Primul episod – Cu Dacia Spring în Germania – plăcere sau durere?
Stres și emoții la stațiile de încărcare din Austria și Germania
Ei bine, după ce am trecut granița ca și inexistentă dintre Ungaria și Austria au început clipele de stres.
De la Sopron am pornit spre St. Valentin, Austria la o stație Ionity dar, pe drum, am întâlnit o stație de reîncărcare, nu mai știu pe unde dar știu că era la Billa, chiar lângă șosea. Am ochit-o și am intrat în parcare. Planul era să nu ajung cu bateria foarte descărcată la St. Valentin, fiindcă stațiile Ionity sunt cam scumpe, sigure dar scumpe.
Stația era Smatrics. Nimic ieșit din comun. Instalez rapid aplicația, creez contul în aplicație, am dat datele cardului bancar, un card Revolut, card acceptat de aplicațiile folosite în Ungaria și România. Mi se rețin 20 de euro pe care-i confirm că sunt de acord și, următoarea „mișcare” ar fi trebuit să fie selectarea stației și a conectorului. Ei bine, după ce mi-a tras cei 20 euro următoarea pagină pe telefonul mobil a fost albă. Am așteptat un minut, două, chiar trei. Pagina inertă, tot albă… Probabil nu am făcut ceva bine. Renunț și pornesc cu emoții spre St. Valentin.
Plec și, din nou, o bulinuță mov chiar lângă drumul pe care mă deplasam. Caut și găsesc o stație într-o parcare. Era o stație foarte lentă, pe priză era marcat 3.2 kW. Scot cablul și-l înfig în priză. Aștept și, după 30 de secunde se aud releele cuplând încărcarea: gratuit. Până aici am mai dat peste bulinuțe mov indicate de navigatorul Spring-ului dar fără sorți de izbândă în activarea lor.
Sosirea la această insuliță de salvare: 57.610 km la bord, 117 km rezervă, 53% procent baterie. Am ațipit de fapt cred că am adormit preț de doar 8,7 kWh după 90 de minute la o temperatură de 5°C exterior și 24,8°C baterie. Nu am mai avut răbdare să aștept 100% și am regretat asta.
St. Valentin, stație Ionity, mult așteptata salvare: pornire fără niciun fel de problemă, totul fiind pregătit cu foarte mult timp în urmă, cam de pe vremea când așteptam să primesc Springul. Tehnica îmi spune că am ajuns cu 57.718 km la bord, rezervă 70 km, procent 33% la o temperatură exterioară de 4°C. După încărcare 100% aveam 216 km estimați la bord, 20,3 kWh cu un cost de 78,39 lei (16,03 euro). Bateria avea 18°C.
Tot drumul, din România până la Thurmansbang, l-am făcut exclusiv pe drumuri naționale dintr-un considerent aiurea: teama că nu voi ajunge de la o stație de încărcare la alta mai ales că pe PlugShare nu prea se vedeau stațiile de pe autostrăzi iar ABRP-ul nu prea m-a trimis pe acolo.
Povestea a avut un final nu prea plăcut. Mi se spusese că la destinație există o stație de încărcare, două Tesle, una roșie alta albă încărcau des acolo și încă o stație la Lidl, la 9 kilometri distanță.
Aventuri la destinație
Stația Tesla este proprietate personală dar, culmea, nu am reușit să dau de proprietar să-l rog să mă lase să încarc, ajunsesem cu bateria la 5% și o rezervă sub 13 km. Bun, speranța a trecut la Lidl din Eging am See.
Stația se poate porni doar cu aplicația Lidl plus. Era un BMW i3 la încărcat și mă hotărăsc să aștept proprietarul să-i cer ajutorul. Vine și-mi acordă asistență. Și-mi spune să instalez Lidl plus. Bun, instalez Lidl plus România. Îmi cere să selectez cel mai apropiat magazin dar în niciun caz din Germania.
Șterg aplicația și instalez pe cea de Germania. Creez cont, ajung la „E-Mobilitat”, scanez codul QR de pe stație și, la selectarea contului de bancă, în toată lista prezentată, nu apare nicio bancă românească. Doar ING. Dau toate datele cerute și la confirmare îmi apare mesaj de eroare. Renunț, mulțumesc colegului cu i3 și deja îmi făceam griji de încărcare.
Pe PlugShare găsesc alt punct la doar 2 kilometri.
Ajung acolo, la Eging am See, Sonnen Therme și dau peste stații MER. Caut să instalez aplicația. Nu merge, „Aplicația nu se poate instala în țara dumneavoastră”.
Luni dimineața identific o altă stație de reîncărcare la Autohaus Osteter tot în Eging am See. Instalasem o aplicație, Electromaps, care-mi indica că puteam porni stația. Mai aveam instalată și aplicația Carge deci aveam două șanse să pornesc încărcarea.
Ajung la stație cu 2% baterie, iar autonomia nu mi se mai afișa, oricum sub 13 km cât observasem înainte. De aici mai puteam pleca doar pe platformă. Electromaps nu poate porni stația, la fel și Carge.
Pe stație aveam un număr, 59989 și o adresă web. Accesez adresa web, dau numărul stației, dau seria cardului Revolut. Nimic. Mai încerc o dată, nimic.
Pe priza tip 2 un BMW i3 la încărcat, prea bine semăna cu cel de la Lidl și mă hotărăsc să aștept. Între timp ochesc o priză standard de 220 V pe un perete exterior la o spălătorie la nici 25 de metri. Aștept și apare aceeași persoană care a încercat să mă ajute la Lidl. După explicații și tentative de pornire a stației, îl rog și acceptă 10 euro ca să-mi pornească stația. Apoi îmi explică că ar fi bine dacă fiul meu, care locuiește acolo, ar face un contract cu firma de distribuție energie electrică, să-i emită un card RFID cu ajutorul căruia poate încărca oriunde în Germania la orice stație și asta cu un abonament de 5 euro lunar și preț preferențial pe kWh.
Datele tehnice: 57.904 km la bord, estimat 2 km rezervă, 2% baterie, temperatură exterioară la începutul încărcării 12°C, temperatură baterie 10,8°C. Încărcarea s-a făcut până la 86%, altfel depășeam pragul de 240 minute de încărcare, prag peste care creștea prețul pe kWh și nu voiam să creez neplăceri.
Am încărcat 23,45 kWh în 201 minute, 165 km estimați de autonomie cu un cost de 48,90 lei (cei 10 euro acceptați, 0,48 euro/kWh). Acesta a fost punctul cel mai de jos al speranțelor în reușita încărcărilor. De aici mi-a venit inima la loc, după am găsit o soluție să instalez aplicația MER.
O ieșire la plimbare prin Vilshofen an der Donau mă duce într-o parcare cu multe stații de încărcare și, dintr-o ochire am remarcat una E-ON. Măi să fie, să fie oare compatibilă cu aplicația E-ON Drive România? Accesez rapid aplicația, caut și găsesc stația și testez pornirea. Și a pornit… Am încărcat 5,72 kWh în 78 minute încărcare ce am folosit-o pentru vizitele din împrejurimi.
Vilshofen an der Donau, un orășel cu puțin peste 16.000 locuitori, asezat pe malul Dunării, pe care am privit-o și admirat-o în liniște acuma, de pe o bancă pe malul apei. Ce mi-a atras atenția a fost faptul că nu am văzut nicio clădire fără să aibă fața renovată cu gust și în stilul în care a fost construită clădirea și, mai ales fără improvizații sau adăugiri nelalocul lor. In plus, se pregăteau de Crăciun cu doi brazi imenși pregătiți pentru împodobire.
Și cum orice minune nu ține mai mult de trei zile, a venit și ziua de întoarcere acasă…