by Sfârșitul primei săptămâni alături de ID.4 a adus și prima provocare, nu atât pentru noua mașină, cât pentru noi. Dacă mașina nu a comentat prea multe, atunci când i-am prezentat traseul, pentru mine a fost mai deosebit, făcând planurile pentru a nu rămâne fără curent sau să găsesc cele mai rapide stații, astfel încât să nu așteptăm prea mult la încărcat.
Traseul stabilit avea ca destinație finală Borsec, ultima dată ajungând aici prin anii 2000, chiar și atunci stațiunea fiind într-o stare de semi paragină, dar amintirile din anii copilăriei cu stațiunea plină de turiști, m-au făcut să îi mai acord o șansă.
Am plecat de la Cluj dimineața, temperatura în jur de 10 grade, ca urmare consumul în prima parte a fost mărișor datorită încălzirii bateriilor, autostrada spre Tg. Mureș fiind parcursă cu o viteză maximă de 100 km/h, cam aceeași viteză pe care o aveam și cu mașinile anterioare, atunci când nu mă grăbeam .
Prima oprire pentru încărcare a fost la Kaufland Sovata, din păcate încărcarea prin conectorul CCS nu funcționa, așa că am ales să respectăm planul și să vizităm stațiunea, timp de 2 ore cât a durat încărcarea prin Type-2.
Încărcarea bateriilor mele și ale soției am hotărât să o facem la Miercurea Ciuc, oraș care ne-a produs o impresie plăcută, deloc aglomerat și foarte liniștit.
Duminică dimineață am continuat călătoria către Borsec, pe un drum aproape perfect până în Toplița, cu o oprire de încărcare, din nou la Type-2, la Lidl Gheorghieni, de data aceasta aproape o oră, doar pentru cumpărături.
Am fost impresionați de biserica, excelent renovată, din Ditrău, o comuna de doar 5000 de locuitori, care ni s-a părut că aduce cu Notre Dame din Paris.
Una din fricile mele era data de necunoașterea consumului la urcare, așa că în Toplița am făcut următorul experiment: autonomia estimată fiind 376 de km, distanța până la Borsec, exact 50 de km dus-întors, așa că eram curios dacă media de consum va rămâne aceeași și mașina va recupera energie, și cât de multă, la coborâre astfel încât să compenseze curentul consumat cu urcarea, astfel încât la revenirea în Toplița să avem autonomie 326 km.
Am căutat să merg cam cu aceeași viteză și la urcare și la coborâre, iar rezultatele au fost neașteptate, autonomia estimată la sosire în Toplița fiind de 332 km, deci recuperarea de energie a fost foarte bună, micșorând chiar consumul mediu avut pe drumul aproape plan de până atunci.
Despre stațiune, din păcate nu am ce spune de bine. Dacă centrul stațiunii Băile Herculane, vizitat acum vreo 2 ani, mi s-a părut o ruină și nu am crezut că se poate mai rău, deși se lucra la renovarea clădirilor, ei bine, Borsecul a demonstrat că nu poți fi niciodată prea pesimist.
Stațiunea era pustie, cred că am văzut doar vreo 10 mașini din alte județe, posibil cu turiști, care nu prea au ce sa viziteze de fapt, deoarece am descoperit hoteluri care nu mai aveau decât fațada, acoperișul și podeaua lipsind, pereții din lemn putreziți la majoritatea clădirilor vechi, acoperișuri surpate.
Am văzut că există încercări timide de a aduce turiști, de exemplu cu pista de bob de vară, dar atâta timp cât poți face tetanos doar uitându-te la clădirile dărâmate, nu știu cât succes mai poate avea stațiunea în întregul ei.
Atunci când am ajuns acasă am descoperit că tot drumul a fost făcut cu mașina în modul sport, deși eu credeam că era pe Eco și eram foarte impresionat de cum aleargă în modul cel mai încet.
Acum datele tehnice și impresiile finale:
- distanță totală parcursă – 581 km;
- viteza medie 61 km/h,
- consum mediu 14,4 kwh/100 km,
In prima zi Cluj-Miercurea Ciuc, consumul mediu a fost 14,8 kwh/100 km, o zi mai friguroasă, fiind nevoie de încălzire în scaunul pasagerului, iar a doua zi, ultimii 320 km, M.Ciuc- Borsec-Cluj-Napoca consumul a fost de 13,8 kwh/100 km, cu viteza medie de 60 km/h. Mașina sa comportat ireproșabil, costurile cu încărcarea fiind 0, mulțumită Primăriei Cluj-Napoca, Kaufland și Lidl.
Așadar cu bateria de 77 kWh din dotare, și cu consumul din ultima zi, autonomia maximă a mașinii ajunge spre 550 de km, pentru o mașină de 2,2 tone și dimensiunile respectabile ale ei, lucru care nu poate decât să ne bucure și să ne îmbie la alte călătorii.
