Atunci când o parte din societate etichetează mașina electrică ca una „de oraș”, „tigaie” sau „lanternă” un drum mai lung documentat de la un capăt la altul poate ajuta indecișii. Nu este primul drum lung și nu va fi nici ultimul. Kona la două mări este cel mai lung #electrip făcut de noi. Am unit Marea Nordului și Marea Adriatică. Ne gândim deja la următorul #electrip… 🙃
Mi-a fost greu să mă decid cu ce să încep sau ce ar fi mai de interes pentru comunitate. În timp ce am preluat datele din aplicații, am observat că nu pot să ofer la acest moment date complete. Mai exact, aplicația Ionity are un bug din cauza căruia nu pot prelua toate informațiile (timpul de încărcare!) prezentate de ei pentru încărcările din perioada 20-22 iulie. Așa că voi începe cu informații despre traseu.
Am plecat in 20 iulie cu odometrul la 82.263 km (imaginea din stânga) si am revenit în 1 august după 5018 km, adică un odometru la valoarea de 87.281 km (imaginea din dreapta).
Kona la două mări
Păstrând paralela avem în stânga (GMaps) traseul parcurs și opririle noastre, iar în stânga locațiile stațiilor de încărcare (ABRP).
Lipsește Bratislava de pe harta din stânga, din cauza limitei de 10 puncte pe hartă impuse de GMaps. Au fost în total 25 de încărcări, dar au fost locații care le-am folosit de 2 ori motiv din care sunt mai puține pe hartă. Din cele 25 de încărcări 23 au fost în rețeaua Ionity. În Oradea am încărcat la Eldrive pe ambele sensuri, nici acesta nu se vede de 2 ori pe hartă.
Charging with BIG ones…
Am decis anul trecut că vom utiliza Ionity în următoarele concedii, fără alți intermediari. Mai târziu pe drum m-am gândit că va fi poate ceva mai greu să nu avem și alte opțiuni. S-a dovedit a fi o grijă gratuită. Este primul drum lung pentru care nu am programat minuțios fiecare încărcare. După ce anul trecut ne-am lovit de diferite situații care ne-au făcut să schimbăm locația de încărcare, am zis că vom merge pe o variantă mai lejeră, așa că am încărcat cât a fost necesar pentru următorul segment sau cât ne-am ocupat de nevoile noastre, după caz.
Am încărcat cu cei mari la Oradea după cum se vede mai jos și am apreciat o discuție bună la stație. Nu e cadrul de a o relata astăzi, poate pe viitor.
Acest tip de locații, care oferă patru puncte de încărcare CCS par a fi un minim necesar în zilele noastre.
Patru puncte de încărcare Ionity lângă Budapesta. Puține? Pentru mine da 🙃
Toți încărcau, eu am ajuns cu 8% și am ales să aștept câteva minute până s-a eliberat unul dintre conectori.
În acest an am observat că suntem mai educați la „pompă” și nu uităm de noi, mai ales când sunt alții care așteaptă.
… and the BIG HUBs!
Dacă vă uitați pe harta celor de la Ionity veți observa că urmează să fie construit încă un HUB de încărcare în estul Ungariei. Dacă mergem puțin mai la vest ajungem la acele locații de încărcare cu 8-12-16 puncte de încărcare. Toate ale unui operator, dar vom găsi și 2-3 operatori/HUB de încărcare.
În ultima cronică săptămânală, Kona pe drumuri europene și săptămâna #30, am vorbit puțin despre cât de vizibile sunt electricele pe drumuri, lucru care ne duce cu gândul la necesitatea unor HUB-uri cu mai multe puncte de încărcare.
Exemple sunt multe, am să las o mică galerie de imagini și câteva explicații.
Chiar dacă sunt multe puncte de încărcare/HUB există în continuare posibilitatea să avem un grad mai mare de ocupare. Pe lângă Szighetszentmiklos/Ungaria, dat exemplu mai sus, Aabenraa/Danemarca și Brenner/Austria au fost locații la care am așteptat câteva minute până s-a eliberat un CCS.
La Brenner/Austria am fost la un moment dat 4-5 mașini în așteptare în spatele meu. Și erau 16 puncte de încărcare, toate UFC. În 15-20 de minute se eliberaseră mai multe stații, pe rând. În timp ce încărcam și coada s-a topit. Subliniez din nou faptul că se încarcă eficient, fiecare parcă își optimizează timpul și cu gândul la ceilalți.
Serviciile din aceste locații sunt importante. De exemplu, în Keiligengrabe există toalete automate și un spațiu de odihnă cu automate de lichide și mâncare. O parte din stații sunt acoperite aici, dar a fost cam singurul loc cu o astfel de facilitate.
În Lovosice, un mic orășel de nici 9.000 de suflete, HUB-ul de încărcare pare că reușește să ofere mici oportunități comunității locale.
În timpul petrecut la încărcare am luat o cafea, ne-am plimbat prin zonă și nu am fost singurii care am făcut asta. Părea că toți știau de cafenea. Opreau, conectau mașina și plecau spre cafenea.
Mixul de energie, aport la o mobilitate electrică verde
Țările tratează diferit producția de energie electrică, legate de obiectivele UE. Articolul Sistemul fotovoltaic: aport important la mobilitate – episodul V vă poate ajuta să vă faceți o idee despre obiectivele familiei din punct de vedere energie.
Obiectivul României nu e foarte clar, cel mai clar lucru e că trebuie să urmărească obiectivele UE. Nu suntem membrii IEA, așa că nu găsim informații legate de producția noastră acolo. O găsim pe transelectrica.ro, transportatorul național de energie electrică.
Probabil nu am nimerit în cea mai bună perioadă pentru regenerabile având în vedere norii și vântul slab, dar suntem considerați că stăm mult mai bine decât alte țări din UE la capitolul energie regenerabilă. Cu o medie anuală care tinde spre jumătate din energia produsă putem spune că vom avea electrice mai verzi utilizând acest mix. Instalația proprie fotovoltaică va fi bonus și din punct de vedere poluare, nu doar economic.
Cum se prezintă celelalte țări?
Dacă e să o luăm pe cursul drumului parcurs privim la Ungaria pentru început. Observăm că la finele lui 2022 (conform iea.org) aveau un procent de 20.1% regenerabile:
Ungaria își propune, precum România, să renunțe la cărbune până în 2030 și o nouă centrală nucleară alături de regenerabile.
Slovacia avea în 2022 un procent de 21.7% regenerabile în mix-ul de energie electrică produs. În 2023 au renunțat la cărbune și au pornit o unitate nucleară nouă.
Pare că Cehia este țara cu cea mai mică pondere de regenerabile în mix-ul de producție. Au și un termen mai lung pentru a renunța la cărbune, 2033.
Doar 12.2% la finele lui 2022 era energie verde în Cehia. Din observațiile de pe drum pot spune că am văzut instalații solare în cele 3 țări și ceva eolian. Dar nu ca în Germania și Danemarca.
Am tot văzut știri și opinii cum că Germania nu ține pasul, că se prăbușește economia și altele de genul. Ei bine, legea lor climatică stabilește obiective clare pentru o energie fără emisii până în 2045. Până în 2030 ar trebui ca 80% din energie să fie produsă din surse regenerabile, iar până în 2035 procentul trebuie sa fie de 100%. Pentru aceasta au renunțat anul trecut complet la nuclear și au proiecte de 100-110 GW în eolian pe continent și 30 GW pe mare alături de proiecte solare de 200 GW.
La finele lui 2022 raportau 38.6% din mix-ul național produsă din surse regenerabile. Investițiile se observă cu ochiul liber.
Zeci, sute de „moriști” la fiecare pas, de obicei însoțite și de solar.
Danemarca e cu totul altceva. În 2022 raporta un procent de 73% regenerabile în mix-ul național. Investițiile făcute din timp își spun cuvântul.
Cu un asemenea mix și prețul energiei e diferit. Cel mai bun preț la încărcare DC pe tot traseul european, 1.47 lei/kWh.
Pe zona de rezidențial am plătit 2 lei/kWh pentru electricitate!
Austria e și ea campioană pe această zonă, cu 72.7% energie regenerabilă în mixul național, conform IEA.
Multă energie produsă de hidrocentrale și o țintă ambițioasă setată pentru 2030 pentru ca acest mix să fie 100% verde. M-a surprins puțin Austria, sincer.
Italia era în 2022 la doar 31.4% energie verde în mixul național. Ambițiile anunțate de autoritățile italiene nu sunt ceva extraordinar, pare că sunt înțeleși cu autoritățile din România 🤪
Foarte mult gaz, lucru care face ca prețul plătit să fie unul mai mare decât în Austria sau Germania. Chiar cel mai mare plătit de noi în acest #electrip, peste 2.3 lei/kWh.
De ce această istorie și acest aflux de informații?
Ca utilizator de mașină electrică și consumator de energie electrică sunt interesat de unde vin diferențele de preț între țări. Investițiile făcute în timp de Danemarca își arată efectele astăzi.
Sunt necesare investiții pentru ca într-un final să fie atinse obiectivele propuse de UE și însușite de tările membre, iar unele tări sunt mai ambițioase și mai mult de atât … chiar se fac proiecte și investiții! Se vede pe teren.
Înaintea aceste excursii pe drumul Dej-Cluj am văzut o pală și un rotor destinate unei instalații eoliene. Nu e ceva WOW!, dar e totuși ceva. Se mișcă lucrurile. Nu poți să nu-ți pui întrebări după discuțiile generate de autorități în perioada de caniculă din luna iulie. Vom vedea cum vor evolua lucrurile, eu sunt optimist că Europa ne va trage după ea în acest proces 🙂
Infrastructura rutieră la control
Dacă excludem aproximativ 600 km de acasă până am intrat pe autostradă în Ungaria și de acolo până acasă, restul distanței a fost parcursă pe autostrăzi în cea mai mare parte.
Lucrări, lucrări, lucrări și limite de viteză. Dar nu a fost așa mare deranj, ne-am așteptat la acest fapt. Experiențele anilor trecuți s-au multiplicat datorită faptului că am parcurs mai multe țări.
Toți lucrează! Mentenanță pentru drumuri și tunele sau lucrări pentru benzi suplimentare. La noi se lucrează puțin prin Oradea, în rest totul e aranjat, bine făcut, chiar perfect 🙃
Va urma…
… episodul II și, în funcție de Ionity și echipele lor de suport și dezvoltare, episodul III care va conține și date complete. Am scăpat mai sus niște glumițe, niște răutăți poate, la adresa autorităților noastre. Până și piticii mei înțeleg diferența și e inevitabil să taxezi stilul acesta mioritic de a face lucrurile.
Ca inginer în domeniul telecomunicațiilor sunt un apropiat al tehnologiei de orice fel. Adăugăm grija familiei pentru un trai cât mai prietenos cu mediul și ajungem repede la ideea de electromobilitate. Așa începe aventura electrică 🙂
