După o perioadă de două luni extrem de încărcată pentru noi – mai ales că la noi Paștele e tot cu muncă și treburi de rezolvat – am zis să rupem puțin ritmul și să schimbăm complet peisajul, pentru a ne mai reîncărca bateriile.
Cum nu aveam la dispoziție decât o sâmbătă după-masă și o duminică, am zis să urmăm valul de oameni care merg la mare, numai că am exclus litoralul românesc din start. Am zis că ori luăm un avion până la Nisa, ori vedem ce curse găsim spre Grecia.
Și deodată a venit ideea – hai să mergem la Bulgari! Nevasta nu mai fusese niciodată pe litoralul Bulgar, iar eu nu-l mai vizitasem din 2008, când a trebuit să recuperez de acolo un prieten a cărui mașină i-a fost „parcată” de valetul hotelului tocmai in Erdine (Turcia). Nici până în ziua de astăzi nu a mai recuperat mașina.
Așa că am selectat Varna ca oraș de destinație și am zis să mă interesez pe unde ar fi mai bine de mers. În acest sens am consultat harta calității drumurilor din Bulgaria și nu greu mi-a fost să constat că cea mai bună rută ar fi prin Călărași – Silistra.
Am zis că asta e numai bine pentru că nu prea îmi ardea nici să traversez Bucureștiul de 1 mai, nici să îmi crească barba pe centura capitalei. Știam din alte călătorii că traseul prin Slobozia este de calitate bună și traficul e lejer, așa că ruta aleasă s-a conturat foarte rapid:
Brașov – Ploiești – Albești-Paleologu – Urziceni – Slobozia – Călărași – Silistra – Dobrich – Varna
Până la Slobozia, drumul a decurs lin, fără incidente și fără aglomerație. O vreme numai bună de drumeție și totul mers lin. Recunosc că am plecat la drum cu anvelopele de iarnă, cele de vară așteptând livrarea (au ajuns abia săptămâna asta). După Slobozia, agricultura intensivă din Bărăgan și-a spus cuvântul iar până la Călărași am acumulat pe parbriz atât de multe insecte încât a trebuit să trag forțat într-o benzinărie să curăț parbrizul.
În Călărași am tras să mâncăm la Hestia, lângă parcul Dumbrava. În parcarea de vis-a-vis este și o stație de încărcare unde am mai pus 30 KWh. Știu că prețul pe KWh e mai mare la noi decât la Bulgari, dar nu am vrut să mă complic cu încărcatul prin Bulgaria. Această energie mi-a fost suficientă pentru a ajunge a doua zi în Constanța.
Nu vă faceți griji cu timpul de încărcare dacă vreți să mâncați la Hestia, întrucât mâncarea bună necesită timp mult și sub o oră nu scăpați de acolo.
De aici ne-am îndreptat spre Chiciu de unde am traversat cu bacul la Ostrov și am trecut vama la Silistra. Bacul pleacă la fiecare 30 de minute în timpul zilei, iar în vamă Am așteptat cam 10 minute. Imediat după vamă, pe dreapta (20m), am tras la o gheretă să cumpăr vigneta pentru drumurile din Bulgaria.
La fel ca noi, bulgarii au vignetă electronică, pe care o puteți cumpăra și online (normal că am aflat asta după). Am achiziționat o vignetă de week-end (valabilă 2 zile), care m-a costat 10 leva. La terminalul electronic din ghereta de la vamă, puteți achita cu orice card Visa sau MasterCard.
De aici am urmat navigația mașinii spre Varna via Dobrich, până la hotelul Amiral (fostul Best Western). Drumul bun, dar mergi prin câmp de te saturi. Când mai dai de un sat ai impresia că ai venit de pe altă planetă și ai descoperit noi forme de viață. Drumul, cu tot cu pauze și traversat dunărea, a durat aproape 8h: 4h până la Călărași și 2h:15min de la Silistra până la hotel.
Mi-a luat mult timp să găsesc un hotel cât de cât decent în Varna. Sincer, legendele alea cu cazări bune și hoteluri mega primitoare de pe litoralul bulgăresc nu prea s-au confirmat pentru Varna. Am ales acest hotel bazându-mă pe apartenența sa la rețea Best Wester – rețea în care am acumulat peste 100 de nopți de cazare în ultimii 10 ani.
Hotelul a fost ok, chiar am avut surpriza să descopăr că au și o stație de încărcare – care nu era pe Plugshare dar pe care am adăugat-o ulterior.
Ce nu-mi place în Bulgaria e că te descurci fantastic de greu când vrei să plătești cu cardul. Chiar dacă noi avem lacunele noastre ca țară și nu suntem campioni în acest domeniu, totuși, în comparație cu Bulgaria suntem la cel puțin 15 ani avans la acest capitol. Știu că pe mulți nu îi incomodează acest aspect, dar eu personal m-am dezobișnuit complet de cash. Și da, poți trăi comfortabil în România plătind doar cu cardul, fără să porți cash la tine.
A doua zi ne-am plimbat prin Varna și am dorit să vedem show-ul de la Delfinariu, numai că ora la care începea era cam problematică pentru noi. Mi-au plăcut mult parcurile și spațiile verzi din Varna. Fantastic de bine întreținute și bine gândite ca amenajare urbanistică.
Din Varna, am zis să ne întoarcem în lungul litoralului și să mergem pe traseul Varna – Albena – Balchik – Mangalia – Constanța.
Nu am înțeles exact care a fost faza cu Albena, singurul lucru la care m-a dus gândul fiind Mamaia din perioada în care Mazăre băgase taxă de intrare în stațiune. Oricum era totul închis, așa că am mers mai departe. La Balchik am oprit puțin la promenada din portul turistic, erau câteva terase deschise, cu câțiva români pe acolo. În rest, totul pustiu și închis. Nu am stat foarte mult pe acolo și am continuat drumul spre România.
Am trecut granița pe la Vama Veche. Imediat ce am trecut vama, la noi – aglomerația și puhoiul de lume. Pe semne că nu avem aceeași abordare ca și bulgarii în ceea ce privește ziua de 1 mai. La Bulgari era totul pustiu, nici urmă de zi de „sărbătoare”, la noi zici că descoperisem elixirul vieții.
Am continuat spre Constanța unde am mâncat în Portul Turistic Tomis (Constanța), după care am plecat spre Brașov.
La întoarcere, din cauza lucrărilor pe podul de la Fetești am prins un ambuteiaj de 30 de minute pe autostradă, însă a fost bine anunțat pe radio, așa că ne-am făcut din timp provizii de lichide pentru a-l depăși. Durata indicată nu justifica un ocol pe la Giurgeni.
Mai revenim în Bulgaria? Nu. Sincer, prefer să fac 2-3 ore în plus până în Grecia. Unde este incomparabil mai bine. Thessaloniki-ul este incomparabil mai frumos, mai ofertant și mai atrăgător decât orice de pe litoralul Mării Negre.
Asta nu înseamnă că dacă vii din alte zone ale țării, Bulgaria nu este o opțiune bună de vacanță. Posibil unora să le placă. Pentru noi, diferența de timp de a ajunge în grecia nu este chiar așa mare, ceea ce o face o alternativă mult mai bună pentru noi.
M-am născut mai la stânga de Liveniul lui Enescu, unde ulterior mi-am petrecut copilăria. În poveștile super-eroilor ce m-au înconjurat. Cu bune și rele, dar – oricum – cu bună-credință. Care m-au învățat că trebuie să și dăruiesc ca să primesc ceva. De peste 20 de ani mă implic activ în ONG-uri. Tot de peste 20 de ani mi-am dedicat cariera tehnicii și securității. Iar acum am descoperit gașca asta faină de la ElMob cu care vreau să descopăr și să savurez o nouă bucurie. Că-s oameni faini și merităm asta cu toții.
Ah! Acum locuiesc la dumbrava.net!
Frumos prezentat, multumim.