Renault Zoe Z.E.50 R-135 Intense după 32.000 km

Vine Primăvara?


JURNAL DE BORD: 32.213 km

Vreme trece, vreme vine….
Versurile astea îmi vin în minte acum, la puțin timp după ce am depășit 30.000 km și prima revizie și când mai sunt aproape 2 luni până se împlinește anul de când rulez eminamente electric.

Îmi aduc aminte perfect pașii din perioada începutului de an 2020, când am decis în familie să ne aruncam în gol spre electromobilitate, cu o plasă de siguranță totuși, având încă vechiul diesel de rezervă: decizia, alegerea, configurarea, comanda și plata avansului, apoi înfrigurata așteptare a livrării, perioadă în care am citit tot ce am găsit despre o lume despre care nu știam practic mare lucru.


Apoi primul contact, angoasa din primele săptămâni în care eram doar cu ochii pe indicatorul de nivel al bateriei, consum mediu și autonomie, descoperirea stațiilor de încărcare din arealul meu, toate astea însă dublate de o senzație incredibilă de confort și liniște.


Avantajul de a debuta în lumea electromobilității vara mi-a dat puterea de a rezista la asaltul sezonului rece cu inconvenientele cunoscute, legate de consum mai mare, încărcări mai dese și autonomie mai redusă. Pentru că în rest, nu văd nicio diferență cu mașinile propulsate termic, în condiții de ploaie/ninsoare, carosabil ud/înghețat și lumină a zilei mai puțină.

Aici e momentul să recunosc că depășirea tuturor inconvenientelor a fost și rodul unei experiențe destul de bogate în deținerea și exploatarea autovehiculelor, cunoștințe profesionale în domeniu și nu în ultimul rând pasiunea pentru lumea auto. Toate astea m-au făcut ca la un moment dat să las trecutul în urma și mașina electrică sa rămână singura din familie.

Revenind la prezent și viitor, cei puțin peste 30.000 km electrici parcurși în aproape 10 luni au fost o experiență nouă și încântătoare, cu toate micile neajunsuri atât de exploatare cât și legate de funcționarea software-ului mașinii. Pentru că eu cred că nu trăim într-o lume perfectă, există atât întâmplări mai puțin fericite cât și defecte mai ușor sau mai greu de remediat. Importantă este privirea de ansamblu.

Probabil că viitorul destul de apropiat, în care voi trece la roțile de vară, mai silențioase, revenirea la un consum mai mic, la o autonomie mai mare și la încărcări mai rare, va accentua starea de bine pe care o am deja în fiecare dimineață când plec la drumurile mele obișnuite.

Privind în jurul meu lucrurile care țin de electromobilitate, mă bucur că am intuit foarte bine trendul (poate chiar mai accelerat decât credeam…) către electrificarea modelelor mașinilor care există și mai ales a celor care se anunță în următoarea perioadă.

Totodată, privesc cu mult optimism programul rabla de anul acesta, și deși numărul estimat de noi intrări în piața a unui număr dublu de mașini electrice față de anul trecut, cu siguranță va aglomera plăpânda infrastructura de încărcare publică existentă, eu încă sper să înceapă și pe partea asta să se vadă îmbunătățiri.

Până atunci, sunt relaxat și știu că oricând mă pot baza pe stația proprie pentru parcursul cotidian. Că drumuri prea lungi în contextul actual, nu prea îmi fac mari iluzii că vom mai face așa multe…

Așadar, vine primăvara electromobilistică? Eu zic că da!
Drumuri bune tuturor și aventura electrică, cum altfel, continuă…!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.