Dunărea electrică

Nu, acest articol nu este nici despre mașina mea electrică și nici despre hidrocentralele de pe bătrânul fluviu (că unele clișee au, totuși, rostul lor).

Acest articol este despre prima ambarcațiune turistică cu propulsie hibridă din Deltă.

Delta Dunării aste locul în care te aștepți să fii surprins de cum părăsești brațul Sfântul Gheorghe și te afunzi în hățișul de lacuri, japșe și canale. În cazul meu, însă, surpriza a venit chiar mai devreme, de cum am ajuns pe faleza de la Tulcea sub forma a patru panouri solare, care acopereau un mic catamaran al unei firme binecunoscute în zonă: Verada Tour.

Primul gând a fost că este, probabil, o bună soluție de a alimenta aparatele electrice de la bord, între care cel mai vizibil era combina frigorifică și mi-am zis că e o idee grozavă, pentru că un generator electric cu benzină ar fi ultimul lucru pe care și l-ar dori turistul alaturi de bancuțele acelea albe și cochete.

M-am bucurat în sinea mea și am zâmbit cu gândul că ideile frumoase fac cel puțin cât un peisaj memorabil. Chiar înainte de a îmi continua plimbarea am întors capul către catamaran și… supriza a devenit totală. Deasupra apei erau două elice sub două motoare care, în mod clar, contrastau cu cutia aia mare pe care scria Yamaha.

Am realizat atunci că panourile nu erau menite doar să asigure lichide reci ori cafele fierbinți turiștilor și m-am întors la ponton pentru că era prima dată când vedeam că mobilitatea electrică din România părasește șoselele și ajunge pe valurile Dunării.

M-am întors la pontonul lângă care era acostat catamaranul și am cerut detalii depre bijuteria asta a Deltei. Le-am aflat de la domnul Marcel Mocanu, proprietarul firmei Verada Tour. Dânsul mi-a spus că nu acest catamaran hibrid nu este ceva nou, 2020 fiind deja al treilea an în care fucționează. Tot de la dânsul am aflat că panourile alimentează un set de baterii cu gel, conectate la un invertor de 3KW.

Cele două motoare electrice asigură o viteză de 5km/h, ceea ce este ideal pentru a vizita coloniile de păsări. Lipsa zgomotului și a valurilor mari fac prezența umană mai puțin stânjenitoare pentru flora și fauna lacurilor, ceea ce dă și mai mult farmec excursiei. Autonomia electrică este de trei ore și jumătate, iar turiștii, indiferent de vârstă, sunt încântați de alunecarea tăcută, în care poți auzi doar glasurile păsărilor și zgomotele declanșatoarelor aparatelor de fotografiat.

Domnul Mocanu mi-a povestit că proiectul a fost unul de-a dreptul inovator. Împreună cu prieteni și entuziaști, dumnealui a făcut calcule, a cumpărat panouri, cabluri, dispozitive și cele două motoare. Cheltuielile, inclusiv motajul, nu au fost foarte mari, nefiind nevoie de omologări ori de alte formalități birocratice. Investiția este una de succes. Practic, aproape toți turiștii care doresc vizitarea Deltei solicită în mod special ca deplasarea să se efectueze cu catamaranul.

Locația ideală a ambarcațiunii este Mila 23, aceasta fiind în mijlocul Dunării, aproape de cele mai interesante locuri care trebuie vizitate.

Acesta este, însă, doar începutul. Planurile domnului Mocanu nu se opresc aici, dânsul fiind interesat mai întâi de o și mai bună eficientizare a ambarcațiunii. Pe termen scurt, înlocuirea bateriilor cu gel cu baterii cu litiu ar crește foarte mult autonomia, acestea din urmă putând fi exploatate până la niveluri mult mai scăzute ale energiei înmagazinate.

Pe termen mediu și lung, planurile constau în a crea o mini flotă electrică, aceasta cuprinzând și ambarcațiuni mai mari, pentru accesul în zone mai îndepărtate, precum Letea, Sulina ori Sfântul Gheorghe, dar și unele mai mici, pentru un număr mai mic de persoane, care să poată fi, eventual, închiriate de turiși.

Soluția nu poate fi alta decât prin utilizarea fondurilor europene, iar hațișurile birocratice care se opun accesării lor nu par să scadă determinarea domnului Mocanu de a face din Deltă un loc mai curat și mai liniștit.

M-am despărțit de Deltă cu o ultimă privire și o fotografie peste brațul Sfântul Gheorghe. Bâzâitul motorului unei șalupe mi-a adus din nou în minte întrebarea din copilărie: oare cum s-ar fi auzit zgomotele dinozaurilor înainte de extincție?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.