Impresii după șapte zile de la vizita la GigaBerlin

Introducere

Cristi de la România electrică nu are nevoie de introduceri, fiind unul din promotorii mobilității electrice foarte activi și bine-cunoscuți tuturor celor interesați de automobile electrice.

Ne-am cunoscut la prima întâlnire a proprietarilor și utilizatorilor de ”electrice” de la Bran în luna Mai 2019

Echipa elmob la prima întâlnire națională EV din România

Ne-am revăzut la conferința internațională AVER în toamna aceluiași an, împreună cu alți colegi din asociația AERO, fondată după întâlnirea de la Bran.

Mai apoi, ne-am intersectat pe diferite grupuri online, formate de pasionații subiectelor legate de energie verde, protecția mediului și bineînțeles vehicule electrice de tot felul.

După o recentă călătorie în străinătate alături de echipa T.H.O.R, Cristi a descris experiența într-o ”postare luuungă”, pe care ne-a trimis-o pentru publicare împreună cu imaginile de mai jos în atenția comunității Electromobilitate.

Bine ai venit pe blog Cristi!

Atenție: POSTARE LUUUNGA!

Am zis să aștept…

Au trecut șapte zile de când s-a întâmplat. N-a trecut! Sentimentul este acelasi.

Săptămâna trecută am plecat într-o călătorie, fără nicio planificare, o călătorie pe care îmi doream să o parcurg din cel puțin două etape, atunci cand am plecat… dar până la urmă nu a fost să fie așa. Cel puțin pentru partea de dus.

Am plecat undeva în jurul orei 18:20 cu intenția de a înnopta cât mai aproape de granița cu Ungaria. Un cumul de evenimente (infrastructura vieții…) a făcut să ajung foarte târziu în Timișoara, așa că am decis să mă folosesc de opririle pentru încărcare că să îmi încarc și eu bateriile.

Mașina s-a încărcat la Sibiu, eu m-am încărcat. Mașina s-a încărcat la Timișoara, m-am încărcat și eu. Și tot așa.

Cum am trecut de Cenad (vă recomand punctul acesta de frontieră, fiind cu trafic scăzut), m-a lovit adrenalina și mi-am zis: ”Cum ar fi să nu mai oprești deloc, să mergi până la destinație?”

Și uite așa, am început să reglez eu încărcările, în funcție de necesitățile mele: apă, mâncare, stretching, etc și am continuat tot așa până când am ajuns la destinație! Unde? In Berlin.

Am ales un hotel cu stație, a.i. să nu mai am grija încărcării pentru a doua zi. Aici am întâmpinat prima problemă adevărată a călătoriei de peste 1750 km, o problemă cu cablul de încărcare Type 2, un cablu pe care nu l-am folosit vreodată și… surpriză, acest cablu nu funcționa!

Totuși, am cerut ajutor colegilor de drum și am trecut și peste acest hop. Seara s-a încheiat după o cină vegană (Staatsburger) și una sau mai multe beri locale 🙂

Dimineața am început-o cu o cafea excelentă, savurată în compania unei gogoși (sau mai multe), potrivită stilului meu de viață. Și, și… incărcat cu energie (mai ales de la zahărul din gogoși) am ajuns la destinația acestei călătorii: GigaBerlin.

După ce am făcut checkin-ul la recepția improvizată (da, fabrica Tesla este încă în construcție, dar chiar și așa, în șantier, produce 5000 Model Y pe săptămână), a urmat un scurt brief cu ghidul nostru și a început nebunia. Da, da….știu! Are chiar Tesla un clip cu Giga Berlin… totuși când ești acolo, unde se nasc mașinile astea este… spectacular.

Cand vezi presa cum ”printează” componente ale caroseriei mai rapid ca imprimanta de acasă când listează B&W text only, când vezi cât de rapid se “mărită” trenul de rulare și bateria cu restul caroseriei și cum în 3 minute dintr-un munte de aluminiu iese de la cuptor o alta componenta a mașinii…. este freaking amazing!

Cred că cel mai lent proces, sau așa a părut acolo, este partea legată de tapițerie. Acolo păreau că lucrurile se întâmplă ceva mai molcom.

Atmosfera în interiorul GigaBerlin este una foarte relaxată, ba chiar poți auzi pe alocuri muzică (nu am înțeles dacă vin ei de acasă cu boxele alea imense sau le-au primit de la Tesla), chiar angajați dansând când prind un moment de respiro.

Să nu credeți că stau nonstop pe linie. Au și pauze și pentru aceasta au locuri fain amenajate cu automate pentru apă, cafea, sendvișuri, dar și… pizza!