Vacanță în Grecia cu Kona – de la alfa la omega (episodul I)

De când mă uitam pe Youtube la primele informații despre mașinile electrice și mă gândeam că mi-ar place să dețin și eu una, îmi puneam problema dacă pot sau nu să ajung cu ea în vacanță în Grecia (Halkidiki, loc în care am mers în ultimii 10 ani de 7 ori).

Prin aprilie 2020 îmi părea destul de greu, dar odată cu montarea la Lidl-ul din localitate(Kallithea) a unui charger DC (19 kW), am hotărât că merită încercat drumul (măcar o dată). Anul trecut Kona mi-a fost livrată înainte de plecarea în concediu, dar eram cu numere roșii… (drept urmare am avut un an să mă tot pregătesc).

Anul acesta, la sfârșitul lui mai, am făcut un drum până la Vidin de probă și totul a fost ok. Traseul pe care îl știu pe de rost a fost: Cluj-Caransebeș-Vidin-Montana-Sofia-Sandanski(oprit peste noapte) – Salonic – Kallithea. (aprox. 1070 km, eu axându-mă pe cei până la Sandanski, pe care ABRP îmi spunea super optimist că îi voi parcurge, cu tot cu 2 ore de încărcări, în 13 ore și un sfert – 840 km)

Am umplut mașina cu bagajele (culmea că au încăput toate) și în 1 august (duminică) la 05:00, încărcat 100%, am luat-o la drum împreună cu încă niște prieteni cu un diesel (Opel Insignia tare supărat).

Am ajuns pe la 7:15 la Lidl Hațeg, unde am spus că după două ore de drum să-și bea oamenii țigările și să-și fumeze cafelele, până încarc eu 20 de minute și fac o plimbare de dezmorțire în parcare. La fel ca în drumul de probă din mai (doar că acum nu ploua) stația nu funcționa, iar magazinul se deschidea doar la 07:30, de unde trag concluzia că e funcțională doar în timpul programului (având în vedere regula cu shopping-ul de 50 lei).

Cu 2 km înainte de Caransebeș deschid echarge, văd că e liber și ajung la stație cu 40% după 3 ore de condus (vezi tabel la finalul articolului). Inițial am spus că stau până la 80% (asta e filosofia), dar ne-am întins cu mâncatul din brișcă și cu cafelele. Pana acum eram în grafic cu ABRP.

Am luat-o spre Vidin, dar nu prin Serbia și Bulgaria (pe unde îmi spuneau toate aplicațiile), ci pe la Drobeta, Calafat și am asumat că voi sta la vamă 25-35 minute (pe 35+ grade afară). Mare naiv, am stat 85 minute și când am ajuns la vamă  am văzut că “serveau la toate mesele”, deci nu stăteau degeaba.

Trec la bulgari, verific pe aplicație, e liber și ajung la chargerul din Vidin pe un 38 de grade. Cu telefonul în mâna stangă, cu cablul în mâna dreaptă dau să încarc. Prima încercare => cercul din alb se face roșu la mașină. Opresc aplicația, pornesc, opresc mașina, repornesc aplicația, bag cablul, pornesc aplicația și aud de la mașină un sunet repetitiv mecanic la mufa și iarăși cercul roșu.

Încă o dată și îmi dau seama că nu fac ceva bine (38 de grade). A patra a fost cu noroc: eu fiind obișnuit cu mufele de Kaufland (foarte uzate) am impins foarte tare (se pare că prea tare). După vreo 5 minute se pornește și apuc să mă bucur de un pic de AC. Stau până la 84% și între timp ajunge și dieselul (care rămăsese în urmă rău la vamă).

Am pornit spre Sofia prin Montana (Waze m-a dus pe drumul cel mai din sud (din cele trei posibile), am impresia că pe cel mai “dificil” și în plus sunt o mulțime de “dam-dam”-uri nesemnalizate în sate, iar pe primele trei le-am luat din plin, ca un erou, până m-am prins că doar 15% din marcajul de pe șosea se mai vede. Față de anul trecut, când erau 8 km de drum rău la ieșirea din Montana, anul acesta au fost doar 4 și am văzut că lucrează. Poate la anul îl termină.

Urcarea, care anul trecut am facut-o cu dieselul meu Skoda Octavia și mi s-a părut dificilă (în sensul că mi se părea că nu trage cu AC-ul pornit) acum a fost floare la ureche, iar când am ajuns la vârf: “Asta a fost tot?”. La coborâre nu aveam nimic în spate, decat niște tiruri la o distanță considerabilă și am făcut regen ca lumea (nevasta-mea spunea că exagerez).

Am ajuns în Sofia la Mr. Bricolage și chiar dacă pe aplicație cu 10 minute înainte îmi spunea că e ocupat, pe când am intrat în sensul giratoriu am văzut ca e liber.

Încărcarea a decurs fără probleme (41 grade afară) de la 40% la 80% în 40 min. timp în care ne-a ajuns din nou dieselul prietenilor și am făcut 20 min. de plimbare pe la umbra în parcare (pentru că nu eram în parcarea unui magazin de electronice ca să pierd ore). Având în vedere că mai aveam 157 km până la oprirea peste noapte din Sandanski și că mai aveam 20 min. de încărcat am decis că baieții rămân în urmă și fetele să o ia înainte la cazare, mai ales că în Sandanski urma să încarc din nou până la 80%.

Drept urmare ele au ajuns la 19:45, iar noi la 21:30. Ele nu au mai alimentat, ca mine 55 min. la 36 kW de la 47% la 84%. Partea bună a fost că la cazare era posibilitate de încărcare EV (așa scria pe booking și de asta am ales locația) adică o priză normală de 220V, iar peste noapte de la 83% am ajuns la 100%.

Până acum aproape 16 ore jumătate pe drum. Acelaș drum (plecat la aceiași oră pe fix același traseu și aceeași cazare) a fost parcurs cu Octavia de tatăl meu (care conduce mai liniștit) în 12 ore jumătate, cu amendamentul că el a stat în vamă la Calafat 15 minute.

Dacă aș adăuga încă o oră și jumătate, cât am petrecut noi în vamă, ar rezulta 14 ore cu Octavia și tot rămâne o diferență de două ore jumătate cu încărcările mele (în care puteam să mă odihnesc și să nu mă bată soarele “în cap” la 37-42 grade).

A doua zi am luat-o liniștit spre Salonic, am trecut granița fără probleme, două taxe de drum și am ajuns la cazare cu 43% SOC.

(va urma episodul II)