Asaltul Springurilor asupra barajului Vidraru

Un coleg din București a avut inițiativa de a ne aduna cu Springurile la barajul de la Vidraru pe 25 iunie 2022. Idee foarte faină și-mi anunț prezența, mai ales că după Transalpina am reușit și o urcare de probă până la Bâlea Cascadă. Mi-am spus că un Transfăgărășan este provocarea supremă pe care trebuie s-o pun în aplicare.

Prietenul meu Titi, un mare sceptic în electromobilitate, acceptă invitația de a mă însoți, bineînțeles cu glumele lui cîrcotașe și cu bătaie acidă la capacitatea bateriei de a ne duce drumul la bun sfîrșit. Bineînțeles, i-am făcut „instructajul” cu privire la opririle de reîncărcare iminente de pe traseu.

După o cafeluță pe fugă, prima oprire la stația Enel X din Deva, ca să plecăm cu bateria cât mai plină și să nu stăm prea mult la Sibiu. Prima surpriză neplăcută: cu o zi înainte am încărcat pe CCS fără probleme, iar acum stația era în întreținere. Bineînțeles, Titi jubila…

Dăm fuguța la Renovatio, încărcăm ușurați până la 80%, adică 190 kilometri cât să ne ajungă până la Sibiu, stație Enel X. Aici, figuri cu stația. Am rezervat-o din timp iar când am ajuns a refuzat pornirea de vreo trei ori, iar prietenul Titi doar mustăcea…

Până la urmă a luat-o și am încărcat și înghesuit în baterie tot ce se putea înghesui, până și cel mai mic și rebel electron l-am băgat în baterie, aveam de făcut o traversare peste creasta munților de vreo 160 de kilometri. Într-o oră am înghesuit 23,85 kWh, rezultând o autonomie estimată de 214 kilometri. Oricum, valoarea estimată nu bate cu realitatea, dar aveam încredere că voi străbate tot drumul fără emoții dar la limită.

Cum era de așteptat și cum văzusem la televizor, n-am ratat întâlnirile cu urșii de pe traseu. Eu am fost mai precaut, am „defilat” pe lângă ei cu ferestrele închise și, da, i-am filmat și eu.

Până la Bâlea Cascadă traseul este printre brazi fără prea multe ocazii de a opri și admira priveliștea dar, după ce am ajuns în golul alpin am făcut o serie de opriri pentru fotografii și, mai ales, pentru a admira frumusețea naturii în soarele sclipitor al unei veri abia intrate în drepturi.

Trecuți „dincolo”, din Transilvania în Țara Românească peisajul, la fel, îți conferă o liniște relaxantă.

Și de aici, coborârea cu regenerare spre barajul Vidraru și întâlnirea Springurilor. La trecerea prin tunel aveam o autonomie 83 kilometri.

La baraj ne-am adunat vreo unsprezece Springuri: Argeș, București, Vâlcea și noi, am fost singurii din Hunedoara!

Oameni faini, comunicativi, impresii cu și despre încărcările lente și rapide, cu și despre Spring și toate emoțiile provocate de acesta.

De aici am luat „cap compas” Lidl Curtea de Argeș pentru reîncărcare unde am ajuns cu autonomie rămasă sau rezervă cum îi spun eu, de 107 kilometri și 38% baterie. Aici am dat peste o Koniță de București după care am „așteptat”, încărcând pe priza tip2 vreo 30 de minute, până la 53% baterie, după care, eliberându-se CCS-ul, am trecut pe el până la 91% când a ajuns unul din colegii cunoscuți la baraj. Normal, i-am cedat locul la CCS și am mai continuat poveștile de la baraj.

Și, uite așa, esențialul unui drum cu Springul prin țară este că te face să cunoști oameni și oameni în timp ce reîncarci bateria mașinii. Și asta nu doar cu Springul. Am schimbat impresii și cu posesori de Tesla, Kona, ID.3 și ID.4, Zoe povești și impresii pe care nu le schimbi la fel de plăcut la o stație PECO unde alimentezi și fugi la casă să plătești 🙂 Ăsta este farmecul unei electrice, te ajută să cunoști lumea și oameni!

Mai departe de Curtea de Argeș am ajuns la Sibiu apoi la Deva.

După călătorie prietenul Titi și-a schimbat părerea despre electrice, dar tot nu e convin și îi dau dreptate: timpul petrecut la stațiile de încărcare, de multe ori este mai agreabil decât cel din stațiile PECO.

Cifrele întâlnirii de la Vidraru:

– Deva, încărcare CCS Renovatio: 5,2 kWh, 12,8 lei; (autonomie estimată 190 km);

– Sibiu, încărcare CCS Enel X: 23,85 kWh, (ab. 75 lei / 60 kWh = 1,25 lei/kWh) rezultă 28,91 lei; (autonomie estimată 214 km)

– Curtea de Argeș; tip2, 4 kWh, CCS 9,5 kWh, gratuit; (autonomie estimată 268 km);

– Sibiu, încărcare CCS Enel X: 16,82 kWh x 1,25 lei/kWh = 21,03 lei; (autonomie estimată 287 km);

– Deva, încărcare Enel X tip2: 18,34 kWh, 29,3 lei; (autonomie estimată 253 km).

Costul total al drumului a fost 92,04 lei, iar tot traseul a fost de 559 kilometri, rezulta 16,46 lei/100km.

Consumul realizat:

• de la Deva la Sibiu: 10,9 kWh/100km, viteza medie 50,2 km/h,
• de la Sibiu la Curtea de Argeș (pe Transfăgărășan) a fost de 10,2 kWh/100km cu viteza medie de 45,9 km/h
• de la Curtea de Argeș la Sibiu a fost de doar 9,8 kWh/100km cu viteza medie de 50,2 km/h.

Așa că, oriunde se mai desfășoară întâlniri de electrice voi fi și eu prezent. Transalpina și Transfăgărășanul mi-au întărit ideea că Dacia Spring poate fi o mașină de lung parcurs atunci când îți planifici drumul în așa fel încât să îmbini plăcutul cu utilul.

Nimeni nu ne pune pe fugă, nimeni nu face curse contra-cronometru. Am o deviză pe care vreau s-o imprim pe un tricou:

„Am Dacia Spring, știu cînd plec, nu mă interesează cînd ajung”

Și, cei cu mașinile termice nu vă mai luptați să ne convingeți că am făcut o alegere neeconomicoasă, că pierdem timp cu încărcările. Nu este timp pierdut este timp de odihnă, de relaxare, de văzut lucruri noi, de servit o gustare și, mai ales, este timpul în care cunoaștem oameni.

Drumuri bune tuturor, oriunde v-ați afla, indiferent de mijlocul de transport ales și nu uitați, suntem printre voi, mai puțin poluanți și mult mai puțin zgomotoși.

După electrice veți vedea doar praful drumului…