A trecut mai bine de o săptămână de la evenimentul de la Deva. Cu siguranță paticipanții au rămas cu amintiri plăcute și utile despre subiectele de interes, fie că sunt elevi, studenți, posesori de mașini electrice sau pur și simplu pasionați de mobilitate verde.
În cadrul articolelor recente, care au avut ca temă principală întâlnirea din 21 și 22 septembrie, au fost prezentate și analizate într-o manieră cât se poate de obiectivă datele referitoare la rute, consumuri, dar în același timp și experiențele personale ale membrilor echipei proiectului Electromobilitate.
În cele ce urmează, mi-am propus să accentuez unele momente cu însemnătate ridicată pentru mine din cadrul celor două zile, la care nu te-ai gândi în mod obișnuit, când vine vorba despre un eveniment de automobilism, dar care iată că s-au integrat perfect în peisaj.
- Bucuria sinceră a copiilor. Da, știu, elevii de liceu nu mai sunt tocmai „copii”, însă o mare parte din farmecul ei s-a regăsit pe mimica feței multora dintre cei curioși să arunce o privire mai apropiată asupra mașinilor expuse. Ba chiar mai mult, unii dintre ei și-au imaginat ce înseamnă viața de adult responsabil, în spaltele volanului unei mașini electrice.
- Paralelă trecut-prezent. La câteva sute de metri de Castelul Corvinilor, am oprit timpul necesar pentru a trăi prezentul, având literalmente în spate un loc încărcat cu istorie, iar în față, perspective încurajatoare care să ne îndrume spre un viitor responsabil.
- Dialog între elevi despre județele țării. Am fost plăcut surprins când am observat din exterior o discuție cu spirit competitiv între câțiva băieți despre ce vrea sa însemne un sticker lipit pe mașină. Aveam de gând să mă apropii și să le dau explicații, dar auzisem deja răspunsul: „Prin cele colorate a trecut cu mașina, iar prin celelalte, încă nu”. Apoi avea să urmeze o serie de întrebări rapide, între ei: „Ia spune, IS de la ce vine? Dar BC? Hai că e usor!”. Cu siguranță că în manualul de geografie se regăsesc informații mult mai cuprinzăroare, însă conextul în care a avut loc această discuție a stârnit interesul viitoarelor generații.
- O întâmpinare prietenoasă. La poalele Carpaților, înainte de începerea ascensiunii către Transalpina, o turmă de oi a insistat să ne oprească din drum pentru două minute și să ne salute cum se cuvine. Interesant faptul că într-o zonă ca aceasta, localnicii nu sunt deloc obișnuiți să întâlnească mașini care nu produc zgomot sau fum. Mai ales că sunt și opt la număr. Și încolonate. Dintre care, două „numai de oraș”. În cele din urma, necuvântătoarele au spus că ne mai așteaptă și ne-au urat drum bun!
- Câteodată e încurajator să mai privești și în urmă. Înconjurați de crestele montane care oferă Transalpinei spiritul aparte, se poate zări o coloană remarcabilă de mașini electrice, cu câteva modele chiar din „grupa mică”. Poate că parcurgerea în această formulă a celui mai înalt drum din România este unul dintre cele mai bune exemple practice care sa reducă din adresarea vestitei întrebări „Ce faci dacă rămâi fără baterie?”.
@Alexandru Retegan