Electro-mărțișor pentru ”fetele mele” (episodul 3)

Cu excepția vorbitului în fața unei audiențe numeroase, puține lucruri par mai înspăimântătoare astăzi decât să îți dezvălui sincer gândurile în public, în vremuri tulburate de bombardamentul continuu cu dezinformare.

Amplificată de AI (vorba aceea… ”shit in, shit out”), realitatea poate fi distorsionată până la confuzia totală dintre adevăr și neadevăr, neîncrederea generală în orice și oricine instalându-se la putere. Dar cine stabilește ce este ADEVĂRUL? Privind din diferite puncte vedere, același obiect are alte umbre, aceeași poveste dezvăluie alte aspecte.

In cadrul proiectului Electromobilitate am ales ca sursă a ”adevărului” informațiile furnizate de proprietari-voluntari, pe o durata de 12 luni.

• De ce proprietari? Fiindca au pus banul unde le este gura.
• De ce voluntari? Pentru ca opiniile favorabile sau critice să nu poată fi cumpărate.
• De ce 12 luni? Pentru a reflecta utilizarea mașinii în toate anotimpurile, dar și pentru a lăsa euforia primelor experiențe electrizante să se evaporeze și problemele reale să iasă la suprafață.

Documentate cu imagini culese de la bord, datele transmise pentru mai mult de 4.1 milioane kilometri monitorizați săptămânal sau lunar, sunt verificabile în limita acurateței instrumentelor de bord, suficientă pentru scopul proiectului nostru, destinat informării celor interesați de mobilitatea electrică, așa cum se vede de la volan.

Eventualele erori sau omisiuni sunt captate, împreună cu pierderi de tot felul, la achitarea energiei electrice consumate. Dar oare ”pompa de electroni” nu minte și ea pe ici pe colo? De exemplu, atunci când indică o încărcare cu mai multă energie decât afirmă producătorul că ar fi capacitatea acumulatorului? Dar… cât este capacitatea acumulatorului cu adevărat?… și discuțiile pot continua la infinit despre buffere, cele accesibile, cele inaccesibile, etc.

Astăzi, fiind o zi cu totul specială, nu mă voi lăsa atras în capcana disecării firului în patru sau patruzeci și patru, cum e obiceiul pe grupurile electromobiliștilor. Povestea adevărată despre un secol la volan este dedicată ”fetelor mele”, soția și fiica, care savurează simplitatea condusului electric dintr-o perspectivă subiectivă, cu totul altfel decât o facem în cadrul proiectului, bazându-ne pe cifre și date cât mai apropiate de un adevăr pe care-l dorim cât mai obiectiv.

Moni – Motor City, Michigan

La volanul TM 3 (Model 3 LR rwd fabricat în 2018) Moni a parcurs aproximativ jumătate din cei peste 166.000 indicați la bordul singurei mașini din familie (în prezent). Întotdeauna am împărțit condusul la drum lung, indiferent de motorizare, doar că în prezent o facem sistematic, cu mult înainte de a simți oboseala, fiindcă după fiecare încărcare ne rotim la volan.

Pentru majoritatea drumurilor locale, autonomia sau consumul nu sunt un subiect de discuție. Mașina încărcată peste noapte la priza casnică din garaj până la 80%, are întotdeauna suficientă energie pentru nevoile zilnice.

1. Absența drumurilor la benzinărie este avantajul numarul 1 pe care-l subliniază soția de fiecare dată, când discutăm cu prieteni sau străini despre experiența noastră, ajunsă în al șaptelea an, cu electrica. Cuplarea și decuplarea sursei de încărcare este cu siguranță mai simplă și curată decât manevrele cu care am fost obișnuiți în ”viața anterioară” de motoriști la pompele de benzină sau motorină (voi reveni la acest subiect spre final).
2. Pe locul 2 în ordinea preferințelor este precondiționarea. Indiferent dacă este vară sau iarnă, ușurința cu care se pornește climatizarea din aplicația de pe telefon, chiar și atunci când mașina este parcată într-un spațiu închis, este o funcție la care soția nu ar mai renunța.

Roxana – Las Vegas, Nevada

După ucenicia pe mașinile ”uzate” ale familiei, la care zgârieturile, juliturile și câte o tamponare ocazională, întotdeauna ”din vina altcuiva”, au fost la ordinea zilei, mutarea din frigul Michigan-ului în căldura deșertului din Nevada a venit cu provocări noi, legate de întreținerea și gospodărirea bugetului pentru deplasări.

Fiind un om al cifrelor, Roxana a descoperit repede că este mult mai avantajos și eficient să circuli consumând energie electrică decât benzină. La mai puțin de cinci luni după ce noi ”am riscat” să înfruntăm iernile lungi din Michigan la volanul unui Model 3 LR rwd, Roxana a ales aceeași mașină pentru nevoile ei, legate de o lungă navetă și numeroase călătorii în zonele pitorești din statele vecine, Utah și California.

Fiind un autentic ”tree hugger”, cu convingeri ecologiste puternice și militante, faptul că încarcă mașina acasă de la soarele abundent în Vegas și nu lasă în urmă o dâră de emisii nocive, este prioritatea numărul 1 pentru alegerea făcută.

Urmează pre-condiționarea, care în deșert nu mai este un moft, ci o necesitate în perioada mai-septembrie, când temperatura trece frecvent de 40^o C, iar interiorul mașinilor parcate (câteodată) în soare depășește 70^o C.

Un aspect pe care noi l-am ignorat, dar pentru Roxana este esențial, a fost funcția ”dog mode” prin care cei doi prieteni patrupezi rămân la bord în siguranță, pe durata unor scurte opriri în oraș.

Circulând pe drumuri de calitate mai bună decât cele din Michigan, exemplarul Roxanei are suspensia originală, după mai mult de 121.000 km înregistrați la bord, fără alte probleme tehnice întâmpinate după aproape șase ani de la livrarea mașinii acasă (21 martie 2019).

Gânduri la final

Pentru ”fetele mele” cele mai importante aspecte legate de deplasarea cu ”electrica” rămân:

• simplitatea condusului și a încărcării acasă, plus absența drumurilor la benzinărie,
• pre-condiționarea și funcția ”dog mode” pentru Roxana,
• aspectele legate de protecția mediului, în special pentru Roxana unde sursa de energie este instalația cu panouri fotovoltaice de pe casă.

Parcă aud din grotele internetului: ”păi, cum facem cu autonomia și încărcarea”?

Nu este un secret. Împreuna cu soția am acumulat un secol la volan, împărțiți frățește 50-50. Ne-am luat carnetele de conducere în aceeași zi, după ce am împlinit 18 ani. Ne cunoșteam pe atunci, fiind la aceleași liceu timișorean, dar în clase diferite.

După șase ani am întemeiat o familie și am încercat să oferim copiilor, Roxana și Caius, privilegiul de a călători mai întâi în țară, apoi în Europa și mai târziu în lume. Din această îndelungată experiență la volan pe patru continente, am un mesaj pentru cei ce-și imaginează că benzinăriile sunt la tot colțul și alimentarea durează doar câteva minute, autonomia fiind astfel practic ”nelimitată”.

”Autonomia” primelor concedii ca tineri părinți era limitată la câtă benzină reușeam să economisim din cota alocată lunar, mergând pe jos sau cu bicicletele. Altă limitare era legată de câte canistre reușeam să înghesuim mai întâi într-o Dacia 1100, apoi în Oltcit-ul familiei alături de bagaje.

Pentru a ”dubla cota” de benzină am achiziționat un Lăstun, folosit în oraș cu scop de canistră pe roți. A rămas mașina preferată a copiilor, reprezentând cel mai mare salt de confort pe drumul spre grădiniță, în locul transportului cu bicicleta, indiferent de condițiile atmosferice.

Iar aceste condiții vitrege, cu cozi interminabile (apropos de durata încărcărilor actuale), reprezentau un lux față de primele călătorii ale pionierilor automobiliști la începutul secolului XX. Bertha Benz a cumpărat combustibil în fiole de la farmacii pentru drumul de peste 100 km cu un vehicul propulsat de un motor termic în 5 august 1888.

Nici rețeaua actuală de benzinarii nu a precedat achiziția de automobile, la fel cum cea de încărcare se dezvoltă în paralel cu apariția unui număr tot mai mare de automobile electrice pe șosele. ”Aveți puțintică răbdare” și dați o șansă mobilității electrice moderne să ajungă în faza de maturitate atinsă de ecosistemul transportului rutier bazat pe combustibili fosili, după mai bine de 100 de ani, și veți avea răspunsuri la toate întrebările și îndoielile actuale.

Pentru copii, nepoți și toți cei dragi