Renault Megane – lecții dintr-o călătorie de la Deva în Bulgaria

Cu treabă la București, pun Meganul la priza PPC Blue din Deva, adun gașca și ne pornim la un drum prelungit spre aventuri la Marea Neagră bulgărească, unde am învățat cum să te fentezi singur, dacă nu studiezi temeinic înainte să pleci la drum. 

De la Deva am plecat în 12 august, după ce am încărcat 24,38 kWh, de la 60% la 100%, autonomie estimată 433 km (la un consum de 12,1 kWh/100km).

La Pitești, la PPC Blue Retail park, am încărcat de la 26% la 89%, 41,11 kWh, autonomie estimată de 375 km (pentru un consum 13,7 kWh/100km), în 53 de minute, timp în care am am servit masa.

A doua zi, pun Meganul la stația Next Charge de la Carrefour Orhideea București, unde am  incarcat 25,47 kWh, cu 1,99 lei/kWh, plus pornirea stației (de ce?) 1,97 lei, de la 52% la 95%, 330 km (estimați la un consum de 14,8 kWh/100 km), la un preț total de 53,19 lei.

De aici am pornit spre Călărași, seara precedentă am făcut o rezervare pentru trei zile la Balcic și, dorind să evit a nouă zi în aglomerația șoselei sau a autostrăzii la trecerile peste podurile de la Giurgeni – Vadu Oii sau podurile dunărene de la Fetești – Cernavodă, am ales o rută mai puțin utilizată de cei ce merg spre litoralul bulgăresc și anume București – A2 Lehliu gară – Călărași – Silistra Bulgaria.

Bacul Călărași – Ostrov m-a costat 55 de lei. La Silistra în vamă am așteptat 40 de minute pentru formalități, apoi pe șosea spre Dobrici, apoi Balcic.

Ce aș putea scrie despre șosea? Viteza maximă 90 km/h, în localități 60. În zona trecerilor pentru pietoni 30 km/h. Nefiind adeptul radarelor am pus limitarea vitezei la 90 km/h pe ceasul mașinii, suficient să evit vreo amendă. În localități, la fel, 60 pe ceasul mașinii.

Prin Dobrici am ajuns la Balcic… Stresat cu parcarea, după ce am găsit hotelul destul de ușor, am fugit să plătesc locul de parcare la automatul ce era pe stradă, cam ca la noi.

Într-un final reușesc, noroc că am lucrat într-o termocentrală unde toate schemele electrice erau în limba rusă, alfabet chirilic și am nimerit, până la urmă, cum să plătesc.

Abia la plecare, dorind să fac un videoclip cum se rezolva plata am „descoperit” bulina cu steagul Bulgariei.

Automatul nu mi-a dat chitanță fizică, m-a întrebat de adresa de e-mail, unde mi-a și trimis-o. Am plătit frumos, pentru trei zile suma de 30 de leva (1 leva = 2,55 lei, curs BNR), 10 leva pentru o zi.

A doua zi, la sugestia lui Cătălin, care a rămas la Deva, merg la Kraveno mai ales că acolo găsisem „Casa di Fiore” cu o stație lentă de încărcare.

Aveam gata instalată aplicația Giga Charge, de pe vremea când studiam cu ce se mănâncă mașinile electrice, bag repede 5 euro în cont ca să fiu sigur că Meganul stă liniștit la încărcare cât timp stau la plajă. Mai bag 5 euro să fiu și mai liniștit, în total 10 euro.

Ajung la „Casa di Fiore”, găsesc cele cinci stații de încărcare aliniate frumos la umbră, din care doar două aveau cabluri conectate la mașini, alte două locuri ocupate fără a încărca și un loc liber, pentru mine. Dau să pornesc stația din aplicație, dar pe aplicație apărea ocupată și chiar era dar cea de lângă mine, de către un Spring bulgăresc. Zic, sigur sunt inversate numerele, și bifez pornirea stației cu număr alăturat. Încărcarea pornește, LED-ul albastru de pe Megan clipește, totul în regulă. Iau consoarta de mână și purcedem spre plajă.

După vreo zece minute pe plajă verific din aplicația Giga Charge stadiul încărcării, putere, durată, cost și… nu apare nimic, dar absolut nimic. Verific aplicația „My Renault” și apare că încarcă. Merg la mașină, distanță relativ mică, LED-ul albastru clipește, mașina se încarcă. Realizez că încărcarea e gratuită!

Din nou Balcic. Și, cum e peste tot, nu prea sunt locuri de parcare. Caut și găsesc un loc cam la cinci sute de metri de hotel unde dau și peste cei cu controlul parcărilor și, implicit, blocarea roților! Întreb, pe baza chitanței electronice din telefon, de unde până unde e valabilă parcarea plătită: toată strada Primoska.

Perfect și, cum era un loc liber chiar în dreptul lor, întreb dacă pot parca acolo. Îmi fac oamenii loc să parchez, se uită la mașină și îmi fac semn să merg la mașina lor:

  • „This is full-electric ?” –
  • „Yes, this is full-electric.”
  • „Sure it is full-electric ?” –
  • „Sure, it is full-electric, as you see it have green plates.”
  • „You don’t have to pay parking în Balcic if it is full-electric. In Bulgaria, full-electric cars do not have to pay parking !”

M-a pufnit râsul, încă o lecție.

Varna cu ale ei „Nisipuri de Aur”

La Nisipurile de Aur tot în căutare de parcare, ne sucim prin zonă dar absolut toate aleile sau străzile sunt „rezervate” de către hotelurile din preajma străzilor. Nu prea ne-a plăcut plaja și am decis să ne întoarcem la Kraveno.

Am dorit să vedem Varna și am plecat într-o plimbare cu gândul că, în drumul nostru vom da peste o parcare publică. Am ajuns pe bucata (au și ei bucăți…) de autostrada A5 spre Burgas. Am mers vreo 20 – 25 de kilometri după care s-a terminat. Am întors spre Varna, am dat și peste un radar, limita pe A5 la ei este 140 km/h.

Spre Kraveno am ajuns la „Sf. Constantin și Elena” o plajă simpatică. Ochesc un loc de parcare, parchez, ne instalăm pe plajă pentru vreo patru ore. Mașina era în regulă la plecare, fără roți blocate, fără bilețele cu amenzi în parbriz, dar una cu numere de Ukraina avea roțile blocate și un bilețel galben pe portiera din stânga. Adică, Meganul meu „with green plates” a trecut cu brio testul parcării gratuite în spatiile publice ale primăriei.

Am mers la Kraveno să testez încărcarea mașinii, care și aceasta s-a dovedit a fi gratuită. Am ajuns pe același loc din ziua precedentă, am scos cablul tip 2, l-am cuplat la priza mașinii apoi la priza stației și LED-ul albastru clipește, semn că a început încărcarea fără să fiu nevoit să intru în aplicația „Gica Charge”. Adică 10 euro vor sta mult și bine în acel cont.

Statisticile încărcărilor

Pentru ziua precedentă, aplicația „My Renault” indică pentru 14 august trei încărcări, semn că stația s-a oprit de trei ori și tot de atâtea ori a pornit singură. În total am încărcat 41,6 kWh, timp de 364 minute adică vreo 6 ore. Autonomie estimată la terminarea încărcării 480 km (la un consum de 14 kWh/100km), procent în baterie 100%.

A doua zi, după plimbarea la Varna, am ajuns la aceiași stație de la „Casa di Fiore” cu procent în baterie 79%. S-au încărcat, la priza tip 2, 13,4 kWh în 120 minute, autonomie estimată 485 km (la un consum de 13,5 kWh/100km), procent în baterie 100%. Ambele încărcări au fost gratuite, dar cu 10 euro blocați în contul aplicației.

Sâmbătă am plecat din Balcic spre București, dar încercăm și litoralul românesc, cu o pauză la Vama Veche apoi spre Neptun – Jupiter unde plaja este supraînălțată, nisip aspru, plin de scoici sparte.

Ne-am îndreptat spre Costinești, apoi spre Lehliu gară la stația El Drive pentru încărcare și puțină odihnă.

Lehliu gară, stație de încărcare El Drive

Găsită relativ ușor, am ajuns undeva pe la ora 21:30. Timp de vreo cinci minute m-am „jucat” cu codul de acces în incintă că nu prea vedeam acel clopoțel. În fine, am reușit să descui ușa cu sentimentul că trebuia să pornesc întâi încărcarea mașinii și abia apoi aveam acces. Am luat ceva bănuți din mașină cu gândul la automatul de cafea care mi-a luat banii, a măcinat de zor boabele, dar cafea… ioc. Nu coborâse paharul, ori nu erau pahare, ori… !

În fine, ne-am retras în mașină, care s-a încărcat până la autonomie estimată 468 km (la un consum de 13 kWh/100km), procent în baterie 100%, consum de energie electrică de 49,8 kWh, cu un cost de 107,07 lei timp de 77 minute.

În acest timp am ațipit. Apoi, după terminarea încărcării, am mutat mașina în dreptul unei viitoare stații lente, de 22 kW. Asta ar fi fost ideală pentru oboseala mea, aș fi încărcat liniștit toată noaptea la priza lentă.

La PPC Blue Pitești am ajuns cu 53% baterie și am încărcat, în timp ce am ațipit, 30,44 kWh în 68 minute, procent în baterie 100%, autonomie estimată 422 km (la un consum de 13 kWh/100km). Încărcarea face parte din costul abonamentului PPC Blue și ar fi cam 42,62 lei.

După Valea Oltului, unde am simțit mirosul de ambreiaj plutind peste coloana de masini, am ajuns la Deva, la stația de încărcare PPC Blue din Calea Zărandului cu 5% în baterie. Am încărcat 59,95 kWh în 79 minute, autonomie estimată 425 km (la un consum de 12,7 kWh/100km), procent în baterie 99%. Costul încărcării ar fi cam de 34,39 lei.

Bilanț călătorie

  • km la bord la plecarea din Deva: 82.648;
  • km parcurși: 1.790;
  • energie consumată: 260,67 kWh;
  • cost energie electrică: 325,29 lei (PPC Blue – 1,4 lei/kWh; El Drive – 2,15 lei /kWh);
  • medie consum: 13,1 kWh/100km;
  • climă și altele, conform calculatorului mașinii: 0,9 kWh/100km;
  • pentru ultimii 836,4 km viteza medie a fost de 51,4 km/h,
  • km la bord la sosirea la Deva: 84.438.

Din imagini se mai observă autonomia rămasă la sosirea la Deva:

  • autonomie rămasă: 173 km;
  • procent în baterie: 37% după ce încărcasem la Pitești.

Ca o consolare după toate lecțiile învățate pe buzunarul nostru la Balcic, după ce am vorbit cu al doilea echipaj ce se ocupa de blocarea roților, îi întreb dacă pot recupera acei 30 de leva plătiți pentru trei zile de parcare?

Am primit un răspuns de milioane: „Considerați că ați donat 30 leva municipalității Balcic.”

Cu bine, drumuri bune, stații libere.

4 Responses

  1. Mircea spune:

    Foarte fain! E primul articol de pe acest site, pe care il citesc si trebuie sa recunosc ca a avea o electrica nu pare o chinuiala (cu incarcarea si altele). Desi nu mi se potriveste o electrica in acest moment (e cam greu sa o lasi la incarcat peste noapte cand stai la etajul 3 🙂 ), acest articol ma face sa iau foarte in serios achizitia unei electrice, atunci cand conditiile se vor schimba.
    La cati mai multi kilometri „electrizanti”!

  2. Coco Moll spune:

    Wow! Interesanta toată povestea. Am fost și eu odată cu Kona in Bulgaria, dar nu mi-am făcut probleme de încărcare și nici de parcare că aveam la hotel. Peste 3 zile plec în Moldova la Electromaratonul de 1000km. Sunt curios ce-mi oferă Moldova în materie de încărcare și cum mă descurc prin toată Moldova, mai ales că nu am fost niciodată… Dar o mie odată trec. Din calculele mele voi trece și bariera celor 200’000km in timpul acestui maraton electric. Luna asta sper că voi trece la Ioniq 5 daca se aliniază toate stelele pe cer…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.