by În urmă cu 2 ani și jumătate intram pe tărâmul electromobilității la volanul unui Hyundai Ioniq model 2019 cu acumulator de 28 kWh. La momentul respectiv mi s-a părut cea mai înțeleaptă alegere din punct de vedere al compromisului autonomie-preț-dotări-performanțe. Ceea ce în 2019 părea un apogeu în domeniul eficienței mașinilor electrice, astăzi numim „Ioniq-ul clasic” sau „Ioniq-ul vechi”, la fel ca în cazul unui iPhone 11. Aceste două domenii seamănă atât de bine din perspectiva evoluției accelerate încât merită comparate chiar doar și de dragul amuzamentului. Un smartphone cu două camere foto părea de domeniul SF-ului în aceeași măsură cu parcurgerea unei distanțe de 400 km la bordul unei mașini electrice.
Dacă în momentul în care am achiziționat Ioniq-ul clasic aveam de ales între 3-4 modele, care se încadrau în cerințele minime și anume autonomie de cel puțin 200 km și încărcare rapidă, designul sau alte aspecte subiective neavând loc în criteriile de alegere din cauza ofertei limitate, în prezent exista o multitudine de variante în categoria de preț 25.000-35.000 EUR, încât să putem alege și după criterii mai puțin tehnice.
Evoluția de la Ioniq 2019 la Kona și mai apoi la IONIQ 5 mi-a oferit posibilitatea de a parcurge pe rând etapele electromobilității și de a privi evoluția dintr-o perspectivă obiectivă, astfel încât să pot departaja și categorisi diferitele modele electrice în funcție de criterii bine stabilite la nevoie.
Cu Ioniq-ul clasic am parcurs puțin peste 9000 km în nici un an, dar suficienți încât să îmi stârnească curiozitatea în acest domeniu. Alături de Kona am fost în mult mai multe călătorii, iar într-un an și jumătate am parcurs aproape 27.000 km. IONIQ 5 a împlinit recent 5 săptămâni și peste 5000 km de când l-am ridicat de la Casa Auto Timișoara, cea mai mare pondere având-o excursia Trans Carpatica și drumurile la Sibiu pentru schimbarea anvelopelor la prietenii de la Porsib.
Cu ocazia weekend-ului prelungit din preajma zilei de 1 Decembrie, am pornit de la Timișoara, împreună cu Andreea, spre Maramureș cu destinația Săpânța, unde am poposit pentru două nopți la pensiunea Plai cu Peri.
Nu ne-am facut prea multe griji cu planificarea drumului și a încărcărilor, deoarece oricum urma să oprim la Oradea pentru mici cumpărături. Fără încărcare nu puteam ajunge la destinație deoarece am avut parte de vânt din față, de vreme rece și carosabil umed. Planul inițial era să încărcăm la Kaufland Oradea, dar la intrarea în oraș am observat că stația de încărcare nu era funcțională așa că am oprit în zona comercială de la intrarea dinspre Arad, unde sunt 3 stații rapide: una la Lidl, una la Hornbach, iar una la benzinăria Gazprom. Cea de la Lidl era ocupată de o Dacia Spring, la stația de la Hornbach era la încărcat un Mercedes EQV și un Audi Q4 e-tron, așa că am recurs la ultima variantă, Gazprom, care abia ulterior am înțeles de ce era liberă.
Stația este operată de Electromagnetica SA, iar plata și pornirea se face prin intermediul aplicației Elmotion (super, altă aplicație, alt cont!). În ciuda încercărilor repetate de identificare a codului QR sau al indicativului stației pentru pornirea încărcării, efortul a fost în zadar, iar după 20 de minute de creat conturi, scanat orice cod QR am găsit pe stație și introducerea în aplicație inclusiv a numărului de la pantof al angajatului care a făcut ultimele conexiuni am observat că Spring-ul de care vă spuneam că încărca la Lidl a plecat, așa că am fugit spre stație și am conectat mașina cu succes.
După ce am încărcat aproximativ 35 de minute am pornit în continuarea drumului spre minunatul tărâm Maramureșan și am ajuns la Plai cu Peri după aproape 7 ore și 399 km parcurși (incluzând pauza de o oră de la Oradea) cu un consum de 20.5 kWh/100km. Pe tot parcursul drumului, asfaltul a fost umed și a bătut vântul, iar după Satu Mare a fost ceață și a plouat.
În Maramureș am vizitat, printre altele, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei pe care recomand să îl vizitați când mergeți în zona Sighetului. Este impresionant și revoltător, dar sunt detalii care din păcate, cel puțin mie, nu mi-au fost prezentate în școală.
Pe parcursul șederii la pensiunea Plai cu Peri din Săpânța gazdele au fost foarte amabile și ne-au oferit o priză shucko unde am încărcat aproximativ 70 kWh, energie necesară plimbărilor în zonă și încărcării complete pentru a porni cu acumulatorul plin spre Oradea pe un traseu mai pitoresc. Ne-am oferit să achităm încărcarea, iar gazdele ne-au spus că nu au idee cât să ceară, așa că după un calcul scurt am concluzionat că 70 RON acoperă costul energiei utilizate.
Cum zile libere aveam destule, urma să mai petrecem o noapte la Oradea, însă nu voiam să mergem pe același drum anost Satu Mare-Carei-Oradea, așa că am căutat rute alternative pitorești, peste munți și prin chei astfel încât să avem șansa de a prinde și puțină zăpadă și să ne bucurăm de călătoria liniștită alături de IONIQ5.
Într-adevăr am avut parte și de ninsoare începând de la Cavnic, unde ne-am întâlnit cu două reprezentante pentru istoria automobilelor românești, și până am coborât de la Strâmbu-Băiuț spre Târgu Lăpuș, astfel că am reușit si o primă ședință foto pe zăpadă. Pozele sunt în galeria foto de mai jos.
IONIQ-ul se comportă exemplar atât pe carosabil umed (de care am avut parte din plin), cât și pe zăpadă sau serpentine și doresc să menționez că, dacă vă gândiți să achiziționați un IONIQ5 însă vă e teamă de tracțiunea spate, nu trebuie să aveți niciun fel de emoții în această privință. Mașina este grea și este bine așezată pe șosea, anvelopele late oferă aderență foarte bună, iar sistemele electronice de control își fac treaba exemplar. Nu am avut emoții nicio secundă că nu am mașina sub control, nici chiar atunci când intenționat am accelerat mai agresiv la ieșirea dintr-o curbă ac de păr pentru a pune mașina la încercare. Sistemele de siguranță intervin, limitează puterea și frânează fiecare roată când și cât trebuie, astfel încât să țină mașina pe trasa dorită.
Pe asfalt curat de calitate bună și drumuri virajate este o plăcere să conduci mașina într-un mod mai dinamic și să simți cum mașina te „împinge” de la spate, fără vreo tendință subviratoare, în comparație cu Kona, care se străduia să pună pe asfalt cuplul relativ mare (395 Nm) prin intermediul punții față.
La Oradea am încărcat doar la stații AC, luni seara gratuit la un Lidl din apropierea hotelului, iar marți dimineața la o stație din rețeaua EV-Mag și am pornit spre casă cu acumulatorul încărcat la 91%, din nou pe un traseu diferit față de drumul obișnuit. De la Oradea am pornit spre Beiuș-Vârfurile-Gurahonț, iar apoi am luat-o spre Săvârșin-Făget-Timișoara. Am mai avut nevoie de o scurtă oprire la Făget pentru dezmorțire și 8 minute de încărcare pentru a putea parcurge autostrada de la Traian Vuia la Remetea Mare cu pilotul automat fixat la 139km/h.
În total am parcurs 1068 km în cele 4 zile, în condiții de toamnă ploioasă și puțin început de iarnă cu zăpadă la altitudini mai mari. Vântul a suflat aproape în continuu din față, iar climatizarea a fost setată în general pe 21℃ la șofer și pe 22-23℃ la pasager. Astfel, în aceste condiții am obținut un consum mediu de 20 kWh/100km și am călătorit în confort deplin, fără a face economii la încălzire sau fără să rulăm cu viteze sub limita legală. Am circulat în ritmul traficului și conform condițiilor meteo.
Pentru cei 1068 km parcurși am cheltuit 96.3 RON (9 RON/100km). Oare cât aș fi cheltuit cu o mașină cu motor pe benzină de 2 tone, 218 CP și ampatament de 3 m?!
Din experiența acumulată alături de Porto, estimez că am fi obținut un consum de 17-18 kWh/100 km dacă parcurgeam același traseu cu Kona.
Ce pot să remarc după acest traseu mai lung alături de IONIQ5 este în primul rând confortul, spațiul și silențiozitatea din interiorul mașinii. Mă încântă la fel de mult și platforma dedicată cu tracțiune spate, care ii conferă mașinii un caracter mai liniștit față de Kona, care la apăsarea mai vioaie a accelerației parcă voia să îți smulgă volanul din mână și se comporta ca un copil energico-năbădăios. Ca să răspund și aici întrebării adresate de mai multe persoane, consumul mai ridicat al IONIQ-ului față de Kona se poate traduce printr-o autonomie puțin mai mică, însă acest lucru nu mă deranjează absolut deloc deoarece este un salt considerabil în confort și spațiu interior.
Bineînțeles că există și aspecte negative, iar cel mai deranjant este lipsa ștergătorului pentru luneta spate. Așa cum am mai spus, am avut parte de drum umed și ploaie din plin, așa că la un moment dat luneta devine aproape opacă și inutilizabilă. Am încercat să aplic un tratament hidrofobic în speranța că acele fante din eleron vor conduce fluxul de aer la viteze mai ridicate și vor curăța luneta, dar în zadar. Singura soluție este spălarea manuală a lunetei atunci când opresc la benzinărie pentru cafea.
The passion for cars determined me to start studying Automotive Engineering. I recently became an Automotive Engineer and my goal is to pursue a career in the electric mobility field. I joined the „Electromobilitate” project driven by devotion for clean transportation and to share my experience regarding electric cars with other enthusiasts.
