O călătorie de iarnă poate rezerva câteva surprize, pe care voi încerca să le explic prin informațiile culese de la bord pe parcursul călătoriei din Motor City la Beaverton, locul de desfășurare al campionatului auto pe gheață din Michigan, începând din 1964.

Locuitorii din mica localitate, aflată în zona centrală a statului Michigan, sunt gazde primitoare pentru cele câteva etape ale competiției auto, dacă vremea permite. Tot ce trebuie, este o săptămâna, două, de ger năprasnic, după care grosimea stratului de gheață decide când pot începe cursele organizate.
Concurenții sunt grupați în două categorii de autovehicule: cele echipate cu anvelope de stradă și cele echipate cu anvelope cu cuie (spikes). Pentru anvelopele de stradă există doua sub-categorii: tracțiune pe două roți și integrală. Alte două sub categorii sunt formate pentru mașini de serie și cele modificate.


Traseu și condiții meteo
Traseul se marchează cu aceleași conuri utilizate vara pentru auto-slalom, iar numărul de participanți este limitat la 50, fiecare parcurgând o tură de recunoaștere și patru de concurs, din care se consideră cel mai bun timp pentru clasamentul etapei.

După ce temperatura a coborât în ultimele doua săptămâni sub -10 C, chiar sub -15 C pentru câteva zile, condițiile meteo s-au aliniat cu nerăbdarea concurenților, care au ocupat cele 50 de poziții disponibile pentru înscriere online în mai puțin de cinci minute, lista celor în așteptare fiind destul de lungă.
Participanți
Campionatul este rezervat amatorilor. Anul trecut un echipaj de la centrul tehnic Toyota a participat cu un prototip Prius 100% electric, iar anul acesta am identificat un BMW iX, singurul electro-participant la prima etapa.




In rest tot ce mișcă sub soare, de la un Ford Fiesta care a câștigat categoria cu anvelope de stradă și două roți motrice, până la prototipuri realizate acasă, echipate cu cuie fioroase. Nu au lipsit îndrăgitele SUV-uri și pickup-urile de toate dimensiunile sau mașinile istorice, produse în urmă cu mai bine de 35 de ani.




Jurnal de călătorie
În calitate de spectator, fotograf amator și însoțitor, m-am deplasat la locul faptei, cale de 488 km dus întors cu TM 3. Terenul este foarte plat, fără diferențe mari de altitudine, singurele elemente care aveau potențialul să ”coloreze” călătoria monotonă pe autostradă erau vântul și temperatura. Cu un Supercharger bine plasat și zeci de alte posibilități de re-alimentare pe drum, încărcarea nu este o problemă.



- Plecare (stânga): 7:30, 5oC, 164.739 km;
- Sosire: 19:52, -5oC, 165.227 km;
- Total: 488 km;
- Consum mediu: 19.3 kWh/100km;
- Încărcare: Supercharger Bay City V2 (max 150 kW);
Informații la dus
Pentru prima etapă, de acasă până la prima pauză de dezmorțire, etc, și o scurtă încărcare la Supercharger am verificat consumul cu ajutorul funcției energy-drive.

Alunecând tăcut pe autostrada liberă duminică dimineața cu aproximativ viteza legală (70 mph = 113 km/h) m-am încadrat în estimarea făcută de Tesla, chiar dacă am avut vânt din stânga (vest), care m-a ”costat” 13 km suplimentari extrași din autonomie.

La Supercharger era pustiu la 9 dimineața, spre deosebire de întoarcerea seara, când am găsit o singură stație liberă, lumea fiind pe drumul de întoarcere spre casă.


La stațiile vecine, din rețeaua Electrify America, de obicei libere, a parcat un Chevy Silverado, despre care proprietarul mi-a mărturisit că nu știe prea multe, fiind cumpărat doar de câteva zile.
A doua etapă
Imediat după încărcare, am pornit spre vest pe o autostradă secundară, unde viteza maximă este ceva mai mare (75 mph – 121 km/h), exact acel punct sensibil, de unde rezistența aerodinamică începe să-și facă mai intens simțită prezența. În plus, știam că pentru următorii 50 km voi avea vânt din față.
După aproximativ 15 km am verificat efectul vântului asupra estimării de autonomie, doar din curiozitate. Aveam suficientă energie, pentru revenirea seara acasă, iar la nevoie încă o scurtă oprire la SC, în paralel cu cina, era posibilă oricând.
Consumul peste limita prognozată, m-a făcut curios să văd, cât trebuie să reduc viteza în aceste condiții, vânt din față și -3oC, ca să revin la ”verde” pe curba de descărcare a acumulatorului. Am găsit repede, că o scăderea vitezei de doar 3 mph (4.8 km/h) sub limita legală, m-a readus în zona verde a consumului, în condițiile date, cu vânt din față cu 6.7 mph (10.7 km/h).

Au rost toate aceste detalii în viața de zi cu zi, când Superchargerul este la îndemână și zeci de alte stații sunt semnalate pe traseu? Categoric NU, dar fiind singur în mașină, mă amuză să regăsesc după șase ani și 165.000 km, că singurul control al electromobilistului asupra consumului și autonomiei este entuziasmul cu care apasă pe ”potențiometrul” accelerației.
Drumul de întoarcere
La întoarcere, pe lângă întuneric și o temperatură mai redusă, oboseala zilei petrecute în frig pe lacul înghețat, a făcut Auto Pilot-ul un prieten bun de călătorie și a funcționat ireproșabil.
O scurtă pauză pentru o cină caldă, cu încărcare în paralel, tot la SC Bay City, a fost singura întrerupere a călătoriei de aproape trei ore.

Vântul a continuat să bată din vest (de data asta din dreapta), dar prognoza de consum a rămas verde, mergând aproximativ la limita legală de viteză. Ultimii 50 km au fost extrem de aglomerați, călătorii din weekend revenind spre casă duminică seara, cu agresiunea inerentă oboselii acumulate și nerăbdării de a ajunge la destinație.

După o zi petrecută la prima etapă din campionatul de automobilism pe gheață ediția 2025, mi-a rămas întipărită o imagine surprinsă dimineața, înainte de începerea celor patru manșe de concurs.
Relaxarea cu care spectatorii își așază scaunele de ”plajă” pe malul înzăpezit, privind spectaculoasa competiție în timp ce copii se hârjonesc nestingheriți pe lacul înghețat, este o bună vizualizare a zicalei: ”Dacă viața iți oferă doar o lămâie, învață să faci limonadă”… care poate fi transpusă pentru pasionații de moto-sport din Michigan la ceva de genul: ”Daca vremea îți oferă două săptămâni de ger pe an, bucură-te de competiții pe gheață”…



My lifelong automotive career started with design and testing of ICEs, continued with service and sales, followed by 20 years of global seat design, requirements and knowledge management.
My recent passion for electric vehicles found its home at 24auto.ro and electromobilitate.