#electrip: Croația ’23 – ziua #2 și cel mai sudic punct

Am amintit în primul articol din serie: Croația ’23 ar trebui să fie puțin altceva! Să încetinim puțin viteza care ne poartă printr-o viață nebună. Media socială, scroll&tap ne facem să adaptăm acest model și în viața reală. Mereu pe fugă după like-uri! 🙃

În imaginea de mai sus vedem o mică porțiune din lanțul muntos Velebit. Puțini știm că acest lanț, care ne separă în această imagine de Marea Adriatică, face parte din Alpii Dinarici și se întind pe o distanță de 145 km. Așteptata trecere prin ultimul tunel, Sveti Rok, este logică când ne gândim că e un tunel de aproape 6 km. Le explicăm copiilor că avem nevoie să ne bucurăm de fiecare moment, de fiecare experiență dintr-o astfel de călătorie.

Ziua #2

Somnul bun într-un loc cunoscut ne-a ajutat să ajungem devreme la prima încărcare a zilei. Ajunși la 8:04 cu un SoC de 23% am încărcat 35.6 kWh până la un SoC de 72% în 45 de minute. Între timp ne-am energizat și noi, iar copii au avut timp si de o porție bună de ”X și 0”.

Drumul prin Croația se unduiește după formele de relief. Nu au tăiat în dealuri și munți doar de dragul unui drum. Au preferat să afecteze cât mai puțin natura, ei sunt conștienți că natura=turism=venit. La noi în țară respectul pentru natură aș zice că e mai la coada grijilor. Mesajele noastre, aici pe blog, sunt foarte clare. Mediul înconjurător, natura, aer, apă, viață sunt în pericol și necesită un efort colectiv pentru a încerca să schimbăm starea de fapt. Ne dorim oare să lăsăm generațiilor viitoare doar deșert?

Continuând drumul ne-am setat o ultimă încărcare la ELEN: Brinje A1. Nevoile ne-au mai oprit într-o parcare, cu stație Petrol (!). Aici era parcat pe două locuri un Volvo Recharge XC40, care încerca să încarce. Am reținut doar modul de parcare! Ajunși cu un SoC de 18% la stația destinație am avut neplăcuta surpriză să nu putem încărca. Stația mergea, dar aplicația nu pornea încărcarea. A urmat o sesizare la helpdesk și un mic consiliu de familie. Puteam ajunge fără probleme la următoarea stație, așa că am decis împreună să mai facem ~40 km. Croația ’23 este și despre logică, curaj și decizii luate informat.

Am plecat mai departe. Porțiunea aceasta de autostradă are multe limitări la 100 km/h. Motivul e vântul care mătură Velebit la modul continuu. Au recurs croații și la multe construcții pentru a sparge rafalele, dar tot simți vâjâitul. Am ajuns la stația ELEN: Stanica cu un SoC de 6%. Sesiunea a pornit fără probleme de această dată din aplicație. Între timp primisem răspuns la ticketul meu deschis la Brinje în care mi se zicea că sunt ceva probleme cu sesiunile care vin din aplicație și să încerc de pe site.

Despre interacțiunea la stații

Ne-am retras și noi pentru realimentare, iar când ne-am întors la mașină lângă noi colegul electromobilist din Olanda, cu acel Volvo de care am amintit mai devreme. Vedeți mai sus din nou parcat nu tocmai pe locul marcat. L-am văzut că scanează codurile QR de pe stație, așa că m-am apropiat. Am aflat că nu reușește să încarce de când a trecut de Zagreb unde a încărcat la Ionity. L-am ajutat cu setarea aplicației, dar încercarea de a încărca pe Type2 nu a reușit. I-am zis de mesajul primit de la helpdesk cum că sunt posibile astfel de probleme. Cum încărcasem deja suficient să ajung la linia de finish i-am cedat CCS-ul. Sesiunea a pornit din prima, omul răsuflând ușurat.

M-am întrebat cum a ajuns din Olanda până în Croația, iar răspunsul era simplu, doar că a venit pe drumul nostru de întoarcere spre Cluj. Majoritatea au un tag RFID, au un contract cu un operator mare și pornesc încărcările cu acel tag. Nu i-am văzut cu telefoane și aplicații. Voi scrie mai multe despre acest aspect în viitorul apropiat.

Am plecat de la ELEN: Stanica cu 72% SoC, ajungând la finish cu 49% SoC. Ultimul segment a fost ceva mai la vale și o parte pe drumuri de rang inferior.

365 km, 2 încărcări și un drum senzațional, unduit prin Velebiți. Intrarea în Nin și apoi Zaton ne-a adus un sentiment pe care-l încercăm când ajungem acasă.

La finalul zilei #2 am parcat mașina pentru 6 zile. Rezumatul acestei zile se vede mai bine în tabelul de mai jos.

Zaton

Zaton ne-a primit cu brațele deschise ca de obicei. Cu minunatul miros de pin și cântecul necontenit al cicadelor. Adriatica liniștită și caldă, chiar peste măsură.

Zadar

Ținta noastră în Zadar era Sea Organ. Construit pe faleză, cu ajutorul unor tuburi subacvatice, instrumentul prinde viață antrenat de valurile Adriaticii.

Privită dinspre mare, orga atrage audiența la concertul său. Adriatica în acest loc este mai puțin liniștită, lucru care face ca muzica să se audă non stop.

Seara sunetul mării este acompaniat de luminile unei alte atracții moderne, Pozdrav suncu, Greeting to the Sun sau Salut Soarelui. Noi nu am rămas așa târziu de această dată, dar las un link unde se poate vedea acest monument în acțiune.

Nu puteam pleca fără o plimbare pe mare și am ales un semi-submarin pentru că eram curioși ce se poate vedea dintr-o astfel de ambarcațiune. Imaginile din adâncuri captate de telefon sunt inteligibile, dar cele captate de retină vor rămâne în amintirile noastre o bună perioadă de timp.

Viața acvatică depinde și ea de noi, creșterea temperaturilor globale și topirea ghețarilor au impact asupra mărilor și oceanelor.

Chiar în această perioadă citesc o carte care mi-a schimbat optica cu privire la apă. Despre timp și apă a scriitorului islandez Andri Snaer Magnason.

Secolul XXI va fi martorul unor schimbări fundamentale în natura apei de pe planeta noastră. Ghețarii se vor topi. Nivelul oceanului planetar va creste. Temperatura la nivel global va creste, ceea ce va aduce secete și inundații. Aciditatea oceanelor va atinge un nivel fără precedent în cincizeci de milioane de ani. Toate acestea în timpul vieții unei persoane care se naște acum si va ajunge la nouăzeci de ani.

Schimbări care se petreceau într-o suta de mii de ani se desfășoară acum într-un secol. O asemenea viteza ține de domeniul mitologiei; influențează toată viața de pe Pământ, rădăcinile a tot ce gândim, alegem, producem și credem. Are un impact asupra tuturor celor pe care îi cunoaștem și îi iubim.

Brela

Vizita în portul Zadar nu ne-a stăvilit setea de aventură, astfel am rezervat o nouă noapte de cazare, aproape de Brela. Am plecat din Zaton spre Brela imediat după check out. După revenirea de la Zadar mașina a mers la încărcat la destination charger-ul din resort, 4×22 kW. Spre deosebire de anii trecuți am văzut o ocupare mai mare a acestor stații.

Plecam spre Brela cu 100% SoC, lucru care ne asigura rezerve de energie pentru toată ziua. Drumul liniștit și spectaculos.

Parcare cu agitație, ca de fiecare dată, în jurul unei atracții cum e plaja Punta Rata. Recomandarea e să se ajungă în zona de parcare cât mai repede.

Apa superbă, sunetul pietricelelor și peisajul din spatele nostru ne-a ținut „la murat” până aproape de apus.

Am încheiat ziua cu odihna de la Rastovac, unde am ajuns pe întuneric și cu 33% SoC. Dimineață aveam să pornim spre țară, un drum care pare de obicei „mai lung”.

Rezumat Jucu – Rastovac

Cel mai sudic punct din Croația atins a fost Rastovac. Voi considera ca punct terminus și cel de pornire spre casă. Asta pentru că ne place să avem statistici pe drumuri dus-întors. Astfel, drumul dus arată ca în tabelul de mai jos.

Puțin peste 1.500 km, consum mediu 19.32 kWh/100km și un cost de 45.48 RON/100km. Șapte încărcări în tranzit, 4 ore și 33 minute petrecute de mașină la „pompă”, în timp ce noi ne-am odihnit, ne-am hrănit și copii s-au jucat.

Urmează relatarea drumului de întoarcere, care a fost ceva mai palpitant din punct de vedere al încărcărilor. Cum vi se pare costul per 100km până la acest moment? Dar consumul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.