#Electrip: Mă-ntorc la tine – iar şi iar, Dunăre învolburată

După un an de pandemie şi de muncă asiduă – cel puţin în sectoarele în care activez eu şi nevasta, volumul de muncă aproape că s-a dublat – am decis împreună cu consoarta, că în următoarea perioadă, în fiecare vineri după masă să plecăm într-o escapadă până sâmbăta seară, escapadă neplanificată, cu destinaţie nedeterminată. Ştim doar cât timp avem la dispoziţie, în rest ne lăsăm purtaţi de val… unde ne prinde foamea – mâncăm, unde ne prinde somnul, rezervăm hotel şi înnoptăm.

Deşi o să vedeţi nume de operatori HoReCa sau alţi furnizori de servicii, vă asigur că nu derulez o campanie de marketing. Pur şi simplu spun experienţa noastră. Câteodată va fi de bine. Câteodată nu.

Ziua 1: La Vest e senin…

Profitând de o zi de vineri liberă, la 10:00 am plecat din Braşov cu destinaţia OLTENIA. Încărcând maşina acasă, la mine în fiecare dimineaţă maşina e la minim 70% SoC. Vineri dimineaţă aveam 83% SoC. Am ales să plecăm pe DN1, planul iniţial fiind să mergem pe Valea Oltului până la Drăgăşani să degustăm niscai vinuri (nu-i bai, ajungem cândva şi acolo). Până la Sibiu, după ce am verificat şi prognoza meteo, am zis să mergem în una din zonele noastre favorite – Clisura Dunării. Aşa ca de la Veştem am făcut dreapta şi am plecat via A1 până la Deva. Până la Deva am mers absolut normal, 100-110Km/h pe DN, 120-130km/h pe A1. Am fost surprins de volumul de trafic de pe A1. Nu ţin minte să fi fost vre-un km fără să am cel puţin 10-15 maşini în faţă. Clar că trebuie să ne apucăm să dezvoltăm alternative la A1 pentru că în câţiva ani va ajunge la limita capacităţii.

La Deva ne-a prins foamea aşa că am tras la Shopping City, unde am lăsat şi maşina să-şi încarce bateria la staţia celor de la Enel (încă aveam abonamentul la ei, aşa că am preferat să încarc la 1 RON/KWh decât să încarc la staţia Renovatio de lângă unde aş fi dat 1,95RON/KWh). Cât timp maşina a stat la încărcat, noi am luat masa şi am făcut nişte cumpărături (deh… la Braşov primăvara încă e timidă, la Orşova aplicaţia arăta 21 de grade, soare, briză…). Ba chiar noroc că am lăsat limita de incărcare la 90% pentru că altfel trebuia să ne mai aştepte maşina încă 20 de minute până terminam noi treaba în centrul comercial.

Apoi Waze ne-a sugerat să mergem spre Orşova via DN68-DN6 (Deva-Caransebeş), dar am zis că merită totuşi să mergem prin defileul Jiului, aşa că de la Deva am coborât pe DN66, făcând o singură oprire la Mănăstirea Lainici – un adevărat deliciu pentru cei pasionaţi de istorie. Dar până la Mănăstirea Lainici am mai făcut o oprire în Bumbeşti-Jiu, de data aceasta o oprire impusă de Poliţia Rutieră, dar pe viitor o să ţin cont de avertismentul primit.

La Mănăstirea Lainici – ce să spun… Frumos loc, frumoasă istorie, păcat că e populată. Deşi pe toate gardurile şi uşile există afişe cu portul obligatoriu al măştii de protecţie şi există dezinfectant peste tot, atât personalul (inclusiv cel monarhal) cât şi „fanii” transmiteau verbal că masca este opţională. Bineînţeles că niciunul din ei nu purta mască. Presupun că ei se roagă şi pentru cei internaţi în secţiile de ATI unde medicii nu mai ştiu cum să împartă echipamentele şi resursele pentru a asigura supravieţuirea. Da – sunt vaccinat şi port mască! Pentru că îmi doresc să ne revedem cu toţii, nu doar cu cei mai „norocoşi”.

De la Mănăstirea Lainici am plecat direct spre Orşova via Motru -> Drobeta Turnu-Severin. Pe la 18:00 am ajuns în portul turistic de la Orşova.

Despre Orşova ce să zic… magnific peisaj dar o administraţie dezastruoasă. De cel puţin 5 ani de când vizitez mai des această zonă (adică de cel puţin 4 ori pe an), pare că administraţia din Orşova se încăpătânează să nu genereze un proiect de investiţii şi reconstrucţie urbanistică.

Ştiam că vremea va ţine cu noi până seara la 10, aşa că după o plimbare prin parcul General Dragalina ne-am retras în Drobeta. Dacă Orşova şi cazanele sunt un loc special în inima noastră prin relief şi peisaj, Drobeta ne-a cucerit prin oraşul vechi. Un festin pentru ochi, o bucurie de oraş de provincie care îşi împletesşte istoria şi moştenirea culturală cu tumultul vremurilor cotidiene. Şi din acest motiv revizităm Drobeta cu drag ori de câte ori avem ocazia. Astfel, de la Orşova ne-am retras să luăm masa la Lounge 16’50 unde specialitatea casei – pui la wok – ne aştepta să o devorăm.

Ne-am cazat la Hotel Continental pentru prima dată (de obicei stăteam în altă parte, dar pandemia a închis acel business) şi motivul determinant a fost faptul că aveau o priză Type2 la care am încărcat gratuit maşina. Oamenii de la recepţie super faini, chiar au venit să vadă şi ei cum se încarcă o maşină electrică, nota 10 angajaţilor de acolo.

După ce am pus maşina la încărcat, am ieşit la o plimbare prin Parcul Rozelor şi Gării, lăsând Drobeta să se desfete în luminile arhitecturale, a brizei de primăvară şi a cerului senin. Mai jos câteva imagini cu Biserica Grecescu, Teatrul din Drobeta şi Cetatea Medievală.

Ziua 2: Cadet, câte anotimpuri am dormit?!?

A doua zi, vremea a decis să nu mai ţină cu noi, iar primăvara instaurată cu o zi în urmă a fost izgonită de o vreme rece, cu vânt şi precipitaţii abundente.

De la Drobeta am decis să ne întoarcem spre Braşov via Craiova. Unul din obiectivele pe care le tot ratasem prin Craiova a fost Casa Băniei, aşa că am plecat ţintiţi direct către ea. Ne-am bucurat de nivelul de întreţinere şi restaurare a Casei Băniei. Un loc excepţional din centrul Craiovei. Pe lângă exponate şi conceptul de prezentare, am dat acolo peste o tânără domnişoară pasionată de etnografie cu care am discutat despre asemănări şi deosebiri folcloristice între Oltenia şi zona Moldavo-Bucovineană din care mă trag. Ce mă bucură când mai văd oameni de vârsta mea care încă mai caută să cultive moştenirea istorică şi culturală. 

Din Craiova am plecat cu gandul că o să mergem spre Braşov via Piteşti->Târgovişte->Ploieşti, dar pe A1 ne-am adus aminte că a început distracţia cu noile restricţii şi am considerat că mai degrabă avem timp şi şanse să îi dăm talpă până în Bucureşti să ne facem cumpărăturile. Din păcate Dâmboviţa nu e cel mai transparent judeţ cu incidenţa covid, aşa că am decis să mergem pe siguranţă decât să ne trezim că ajungem în Târgovişte şi totul e închis. Aşa că ne-am oprit în Bucureşti unde pe perioada cumpărăturilor am lăsat şi maşina la încărcat.

În supermarket era aglomeraţie de zici că dădeau tigăi la promoţie. Toată lumea grăbită să-şi mai achiziţioneze ce mai aveau nevoie pentru week-end. În toată graba şi tulmutul ăsta am uitat că trebuie să mai mâncăm şi noi, aşa că de la Baloteşti a început şi stomacul să-şi revendice drepturile ceea ce ne-a făcut să mai oprim şi la Mămăliguţă în Ploieşti să luăm masa (cum să refuze moldoveanul un castron de borş?!?). În Braşov am ajuns pe la 19:00.

În concluzie…. un traseu de peste 1000km, total neplanificat, făcut cu brio cu Kona. Care a trecut de 23.000km. Unde mergem week-end-ul viitor? Habar nu avem, dar sigur vom merge! Singurele criterii pentru noi sunt rata de incidenţă SARSCov2 şi condiţiile meteo. Cu Kona, bineînţeles.

Voi ce recomandări de destinaţii aveţi? Total irelevant dacă la destinaţie există sau nu o staţie de încărcare :).

Drumuri bune şi sustenabile!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.