Văzând frumoasele zile de octombrie care parcă nu se mai sfârșesc, am decis, așa de pe o zi pe alta, să facem o scurtă excursie la Nisipurile de Aur/Varna, să vedem marea și soarele în afara sezonului obișnuit.
Fiind o ieșire relativ scurtă, atât ca timp cât și ca parcurs, nu a fost nevoie decât de rezervarea la hotel, vigneta de Bulgaria și o scurtă privire pe aplicația Plugshare pentru a identifica stații de încărcare, așa pentru orice eventualitate, pentru că atât drumul dus, cât și cel întors (327/330 km), se putea parcurge cu plinul făcut la plecarea din fiecare parte. A ajutat foarte mult și faptul că hotelul ales avea în parcarea proprie stație de încărcare.
Prima zi
Am plecat dis de dimineață, în așa fel să ajungem să prindem cât mai mult din atmosfera de vară târzie la malul Marii Negre. Un drum relaxat, cu vreme bună, trafic lejer în Bulgaria pe cei 230 km din care aproximativ 90 km pe autostradă, raportat la primii 100 km în România, în care am traversat și Bucureștiul de la nord la sud.
Pentru un moment de refresh, cu toaletă, sandwich și cafea, am oprit la MOL Giurgiu, ocazie cu care am adăugat preventiv vreo 10 kWh în baterie (cu MOL Plugee).
Trecerea frontierei la Giurgiu-Ruse a fost decentă, în vreo 20 min. cu taxa de pod de 15 lei, doar cash pe partea română, și o singura verificare a documentelor pe partea bulgară.
Apoi drumul a curs silențios și liniștit, cu încă o oprire la o cafea bună la OMV Shumen, imediat după intrarea pe bucata de autostradă spre Varna.
După puțin peste 5 ore de când plecasem de acasă, eram cazați la hotelul INTERNATIONAL din Nisipurile de Aur, mașina pusă la încărcat la stația din parcare și noi am ieșit să dăm o tură în stațiune căutând un loc să mâncăm. Ne-am și muiat puțin picioarele în apa călduță a mării (16 grade C).
În stațiune, puținii turiști ca și noi rivalizau ca număr cu cei câțiva angajați ai teraselor, magazinelor și a altor facilități încă deschise, dar firmele, mesajele scrise, orarul sau meniurile în limba română sunt un lucru amuzant și util în același timp, căci cele în limba bulgara și scrisul cu litere chirilice sunt un real impediment…
Un prânz de pește și nelipsita salată bulgărească, ne-au adus în atmosfera locului, o plimbare pe plaja pustie deși însorită și sunetul valurilor unei mări foarte liniștite au încheiat frumos această primă zi.
A doua zi
După un mic dejun fabulos pus la dispoziție de confortabilul și elegantul hotel unde am poposit, am mers să vizităm câteva atracții în Varna.
Cei 17 km până în centrul frumosului oraș de pe malul bulgăresc al Mării Negre se pot face doar cu limita de viteză de 60 km/h întreruptă de alte limite de 50 sau 40, păzite cu strășnicie de echipaje de poliție cu radar, cu care nu prea ai fi vrut să intri la discuții în contradictoriu.
Am parcat în centru folosind pentru plata aplicația orașului Parking Varna, 1 BGN/oră, aplicație în care am pus în portofelul virtual un minim de 10 BGN și din care am folosit doar 3 BGN. Restul a rămas acolo pentru altă vizită, sper…
Pe scurt, în Varna am vizitat impresionanta catedrală Adormirea Maicii Domnului, zona pietonală/comercială, vestigiile Termelor Romane, portul turistic și comercial. Am făcut vreo 10 km și peste 16 mii de pași, conform telefonului.
La întoarcere, am făcut o scurtă oprire să vedem micuța mânăstire Constantin și Elena, ascunsa într-o zona liniștită cu vegetație și cateva hoteluri elegante, care formează o mică și stațiune cochetă pe malul mării, care poarta același nume.
După prânz, am făcut încă o ieșire în direcție opusă, să vizităm castelul și grădinile reginei Maria din Balcic, 21 km de la hotel, pe un drum sinuos costier care urcă și coboară pe relieful deluros al zonei, majoritar tot cu limită de viteză de 60 km/h.
Aici ne-am confruntat cu un mic paradox, respectiv pe cât acest loc e de frumos, relaxant și plin de semnificații pentru noi românii, pe atât e de supărător modul foarte comercial transformat de localnici prin terasele, buticurile, tarabele și manelele care se aud la intrarea în perimetrul acestui obiectiv turistic.
In toate locurile de acolo, intrare la castel/grădină, restaurante, chioșcuri, tarabe sau parcare, plățile se pot face doar cash în BGN, cu variante în EURO sau LEI, dar la un curs de adevărată cămătărie. Sau dacă nu îți convine, poți doar să pleci pur și simplu.
Dar așa cum se spune, o imagine bună face cât o mie de cuvinte, tot ce vezi acolo în grădină și castel este fabulos, amenajat cu mult timp în urmă cu bun gust și pricepere, menținut și conservat la un nivel excelent. Și amintesc aici în plus doar priveliștea extraordinara de la castel asupra marii….
Ne-am întors la hotel încărcați pozitiv cu lucrurile frumoase vizitate, am pus iar mașina la încărcat pentru a o avea “plină” pentru drumul de întoarcere de a doua zi, făcându-ne totuși promisiunea să mai revenim pe acolo și cu altă ocazie.
A treia zi
Ultima zi a excursiei a fost așa cum ne așteptam, fără probleme deosebite, cu aceleași pauze de cafea și refresh la OMV Shumen și MOL Giurgiu (+5 kWh încărcați preventiv), asta dacă nu luam în considerare cele 45 de minute pierdute în coada pe 3 rânduri pe partea română pentru verificarea documentelor la intrarea în țară. Mama lui de Shengen….
Un lucru curios a fost ca taxa de pod la întoarcere, plătibilă (cum altfel, tot cash…) pe partea bulgară era afișată așa cum o știam, 4 BGN sau 2 EURO, vs.15 lei plătiți la ducere pe partea română. Numai de paritate nu poate fi vorba….
Un total dus-intors de 721 km, cu costuri de încărcare pe parcurs ridicol de mici, în jur de 30 lei (asta pentru că nu pun la socoteala plinul la plecare și cel de la sosire care au fost făcute gratis din panourile fotovoltaice care tocmai mi-au început sa producă cu o zi înainte de plecare), la care mai adaug costul vignetei BG de 15 BGN sau 39,26 lei.
În câteva cuvinte alte impresii din călătorie
- Bulgaria are un trafic rutier extrem de lejer atât în orase, dar mai ales în extra-urban, dar calitatea rețelei rutiere e cel mult decentă, într-adevăr reparată/cârpită, dar cu indicatoare amplasate din scurt și prost sau vandalizate și cu multe marcaje învechite, șterse sau chiar lipsă. Atât pe șosele naționale cât și pe autostradă.
- Din câte am văzut, desi asta nu mă interesa în mod special, prețul benzinei și motorinei era la fel ca la noi, sau chiar puțin peste.
- Pe șosele am văzut foarte puține mașini electrice, dar multe mașini vechi de 15-20 ani sau mai mult, printre unele (mai puține) relativ noi.
- Pe drumul parcurs de noi, vitezele de deplasare erau în general în limita legală, un motiv probabil fiind și prețul destul de consistent al carburantului, media de viteză nefiind însă una mică, poate datorită traficului foarte lejer.
- Pe unde am trecut eu nu am văzut nici fizic și nici pe aplicația Plugshare stații de încărcare de tranzit, acestea fiind poziționate în interiorul localităților, ceea ce denotă ca electromobilitate este și acolo mai la început.
- Concluzionând, ZOE mi-a aratat încă o dată că excursii cu etape de 3-400 km/zi sunt perfect fezabile și la îndemână, sunt plăcute, eficiente și economice, având avantajul că astfel aspectul turistic este foarte bine reprezentat.
Aventura electrică continuă..!
Pasionat de masini din frageda copilarie, conducator auto cu destula vechime si mai multe categorii pe permisul de conducere, cu ceva cunostinte tehnice, dar mai ales dornic de experiente noi;
