#konaşii: de ce ne-am luat noi electrică

Din păcate nu am cum să nu adresez în acest articol un spaţiu destul de mare pentru a aduce nişte despre „adevăruri parţiale” şi fapte scoase din context, cu privire la electromobilitate, adresate de Dan Cadar de la Zona IT. Poate nu ar fi meritat spaţiul acordat, dar, bineînţeles că nu am putut scăpa săptămâna asta de tot felul de mesaje pe toate mediile de comunicare, în special de oameni care încercau să mă convingă că ce fac eu cu maşina electrică este imposibil, inutil şi inexistent. Noroc că nu sunt taxate inepţiile că altfel…

Sunt conştient că, la fel ca în lumea maşinilor cu combustie, şi printre electrice există maşini mai puţin reuşite (Nissan Leaf e prima maşină ce-mi trece prin cap), dar cu toate astea, per ansamblu, sunt totuşi la un nivel calitativ şi de eficienţă destul de ridicat. Apoi mai intervin preferinţele personale legate de anumite aspecte estetice şi comfort – gusturile nu le discutăm, dar de aici şi până la a spune că electricele „nu conving dom’le, că mi se pare mie că nu conving… n-am prea folosit da’ ştiu io că nu-s bune că aşa a spus un site de afară (absolut anonim şi nereferenţiabil în românia, că nu cred că se îngrămădesc pe stradă vorbitorii de limbi nordice să confirme că acolo scrie ce pretinde un altul că scrie…. aşa putea să dea şi o sursă din China – la fel de utilă).

Cred că până acum, experienţele noastre raportate pe electromobilitate v-au dovedit că Kona este o maşină cel puţin la fel de bună ca suratele ei termice.

Ce aş vrea să subliniez din start e că, cel puţin grupul nostru de proprietari de Kona, nu ne-am luat maşinile astea că nu aveam pe ce să spargem banii ci, dimpotrivă, ne-am făcut nişte calcule pe câţiva ani în care ne-am propus să utilizăm un mijloc de transport şi am ajuns la concluzia că, de departe, o electrică este mult mai ieftină. În primul rând, o maşină electrică este mult mai uşor de finanţat iar în termeni de cost total de operare, este mai bună cu câteva mii bune de euro decât termicele disponibile cu echipările pe care ni le-am dorit, nivelul de comfort dorit şi – hai să o spunem pe şleau – PUTEREA pe care ne-am dorit să o avem. Adică SUTE de căiuţi forţă. Buni şi ieftini ca braga, chiar dacă îi folosim prea rar pentru că, ce să vezi, nu tot timpul suntem singurii de pe stradă.

Bineînţeles, estimările iniţiale legate de costuri au fost făcute pe baza unor prezumţii pe care noi încercăm să le validăm şi prin acest proiect. Până acum, tot ceea ce putem să zicem e că realitatea e cu mult mai optimistă decât estimările făcute.

Iar ce e mai important în acest proiect este că avem 3 maşini folosite destul de intens la viaţa lor:
– Veterana lui Dan, cu peste 110.000 km făcuţi din 2019 până acum
– Kona lui Paul care a trecut de 75.000 km în primul an de utilizare
– Kona mea care a făcut 45.000 km în 7 luni
Rar vedeţi rapoarte de consumator la maşini cu aşa rulaj, indiferent de sursa lor de energie.

Dar, până să vă încredeţi în toate aberaţiile de pe planetă, nu uitaţi că, în materie de electromobilitate, oricând puteţi interacţiona pe forum cu proprietarii vehiculelor din flota noastră!

Mitul consumului: cât consumă Kona?

Ca să arunc un răspuns tehnic sec, Kona EV consumă la fel ca orice maşină de 1,7t, cu peste 200 de cai putere. Asta dacă ne raportăm la KWh necesari parcurgerii unei distanţe de 100km. Numai că, fiind electrică, Kona EV nu are pierderile energetice ale unei maşini termice, unde aproape două treimi din energie este pierdută şi nerecuperată. Iar ce mai are o maşină electrică în mod special, este capacitatea de recuperare şi stocare a unei cantităţi de energie, de sute de ori mai mare decât capacitatea unei maşini termice (cât să poţi stoca în volanta aia), de 7 ori mai mare decât capacitatea unui plug-in hybrid şi de câteva zeci de ori mai mare decât capacitatea unui hibrid „clasic”. Nu mai punem în calcul şi pierderile cauzate de elementele de transmisie de la motorul termic la roată. Deci la capitolul ăsta nu avem griji că, vai doamne, trebuie să mergi nu ştiu cum ca să faci 350 – 400km. Sau că o electrică consumă mai mult.

Din experienţa personală, cu Fordul Mondeo am obţinut consum mediu între 5.6% şi 14%, la Jaguar nici nu mai vorbesc că pot să număr pe degete ocaziile cu care am văzut consum sub 12%. Deci partea asta că – vai Doamne – dacă mergi cu 130 km/h pe autostradă se dublează consumul la electrice, dar la o termică e tot 6% e o inepţie cât casa.

Iarăşi, ca la o termică, consumul variază de la caz la caz, după nevoile conducătorilor şi modul de exploatare a fiecărei maşini. Unii merg mai mult pe distanţe lungi, unde îşi calibrează atenţia, reflexele şi uzura fizică condiţilor specifice anduran’ei. Alţii merg doar până la magazinul din colţ în cele mai defavorabile condiţii pentru maşină şi atunci automat va fi alt consum, alţii…

Mitul autonomiei: cât de departe poţi ajunge cu Kona?

În săptămâna 28.06.2021-04.07.2021, strict în România am făcut 2677 km, cu un consum mediu de 15.3 KWh/100 Km. În această perioadă am încărcat 424,54 KWh cu un cost total de 139,91 RON. Da, în România – o ţară cu infrastructură de încărcare preponderent bazată pe staţii de 50 KW. Nu este ceva excepţional, maşina fiind capabilă şi de mai mult decât atât, Paul făcând în aprilie un adevărat maraton european de peste 4000 km în doar 4 zile calendaristice, consecutive. Aş zice mai degraba că ne descoperim noi limitările fizice decât să descoperim limitele maşinii.

Ca trasee mai importante în săptămâna amintită mai sus, aş putea să menţionez:

1. Luni, 28.06 – 753 km, consum 15.3KWh%.  Traseul a fost Centru Cluj – Floreşti – A3 – A10 – A1 – A2 – Constanţa. Toate bune şi frumoase cu excepţia traversării Bucureştiului. A trebuit sa intru în oraş, aşa că deturul ăsta mi-a mâncat o oră 30 de minute… Căldură mare (35C), trafic, aglomeraţie, iad… Pe acest traseu am încărcat 12.38 KWh (30 min)  la Rompetrol Gura Văii şi 49,8 KWh (76 min) la Kaufland Valea Cascadelor, iar încărcările s-au făcut în pauzele de traseu – una de maximă necesitate fiziologică (spre deosebire de alţi eroi, nu am o vezică foarte rezistentă) şi cealaltă rezolvând nişte acte. Am vrut să mă întorc în aceeaşi seară la Braşov dar oboseala acumulată m-a făcut să rămân la un hotel peste noapte. După 12 ore de mers prin soare şi aglomeraţie, oboseala acumulată a fost la cote alarmante. Hotelul unde am stat îl ştiţi deja.
2. Vineri, 02.07 – 578 km, consum 14,3KWh%. Pe la 18:00 am plecat din Braşov cu provizii medicale pentru nişte sportivi ce se antrenează în golul alpin al munţilor Făgăraş, aşa că am dat o fugă până sus la Bâlea să las cutiile cu cele necesare şi apoi am continuat drumul spre Bucureşti unde aveam o întrevedere cu nişte cunoştinţe, apoi am revenit acasă. Pe acest traseu am făcut un record personal de 75,5 km cu consum mediu de 0 KWh/100km. Eh, ăsta e un tip de de rezultat imposibil pentru orice cu motor termic! Până la Bucureşti nu am încărcat, ajungând cu o autonomie indicată de peste 100 km. Cât am stat la o şuetă cu prietenii, s-a încărcat şi maşina mult peste nevoi.
3. Duminică 04.07 – 955 km, consum 16,9%: Braşov – Costineşti – Titu – DNCB – Ploieşti – Braşov. Cu excepţia Braşov-Comarnic şi a traversării Bucureştiului, am mers constant cu 120 Km/h CC. Este o viteză optimă pentru a îţi face loc printre cei care merg 180 pe A şi camioanele care merg cu 80-90. Nu pot să zic că am avut vreo problemă cu alimentările, cu excepţia celei de la Constanţa: Iniţial am vrut să încarc la Penny Agigea, dar era un nene la staţie care văd că refuză să folosească PS. E a treia oară când mă „ciocnesc” de el la staţiile din Constanţa. Mi-am continuat drumul către Costineşti şi la întoarcere am alimentat la Kauflandul de lângă parcul Gării din Constanţa. Pe traseu, forţat de împrejurări, am adăugat eu două pauze de somn forţat, că aşa mă mai bătea la cap moş Ene… Ah, la acest drum, la 02:30 am ieşit din casă şi la 17:30 am fost înapoi în casă. Şi mi-am rezolvat şi treburile ce trebuiau rezolvate.

• 

• 

Ah… şi despre cei care merg 180 km/h pe A…. rar n-am ajuns unul în maxim 50km… n-aş vrea să par arogant, dar ori i se termina motorina de 50 lei economie, ori… În fine…

Mitul pauzelor de încărcare

Din fericire pentru unii şi din păcate pentru alţii, nu o să vedeţi curând benzinării în mijlocul mall-ului sau într-un complex rezidenţial. Sau la supermarket. Sau la parc. Sau la hotel. Sau la poartă. Sau pe vârful muntelui…

Ceea ce noii proprietari de electrice constată cu stupoare în primele luni de utilizare a maşinilor este… cât de mult timp au pierdut cu mersul la „peco”. Ca electromobilist descoperi că alimentarea unui autovehicul nu trebuie să te răpească de la treburile tale şi să te devieze de fiecare dată din drum pentru a alimenta. Pentru că noi încărcăm ori ACASĂ, ori la SUPERMARKET când ne facem cumpărăturile, ori la MALL ori când mergem la plimbare în parc, pe vârful muntelui la cabană sau la hotel – atunci când ne odihnim. Ei bine, asta nu poţi face cu o termică. N-ai să vezi benzinărie nici în Poiană, nici la Rânca nici în oricare altă staţiune de schi. Prize de electricitate o să găseşti. Automat, acest orizont se deschide la un cu totul alt nivel.

Dar, ce zic eu… hai să vedem ce mai zic şi alţi konaşi:

Tudor, TM: Cu toate că de la TM la Tăşnad sunt doar vreo 35 km de autostradă, iar în rest drum naţional, consumul a fost mai apropiat de cel de regim de autostradă pentru că am condus mai sportiv. Am oprit la Kaufland Oradea pentru cumpărături şi la dus şi la întors şi am încărcat aproximativ 25-30 min, deşi nu ar fi fost nevoie decât de o încărcare, însa oricum aveam nevoie de o pauză şi de cumpărături.

Mitul imposibilităţii călătoriilor în concedii, în zone izolate sau îndepartate de oraşele mari

Iar în secţiunea Roadtrips de pe acest site găsiţi suficiente exemple de locuri izolate sau foarte îndepărtate pe unde am ajuns cu electricele. Cel puţin în UE, cu Kona ajungi oriunde. Fără probleme.

Mitul uzurii bateriilor

Cu toţii ne uităm cu deosebit interes la maşina lui Dan (nu numai cei cu Kona ci mai toţi cei cu electrice). Până acum, starea de sănătate (SoH) raportată este de 100%. Ceea ce ne bucură şi oarecum ne confirmă realitatea că ne-a trecut rapid teama de degradare. Avantajul unei infrastructuri de încărcare cu viteză…. mai mică.

Cât despre eventuala reciclare a bateriei, observăm cu bucurie cum bateriile de Leaf şi Tesla din primele generaţii capătă noi întrebuinţări şi îşi dovedesc utilitatea chiar şi pe meleagurile noastre. În acest sens vă recomand să vă uitaţi pe Youtube la materiale despre cum să vă construiţi un powerwall. Sunt mulţi de la noi care folosesc baterii de Leaf, Kia sau Tesla.

Iar multe alte inovaţii tehnologice în materie de reciclat baterii apar zi de zi . Lupta acum se dă pentru optimizarea de costuri, nu pentru posibilitatea de reciclare.

Mitul dezinformării de către producători în privinţa autonomiei

Ceea ce putem să spunem e că nimeni nu spune povestea completă şi mai ales nimeni nu explică de ce se publică anumite cifre – ce înseamnă NEDC, ce înseamnă WLTP şi cum se obţin acele cifre ce se pun în pliantele de prezentare a oricărei maşini.

Din toate consumurile raportate de noi, reiese destul de clar, că, în mod absolut normal şi accesibil oricărei persoane, am putut să depăşim cu mult cifrele de autonomie comunicate de producători. Avem distanţe de peste 500km raportate cu încărcare 90%->7%, mers în condiţii normale, fără „teste de consum”. Ceea ce rar (sau mai spre deloc) nu s-a întâmplat la vre-o maşină termică, cifrele NEDC fiind unicorni iar cele WLTP fiind posibile numai la evenimente astrale deosebit de specifice.

Iar la Kona ne bucură faptul că avem autonomie cel puţin cât ne indică în bord. Iar dacă facem depăşiri nu ne penalizează maşina, e conştientă de geografia planetei. Iar această încredere elimină frica de a rămâne în „pana prostului” – cunosctă şi ca range anxiety.

Cât despre statul cu ochii pe consum, ce să zic… Ca oricine entuziasmat de o jucărie nouă, îi acordăm mai multă atenţie. Nu pentru că o cere ea ci pentru că i-o acordăm noi.

Şi pentru cei care vor să vadă date,

Cele colectate de mine le găsiţi aici.

Interpretări mai detaliate asupra lor, când voi trece de borna de 50.000 km.