Cu ocazia weekend-ului prelungit cu ziua liberă de 1 Iunie s-a ivit ocazia unui roadtrip. Prognoza era foarte pesimistă peste tot și am tot schimbat planurile, în cele din urmă alegând varianta de a merge puțin pe litoralul Mării Negre bulgărești și mai apoi în Plovdiv.
Deși n-a fost prima oară când am ieșit cu mașina electrică din țară, a fost prima oară când a fost nevoie de încărcări și de o oarecare planificare, ceea ce nu e greu deloc, Bulgaria fiind foarte bine dezvoltată din punct de vedere al stațiilor de încărcare, în special în comparație cu România.
După 4 zile și peste 1200 km parcurși fără probleme, datele tehnice ale excursiei arată așa:
| Plecare | Sosire | Distanță parcursă | Viteza medie (km/h) | Consum mediu (kWh/100km) | Costuri încărcare | Vreme |
| București | Balchik | 355km | 114 | 16.5 | 0 | Soare, 20-25 grade |
| Balchik | Varna | 96km | 72 | 14.3 | 0 | 50% soare, 50% ploaie ușoară , 20 grade |
| Varna | Plovdiv | 382km | 117 | 19.7 | 10 leva (~25 lei) | Ploaie torențială, 15 grade |
| Plovdiv | București | 395km | 87 | 15.1 | 5 leva (~12.5 lei) | 50% soare, 50% ploaie torențială, 15 grade |
| Total | 1228km | 100.2km/h | 16.9kWh/100km | 37.5 lei |
Ziua 1: București – Balchik
Planul inițial era să încărcăm la stația Moon din Constanța după mersul rapid pe autostradă, apoi să o luăm pe litoral până la punctul final al zilei. Spre surprinderea mea, în apropiere de Constanța încă aveam foarte multă baterie, deși pe autostradă am mers 130 km/h, așa că n-am mai făcut ocolul până la Moon, considerând că avem suficient până la destinație. (>50%)
În apropiere de Agigea, planul s-a schimbat, urmând să facem o oprire scurtă în Vama Veche. Știam că la Penny este o stație de 50 kW și aveam nevoie de niște cumpărături, așa că am oprit acolo puțin. Deși pe plugshare trecuse cineva că încarcă încă 1h acolo, imediat după ce am parcat s-a eliberat stația și am pus mașina la încărcat 15 min, cât am avut treabă prin magazin.
După o scurtă pauză în Vama Veche am continuat drumul spre Balchik. Imediat după graniță sunt mai multe sate foarte liniștite, unde marea e curată și plajele sunt aproape pustii, cu excepția vârfului de sezon din iulie-august (de la Durankulak/Ezerets până la Tyulenovo). Fiind ora prânzului, o pauză de masă la unul din restaurantele de pe plaja din Shabla a fost binevenită.
Spre după masă am ajuns în Balchik la singurul hotel aproape de centru cu stație de încărcare din stațiune. Stația de încărcare de la hotel era destul de ascunsă, într-o parcare cu o rampă foarte abruptă, așa că n-am nimerit-o din prima. Managerul hotelului m-a întâmpinat la recepție și a fost foarte prietenos, arătându-mi și unde să pun mașina la încărcat. După o discuție scurtă despre autonomia lui Niro, cum se comportă la frig și cum crește consumul cu biciclete pe plafon, am aflat și că patronul hotelului conduce o Kona electrică. Până acum nu cred că am fost în vreun loc privat care oferă încărcare pentru mașinile electrice în care patronul să nu fie fan al electromobilității 🙂
Atunci când am făcut rezervarea pe Booking am specificat că aș vrea să încarc peste noapte, așa că am primit o cameră fix deasupra mașinii, ca să putem să ne uităm la ea cum primește curent din hotel.
Deși faleza stațiunii e foarte bine aranjată si liniștită, motivul pentru care am ales să dormim acolo a fost să vizităm grădinile de la palatul Reginei Maria. Am avut norocul să le prindem deschise în ultima oră de program, așa că nu prea ne-am întâlnit cu alți oameni și am putut să ne plimbăm în liniște.
Ziua 2: Balchik – Varna
Drumul până în Varna este foarte scurt, așa că după o oprire la Palatul Euxinograd pe care nu l-am putut vizita (trebuie să suni undeva cu câteva zile înainte ca să te programezi) și una la Casa cu Fluturi, am continuat spre sud până la plaja Kamchiski, care pe Google Maps arăta promițător.
Nu știu dacă din cauza pandemiei sau dacă 1 iunie încă era extrasezon, dar acolo totul era pustiu și nu era nimic deschis unde ai putea bea o cafea. Plaja, în schimb, foarte lungă și plină de vegetație.
După ce ploaia ne-a gonit și de pe plajă, ne-am întors în Varna la o lungă plimbare pe faleză și prin parcul central. Venind din București, unde parcurile arătau ca niște jungle, cu buruienile de 1m în unele locuri, a fost o plăcere să vedem ce diferență poate face puțină voință și planificare făcută cu cap.
În Varna nu a fost nevoie să încărcăm, ajungând cu peste 80% baterie. În centru erau destul de multe parcări publice prevăzute cu stații de încărcare AC, oferite gratis de primărie sau de unul din distribuitorii de curent electric.
Ziua 3: Varna – Plovdiv
A treia zi ne-a plouat constant, fiind o ocazie numai bună de a scăpa de insectele strivite pe parbriz cu două zile în urmă. După o oprire scurtă la Kaufland în Burgas pentru a încărca puțin și a mai face niște cumpărături, am observat că pe autostrada spre Plovdiv există o stație rapidă (120 kW) de la Fines și am vrut să văd cum e să încarc cu mai mult de 45 kW. Deși am mai oprit la stații Moon de 75 kW în trecut, mereu era bateria rece și mașina nu a vrut să tragă cu mai mult de 40-45 kW.
Din Burgas am plecat cu aproape 80% baterie, așa că teoretic nu mai era nevoie de încă o încărcare ca să ajungem la destinație. Practic, cu limita de viteză pe autostrăzile din Bulgaria de 140km/h și rezistența la înaintare destul de mare din cauza ploii, am reușit să consum 50% din baterie pe 134 de km, ajungând și cu bateria caldă la încarcare 🙂
Am fost impresionat de rețeaua de la Fines, care au multe stații rapide (>50 kW), amplasate foarte bine pentru tranzit, cu un preț decent (1.1lei / kWh DC și 0.5lei / kWh AC) și cu o aplicație ușor de folosit, în care plătești cu cardul după finalizarea încărcării. Dacă s-ar extinde și în România cu rețeta de acolo, practic n-ar avea concurență, la noi stațiile rapide nefiind așa rapide…dar cu 50-90% mai scumpe.
În Plovdiv am lăsat mașina la încărcat într-una din parcările publice cu stații de încărcare și ne-am dezmorțit picioarele la pas prin oraș. Mi s-a părut de departe cel mai cosmopolit oraș din Bulgaria în care am fost, plin de terase, galerii de artă și cafenele, precum și un centru istoric destul de bine întreținut.
Ziua 4: Plovdiv – București
În ultima zi după plimbarea de dimineață prin Plovdiv, am pornit spre București prin Stara Zagora, unde am traversat un pas montan (nu foarte înalt). Nefiind multă autostradă, viteza de deplasare a fost ceva mai mică și spre ora prânzului am oprit in Veliko Tarnovo într-unul din restaurantele excelente din centru, lăsând mașina la încărcat la Hotelul Yantra. Nu era neapărat nevoie să încărcăm, dar tot trebuia sa plătim parcare undeva și în locurile foarte centrale nu am găsit loc.
Concluzie
Cu o creștere rapidă a numărului de stații de încărcare, în special pe autostrăzi și în alte zone cu tranzit mare, călătoriile lungi cu mașina electrică sunt din ce în ce mai comode. Faptul că în fiecare dimineață am plecat cu bateria încărcată, fără să pierd timp (sau bani) pentru asta, a minimizat timpii „pierduți” pe drum pentru a reîncărca bateria. Mi se pare o exagerare această percepție că atunci când oprești să încarci câte 30 min la 200-300km pierzi timpul, că oricum e nevoie să mai iei câte o pauză din când în când, pentru o cafea sau o pauză de toaletă. Poate încet, încet se va schimba în viitor și asta.
Pasionat de electromobilitate din 2020, cand am facut trecerea de la diesel la electric, dupa multa cercetare pentru a gasi o masina potrivita stilului de viata (calatorit cu bagaj, biciclete, schiuri si alte echipamente care strica puternic aerodinamica masinii)
