Din Decembrie am tot urmărit prognozele meteo pentru Alpi și iarna părea că nu mai vine nicăieri, fiind constant temperaturi de peste 10 grade în majoritatea stațiunilor de schi. Spre sfârșitul lui ianuarie am decis să plecăm în februarie, sperând ca vremea să țină cu noi și să avem parte de temperaturi negative (ceea ce nu prea s-a întâmplat până la urmă). Planul inițial era să zburăm până undeva mai aproape de munte, apoi să închiriem o mașină pentru ultimele sute de km ca să nu pierdem câteva zile pe drum. Cumva am nimerit fix în săptămâna de vacanță și de carnaval în țările germanice, așa că toate biletele de avion erau foarte scumpe și nu prea se găseau mașini de închiriat (cu excepția unor microbuze si a câtorva Polestar, de care lumea pare că se ferește), drept pentru care am decis să mergem cu Niro. Sincer, mi-ar fi plăcut mult să încerc un Polestar, dar nu prea avea sens din punct de vedere economic.
Fiind deja la a treia iarnă cu Niro, știu ce înseamnă o ieșire la schi în 2-3 oameni și ce bagaj presupune. În Alpi aveam de gând să mergem și la drumeție, așa că era destul de clar că fără o cutie de plafon o să fie greu să înghesuim toate bagajele în mașină. De mulți ani mă gândeam la achiziția uneia, dar am tot amânat sperând că mă mai pot descurca doar cu suportul clasic de schiuri de pe barele transversale. Așa că am început să studiez ce variante de cutii sunt pe piață, care să îndeplinească cele mai importante criterii pentru mine: să aibă cel puțin 205cm lungime ca să îmi încapă schiurile lungi și să fie cât mai joasă, astfel încât să pot intra în garaje și în parcări supraterane. Alegerea finală a fost între Thule Vector Alpin și Thule Motion XT ALPINE, dar cum doar ultima era pe stoc în ziua în care am mers la magazin, a fost simplu și am mers pe varianta „mai ieftină”, care era și un pic mai lungă.
Traseul planificat a cuprins și niște opriri intermediare pentru vizitat prieteni sau o plimbare în oraș, și a ieșit ceva în genul următor:
Ziua 1: București – Budapesta
Distanța: 887km
Consum mediu: 22.1 kWh/100km
Total încărcări: 145 kWh + 60 kWh (la destinație)
Cost total încărcări: 399 lei
Timp de deplasare: 11h54min (din care vreo 2h la coadă la Nădlac, cea mai neinspirată variantă de ieșire din țară)
Timp pentru încărcări: 2h21min
Pornind cu 100% din București, planul a fost să ne abatem cât mai puțin pentru încărcări din drumul cel mai rapid și să sincronizăm pe cât posibil pauzele de care aveam nevoie noi cu pauzele de care avea nevoie mașina. Am fost foarte curios cum va influența consumul cutia foarte mare de pe plafon si am fost plăcut impresionat, fiind mai eficientă și mult mai silențioasă decât suportul clasic de schiuri.
Pe drum am oprit la Renovatio in Rm. Vâlcea, Mol Vintu de Jos, Porsche Timișoara, Rompetrol Pecica (unde stația se pare că era în teste, că la câteva zile după a fost închisă), Mol Szatymaz (HU). Porsche Timișoara nu era în plan, însă stația de la Mol Susani era limitată la 20kW și credeam că ar fi mai eficient să ne abatem un pic din drum decât să stăm mult acolo. Ca timp probabil am fi ieșit la fel, fiindcă am prins oră de vârf pe drumul dintre autostradă și marginea Timișoarei.
În Budapesta am dormit la un hotel de la marginea orașului (Ibis Styles Budapest City West) care avea parcare privată cu 2 stații de încărcare gratuite, așa că am plănuit să ajungem acolo cu procent cât mai mic de baterie.
Tot drumul am mers cu viteza legală, pe autostradă folosind mereu ACC la 130-135km/h.
Ziua 2: Budapesta – Viena
Distanța: 261km
Consum mediu: 24.3 kWh/100km
Total încărcări: 46 kWh (Ionity) + 18 kWh (în parcare)
Cost total încărcări: 65 lei (Ionity) + 55 lei (la destinație)
Timp de deplasare: 2h10m
Timp pentru încărcări: 52m
Pe bucata asta de drum nu am avut nevoie de încărcări teoretic, dar ni se făcuse foame și eram foarte dornic să încerc Ionity, care urma să fie singura sursă de curent pentru restul călătoriei din afara țării (cu excepția unei încărcări la hotelul din stațiune). Deși au apărut și prin România puncte de încărcare cu câte 2 stații, la Ionity peste tot unde am oprit erau cel puțin 4 stații, așa că folosirea Plugshare-ului sau frica de a nu găsi loc au dispărut (deși am avut momente în care am stat și la coadă, dar despre asta mai încolo). Atunci a fost și prima oară când am simțit limitarea încărcării de la Niro, când am putut trage cu „doar” 77kW.
În Viena am căutat inițial un hotel cu stație de încărcare, dar până la urmă mi s-a părut mai ușor să las mașina într-o parcare Park + Ride de la marginea orașului și să ne deplasăm cu transportul public. Toate parcările din Viena au multe stații de încărcare de 22kW, de regulă și 1-2 stații rapide de 50kW. Majoritatea erau cu plata pe oră, astfel încât costul kWh pentru mine era oarecum similar si la stațiile lente si la cele rapide (6 euro/h la AC).
Ziua 3: Viena – Munchen
Distanța: 466km
Consum mediu: 24.4 kWh/100km
Total încărcări: 92.3 kWh
Cost total încărcări: 130 lei
Timp de deplasare: 4h20m
Timp pentru încărcări: 2h
Din Viena am plecat fără să luăm micul dejun, așa că am făcut o oprire mai lungă la prima pauză de încărcare (64min). De aici puteam ajunge lejer la destinația zilei, un orășel din vestul Munchen-ului, însă am vrut să mai profităm de rețeaua Ionity pe cât posibil și am mai făcut o oprire la est de Munchen, pentru a lua și prânzul. Toate hub-urile de la Ionity mi se par puse în locuri foarte bune, unde ai ce face cât timp se încarcă mașina (restaurant, cafenele, toalete), spre deosebire de majoritatea stațiilor puternice din România care sunt în curtea dealerilor auto unde nu ai acces la nicio facilitate, uneori nici măcar la o bancă pe care să stai afară.
Ziua 4: Munchen – Saalbach
Distanța: 325km
Consum mediu: 11.2 kWh/100km
Total încărcări: 52.5 kWh
Cost total încărcări: 67 lei
Timp de deplasare: 6h15m
Timp pentru încărcări: 1h02m
În orășelul în care am dormit era o stație rapidă Kaufland pe care am prins-o liberă, însă nu am reușit să pornim încărcarea. Stația era gratis prin aplicația de la Kaufland din Germania, pe care nu am putut să o descarc pe iPhone deoarece nu este disponibilă pentru persoane din România și cu cost prin aplicațiile care au roaming cu rețeaua aceea (gen E.ON Drive), însă nu am putut porni încărcarea. Exista și o variantă de backup, de direct pay in browser fără nicio aplicație, dar nici cu aceea n-am reușit să pornesc. Nu mă bazam pe stația aceea, însă tot a fost un pic neplăcută experiența.
Drumul spre sudul Germaniei într-o sâmbătă știam că nu este alegerea cea mai bună, dar așa s-a nimerit să fie și am experimentat din plin aglomerația de pe autostrăzile de 3 benzi care dau în drumuri cu o singură bandă în zona muntoasă. Așa că am mers la consum, forțați de împrejurări 🙂
La prima stație Ionity (4 stații pe fiecare sens al autostrăzii) la care am oprit am prins coadă, pentru prima oară. Toate cele 4 stații erau ocupate și erau încă 5 mașini la coadă în fața noastră. Din fericire nu erau Niro, așa că totul s-a mișcat foarte repede și după circa 30min în care coada a avansat conform marcajelor din parcare (sunt semne peste tot în ce direcție parchezi pentru a te pune la coadă) am pus mașina la încărcat. După 25min când am ieșit din cafenea celelalte 3 stații erau goale, deci nu este neapărat o regulă coada acolo, ci mai degrabă un ghinion când se întâmplă.
A doua oprire nu era necesară dacă știam că avem stație de încărcare la hotel, dar am vrut să ajungem cu suficientă baterie să putem să ne deplasăm între stațiuni 1-2 zile fără niciun stres.
Zilele de schi
Cât timp am stat la schi ne-am deplasat predominant cu autobuzul sau alegeam o serie de instalații pe cablu astfel încât să coborâm direct la hotel. O singură zi am mers în Kaprun, cam la 30km distanță, care s-a dovedit a fi una din cele mai proaste decizii. Am dat fix de ce-am fugit din țară: cozi foarte mari, haos și mulți români nesimțiți care vorbeau de parcă nimeni din jurul lor nu îi puteau înțelege. Am văzut în schimb că în majoritatea parcărilor există multe (20-40/parcare) stații lente cu plată (4 euro / h) unde poți lăsa mașina cât timp faci mișcare pe zăpadă. Nu erau trecute în Plugshare, dar erau mare parte ocupate de cei care au venit cu mașina electrică la schi. Ce mi s-a părut interesant e că taxa aceea se ia chiar dacă nu mai încarci, fiindcă ții locul ocupat, iar dacă parchezi pe locul de încărcare și nu conectezi mașina la stație te trezești cu o caracatiță pe roată.
În fața hotelului era o stație de încărcare pentru clienți, tot contra cost (4 euro / h), la care am lăsat mașina să se încarce complet înainte de drumul de întoarcere. Într-una din seri am intrat în vorbă cu managerul hotelului care a fost foarte impresionat că am bătut atâția kilometri cu o mașină electrică, deși el conducea un e-tron, și l-am întrebat de ce nu au scris în descrierea hotelului că au stație de încărcare, că ar fi fost un mare plus atunci când făceam research. Răspunsul a fost că nu credea că mai are importanță, deoarece sunt peste tot stații de încărcare, la aproape fiecare unitate de cazare sau parcare cu plată din regiune. Și într-adevăr așa era, după cum am văzut într-o seară când am ieșit la plimbare.
Total încărcări: 48 kWh
Cost total încărcări: 80 lei
Ziua 1 de întoarcere: Saalbach – Munchen
Distanța: 266km
Consum mediu: 17.1 kWh/100km
Total încărcări: 15.4 kWh
Cost total încărcări: 22 lei
Timp de deplasare: 5h38m
Timp pentru încărcări: 31m
La plecarea din stațiune am vrut să facem un traseu de drumeție până să ne întoarcem în Munchen, însă drumul până la baza traseului trecea printr-un pas montan care a fost închis. N-am aflat niciodată de ce, nu era trecut pe Waze/Google Maps și era cam singura variantă decentă de ajuns unde ne plănuisem. Până la urmă am luat-o direct spre Munchen, nimerind aceeasi aglomerație ca în weekend-ul anterior. Așa am reușit să parcurgem drumul cu o viteză medie comparabilă cu Valea Prahovei în weekend.
Ziua 2 de întoarcere: Munchen – Viena
Distanța: 479km
Consum mediu: 24.5 kWh/100km
Total încărcări: 125 kWh Ionity + 13kWh EnBW + 20kWh (parcare)
Cost total încărcări: 180 lei (Ionity) + 65 lei (EnBW) + 60 lei (parcare)
Timp de deplasare: 5h41m
Timp pentru încărcări: 2h31m
Când am plecat de lângă Munchen cu 50% baterie știam că o să ajungem la limită la primul Ionity, dar mă bazam pe faptul că mergând un pic mai încet pe autostradă (120 km/h) o să fie decent. N-a fost să fie așa, fiindcă am fi încurcat prea mult traficul mergând sub 130km/h, așa că am făcut o oprire scurtă și la un hub EnBW, cu 30km înainte de primul Ionity din drum. A fost o experiență foarte plăcută, fiind un hub cu 12 stații de 300kW, însă iar m-am lovit de problema descărcării aplicației care nu este disponibilă pentru conturi din România. Principalul dezavantaj a fost că n-am putut să îmi fac cont și să folosesc un tarif mai scăzut, așa că am pornit încărcarea direct din browserul telefonului la un cost de 1 euro / kwh + 5 sau 10 centi pe minut. Am stat puțin cât să ajungem ok la Ionity unde urma să luăm micul dejun (pauză de 1h11m).
În continuare am mai oprit de două ori la benzinării pentru încărcare tot la Ionity, toaletă și câte o cafea. De fiecare dată am găsit cel puțin o stație liberă, iar în majoritatea locurilor mai erau și alte stații de la alți operatori. Astfel ajungeau să fie și peste 10 stații rapide în același spațiu de servicii, de la 3-4 operatori diferiți.
În Viena am lăsat din nou mașina într-o parcare la marginea orașului unde s-a și încărcat cât timp am vizitat iar orașul.
Ziua 3 de întoarcere: Viena – Timișoara
Distanța: 533km
Consum mediu: 23.4 kWh/100km
Total încărcări: 85 kWh + 58 kWh (la hotel)
Cost total încărcări: 160 lei
Timp de deplasare: 5h41m
Timp pentru încărcări: 1h39m
De la Viena am plecat din nou cu bateria 100%, urmând să încărcăm la Ionity pe lângă Babolna prima oară, apoi spre Budapesta și încă o dată la Mol aproape de graniță. La intrarea în țară am luat-o prin Cenad, așa că nu mai aveam nicio stație în drum până la Timișoara. S-a dovedit a fi o decizie foarte bună, fiindcă vama era pustie și am intrat imediat în țară. Peste noapte am stat la un hotel aproape de centru, care are două stații lente de încărcare fără plată pentru clienți (una în garaj, una în parcarea de afară). În tot drumul din afara țării cred că am fost depășit de 2 ori pe zonele cu restricții de viteză (exceptând autostrăzile fără limită din Germania unde se merge des cu peste 200km/h), însă de când am trecut granița spre România nimeni nu mai respecta nicio regulă de circulație…depășiri în curbe, trecut printre barierele lăsate la calea ferată, flash-uri, șicanări, tot ce se poate face prost din spatele volanului.
Ziua 4 de întoarcere: Timișoara – București
Distanța: 563km
Consum mediu: 22 kWh/100km
Total încărcări: 83 kWh
Cost total încărcări: 180 lei
Timp de deplasare: 7h41m
Timp pentru încărcări: 3h (1h02 DC si 1h58 AC)
În ultima zi spre București am plănuit să facem o pauză de prânz in Sibiu, unde am lăsat mașina să se încarce aproximativ 2h la stația de AC din parcarea primăriei. Când am ajuns era o mașină conectată pe DC cu bateria încărcată 100%, dar n-am reușit să dau de proprietarul ei ca să încarc și eu acolo. Din punct de vedere al timpului n-a fost o variantă foarte bună intrarea în Sibiu și încărcarea pe AC, însă am mâncat bine și ăsta era principalul scop al opririi 🙂 Pentru a câștiga vreo 2h am fi putut să încărcăm undeva lângă centură/autostradă, unde sunt mai multe stații rapide una lângă alta (complex comercial, Kaufland si un Mol). După Valea Oltului am mai făcut o oprire scurtă în Râmnicu Vâlcea, la una din stațiile puse de primărie la spital. Am avut noroc să găsim un loc de parcare unde să putem încărca, deoarece pe majoritatea locurilor sunt parcate mai mereu mașini termice (uneori una pe două locuri, că probabil se grăbeau).
Concluzii
Distanța totală: 3780km
Consum mediu: 22.2 kWh/100km
Total încărcări pe traseu: 861 kWh
Cost total încărcări: aprox. 1550 lei
Timp de deplasare: 51h12m
Timp pentru încărcări: aprox. 14h
- Hub-urile cu multe stații rapide schimbă complet modul în care mergi la drum lung cu mașina electrică și elimină orice urmă de stres.
- Încărcarea la Ionity este o experiență foarte plăcută și foarte economică, în cazul în care ai abonament lunar (direct la Ionity sau printr-un brand auto cu care au parteneriat, gen Kia Charge)
- Stațiile puternice din România de regulă sunt în curte la dealeri, probabil unul din cele mai proaste locuri în care ar putea fi amplasate. Nu ai acces la toalete, cafea sau mâncare, de multe ori trebuie să convingi paznicul să te lase să intri și nu sunt mereu în zone de tranzit.
- În multe benzinării de pe A1 au apărut sau o să apară câte 2-3 stații de încărcare rapide, în special la Mol/Rompetrol. La Mol sunt cele mai scumpe (3.2 lei/kWh), urmate de cele Rompetrol (prin Renovatio) la 2.5 lei/kWh. Problema nu mi se pare neapărat prețul. ci faptul că nu te poți baza pe ele momentan: unele nu au spor de putere și sunt limitate la 20 kW, altele când merg când nu merg și dispar din aplicație. Sper să se rezolve în curând.
- Idle fees (taxele pe minut percepute după ce o mașină ajunge la 80/90/100%) ar ajuta foarte mult în toate punctele de tranzit, precum și la stațiile rapide din parcări. Am văzut de mai multe ori, inclusiv la Ionity, mașini lăsate mult timp în priză după ce au ajuns la 100%. Nu contează că erau iX, Spring, EQS sau Taycan, cât timp nu există penalizări nu o să fie nimeni presat să aibă bun simț.
- Cutia de plafon nu a crescut consumul așa mult cum mă așteptam, în special la viteze de autostradă. S-a dovedit o alegere bună să merg pe ceva cât mai jos, că am reușit să intru la limită în câteva parcări subterane (cu limita de înălțime 1.95m)
- Când ai stații rapide de cel puțin 75kW pe care te poți baza, nu este stresant să mergi în intervalul 5…10-75%, pentru a profita cât mai mult de curba de încărcare.
- Este destul de frustrant că multe aplicații de încărcare nu sunt disponibile pentru persoanele care și-au făcut cont în România. Cu Mol a fost un avantaj mare că pot folosi aceeași aplicație și în România și în Ungaria. Chiar dacă nu au cele mai bune prețuri sau cele mai rapide stații, sunt foarte ușor de folosit.
Pasionat de electromobilitate din 2020, cand am facut trecerea de la diesel la electric, dupa multa cercetare pentru a gasi o masina potrivita stilului de viata (calatorit cu bagaj, biciclete, schiuri si alte echipamente care strica puternic aerodinamica masinii)
