19 octombrie 2024, zi cu dublă semnificație, ziua mamei mele 88 de ani de viață, dar și împlinirea „vârstei” de 100.000 kilometri parcurși de mine și Cătălin cu Renault Megane e-tech, varianta Equilibre, cu bateria de 60 kWh.
Borna de km la bord reprezintă ieșirea din garanția producătorului. La revizia de 90.000 km am sesizat pocnete metalice la roata față dreapta, iar tweeter-ul din sistemul audio tot pe dreapta se aude de parcă ar „măcina” nisip. E vorba de o problemă mecanică la planetara dreapta, care va fi schimbată pe garanție împreună cu planetara stânga și tweeter-ul.
Și, dacă tot am „împlinit” o sumă rotundă și semnificativă de kilometri mi-am propus un test cu privire la capacitate de stocare a energiei electrice a bateriei de tracțiune de 60 kWh net (că așa dă cartea).
Aveam de făcut un drum la Brad, 37 km distanță de la Deva. Autonomia estimată: 117 km, procentul rămas în baterie 24%. Mai făcusem traseul, iar limita minimă a autonomiei estimate pentru Deva – Brad – Deva este de 90 km.
Având 117 la bord, zic că mă încadrez perfect și cu marjă de eroare. Dar… eroarea cea mai mare sosește după ce ajungem la Brad. Două drumuri prin Brad, cam 3 km, până la restaurantul unde avea loc evenimentul, pentru Sofia, nepoțica mea simpatică de un an.
Toate bune și frumoase, la un moment dat autonomia estimată era 59 km, suficient să ajung fără emoții înapoi la Deva. La Brad există o singură stație de încărcare lentă la un magazin, care este oprită cât timp magazinul este închis.
Ideal ar fi fost să înnoptăm la Brad și dimineață să încarc pentru siguranță, dar „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg” și, pe la 3 dimineața primesc „foaie de parcurs” spre Deva. Autonomie estimată 44 km, procent în baterie 7%, asta după alte două deplasări la nunta respectivă.
Doar 37 km de la Brad la Deva, dar cu o urcare până la cota 461 metri la Vălișoara, Dealul Mare că de acolo e coborâre dulce până spre Deva.
Adevăratele emoții le-am avut cu Dacia Spring când am plecat din Brad cu 35 km estimați și 12% procent în baterie și am ajuns atunci la Deva cu doar 1% procent.
Având experiența cu Spring-ul, am plecat spre Deva cu oarecare temeri doar până la Dealul Mare, Vălișoara că de acolo e „meci ușor”. După recomandările colegului Tudor (IONIQ 5, Timișoara) să evit estimările în kilometri și să mă bazez pe procentul indicat, am plecat spre Deva cu 7% în baterie. La cota 461 m procentul în baterie a coborât la 4%, iar pentru autonomie mi-au apărut liniuțe! Adică zero!
Din acel moment, fiind foarte de dimineață și trafic auto inexistent, am fixat viteza la 67 km/h (am eu un fix cu cifrele impare) și am lăsat mașina să meargă cum îi place. Pentru șoseaua cu traseu sinuos a fost o viteză perfectă, mai ales când ești singur pe șosea.
Meganul și-a văzut liniștit de drum, acul indicator al consumului stătea mai mult în zona verde de „superECO”, cifrele ce indicau consumul mai tot timpul erau albastre. Cu toate aceasta, procentul scădea lent dar sigur. Rețin că după ce a ajuns la cifra 1% aceasta a rămas mult timp nemișcată.
Aproape de Deva, cam pe la Bejan, 13 km distanță, acel 1 s-a făcut 0 (zero)%. Pasagerii „cobeau” despre un taxi și m-au întrebat: „Cum de ești așa calm, fără stres că ai 0% ?”.
Am avut Spring, de acolo știu că ajung!
De la Bejan mai aveam un singur hop de trecut și anume o pantă spre Șoimuș urmată de o coborâre foarte lungă, apoi podul peste Mureș și o scurtă urcare pentru înscrierea pe banda spre Deva. După giratoriul din vârful dealului o iau la vale spre Deva și, ajuns la stația PECO Petrom, opresc de siguranță să „alimentez” 2 – 3 kWh, cât să ajung să las tinerii acasă.
Mai exact, am „alimentat” 3,73 kWh pentru 10,97 lei (2,94 lei/kWh, cel mai mare tarif din zonă), adăugând 4% în baterie timp de 4 minute.
Las copii și nepoțica la domiciliu și, ca să fac o determinare cât mai reală a capacității bateriei fără a fi influențate măsurătorile de la încărcarea de 4 minute de la Petrom, mă învârt prin Deva, cam 18 km (am ajuns la Petrom cu 100.095 km, iar la „capăt de linie” cu 100.113 km) până indicația ajunge din nou la 0% și o „tai” direct spre stația de încărcare de pe Calea Zărandului, stație la care am abonament.
Ajuns acolo, am făcut un mic filmuleț pentru documentare și, cât timp am staționat și filmat, pentru a mai goli din baterie, am lăsat încălzirea habitaclului la maxim, cam 15 minute.
Încărcarea bateriei am făcut-o pe priză lentă cu 5 kW putere trasă din stație.
Rezultat final
De la 0% la 100%, pe priză tip 2, calculatorul mașinii a estimat 16 ore dar efectiv au fost doar 13 ore și 20 minute.
S-au consumat 60,325 kWh indicați pe stația de încărcare, iar pe aplicația din telefon, „My Renault”, 56,5 kWh au ajuns in acumulator în 800 de minute. Rezultă 6.3% pierderi la încărcare.
Autonomia estimată la terminarea încărcării: 463 km. Temperatura la momentul începerii încărcării: 1°C. Consumul la momentul începerii încărcării: 13,4 kWh/100km.
Diferența de energie electrică între indicația de pe stația de încărcare și cea din „My Renault”: 3,825 kWh, adică pierdere. Dacă o luăm cu „regula de trei simplă” aflăm SoH-ul bateriei: adică din 60 kWh net, să zicem 100%, la 56,5 kWh cât au intrat în baterie SoH este 94,2%, un rezultat destul de bun, dacă amintesc faptul că la revizia de 93.000 km aveam 95%.
Ce așa mai avea de adăugat ?
Nimic în afară de faptul că nu am stat la mașină acele 13 ore, ci mi-am luat rezerva și m-am dus acasă! Rezerva? Trotineta… tot electrică, ca să fiu la modă!
În rest, s-auzim numai de bine !