În seria de articole „Sistemul fotovoltaic” am ajuns la episodul IV. Vom dedica acest episod, cum am promis, evenimentului organizat de Consiliul Civic Local în februarie, în parteneriat cu Primăria Municipiului Cluj-Napoca și LADO Cluj.
Am primit cu bucurie invitația de a participa și de a ne susține punctul de vedere în fața audienței și sper că sămânța sădită cu această ocazie va crește în următorii ani.
Audierea publică a avut ca temă:
”Este pregătită România să faciliteze instalarea de panouri fotovoltaice
cu acces pentru toți cetățenii ei?”
Au fost prezenți reprezentanți ai autorităților locale (primarul Clujului și un primar dintr-o localitate rurală din județul Bistrița Năsăud), ai autorităților centrale (Ministerul Energiei, ANRE, Consiliul Concurenței), un reprezentant al operatorului de distribuție din zonă, profesori, ingineri, antreprenori și prosumatori. Au fost prezente persoane din mai multe județe ale țării (BN, AB, MS, SJ, CT, B) și chiar vorbitori din Germania.
După analiza celor 60 de depoziții scrise, preluând informațiile celor 21 de vorbitori, o comisie de experți a consemnat într-un raport concluziile și recomandările. Găsiți acest raport inclus la finalul articolului.
Sistemul fotovoltaic și educația
S-a pus accentul pe necesitatea ca autoritățile locale să fie direct implicate în informarea și educarea propriilor cetățeni. Sistemele fotovoltaice ar trebui să fie calibrate pentru consumul propriu, iar pentru aceasta e necesar ca majoritatea consumului să fie mutat în perioada de producție. Nu doar mașina electrică, mai important sunt celelalte treburi casnice, care consumă energie electrică.
Am relatat în articolul Sistemul fotovoltaic: caz personal de instalare și utilizare – episodul III cum mă folosesc de sistemul fotovoltaic. Spălatul/uscatul hainelor, cuptorul electric sau plita funcționează în perioadele de producție (10-19, cazul meu). Mașina stă conectată când e acasă și preia electronii care nu sunt consumați de casă. Simplu, este necesară doar puțină informare și atenție din partea utilizatorilor. Și așa în jur de 35% din producție s-a dus în neant …
O colaborare între autorități, furnizori și operatorii de distribuție ar putea duce la un plan pentru acest aspect, foarte important. Experții care au lucrat la raport susțin acest lucru, considerând chiar că ar trebui să devină o obligație pentru primării!
Am pus accentul pe V2G
Cumva majoritatea celor prezenți s-au sincronizat și mulți dintre ei au susținut necesitatea stocării sub mai multe forme, necesitatea modernizării infrastructurii de acces (joasă tensiune), dar fără a ne limita la această zonă unde se produc cele mai mari dezechilibre. Nu avea rost să insist, deși am scris în documentul trimis organizatorilor.
Un lucru important care s-a mai discutat a fost instalarea de transformatoare medie/joasă tensiune cu reglaj al ploturilor sub sarcină acolo unde sunt mulți prosumatori. Reprezentantul operatorului de distribuție a confirmat că echipele operative au făcut sau fac training pentru astfel de echipamente.
V2G, stocare de tip micro
Dar să revin la cele câteva cuvinte adresate audienței. Am susținut că este necesară dezvoltarea rețelelor în așa fel încât de la început (dacă tot se investește) să fie compatibile cu tehnologiile noi din zona mobilității electrice. V2G (vehicle to grid) permite ca energia stocată din producția solară în intervalul ideal de producție să poată fi „cerută” și „utilizată” de rețea dimineața, când avem vârf de consum.
Astfel vom avea mai multe ”baterii mici pe roți” în zone diferite, care pot să ofere ajutorul în momentele cele mai delicate pentru rețea. Practic mașinile stau parcate în cea mai mare parte a timpului.
Se pune totuși întrebarea câte mașini sunt astăzi pregătite? Și mai mult, câți proprietari ar fi de acord cu o astfel de utilizare? Cred că pregătirea rețelelor ar trebui să fie un pas important, urmând ca furnizorii să atragă utilizatorii.
Întrebări
Au fost și două curiozități venite de la partenerii de discuție. Una s-a referit la posibilitatea de a încărca mașina din electronii produși în surplus. Răspunsul a fost afirmativ, evident. Mașina care va sta conectată va face mai mult decât că se va încărca. Va echilibra tensiunea în rețea. Exemplul ce nu-l aveam la mine atunci este cel de mai jos:
Se vede clar cum mașina, în perioada 13-16, a dus tensiunea într-o zonă suportabilă și sigură pentru prosumatorii și consumatorii de pe această bucată de rețea.
Întrebarea a doua s-a referit la stingerea incendiilor care implică o mașină electrică. Foarte important aici e să avem experți care să vină cu soluții. Din ce am văzut cu toții pare să fie necesară mai multă apă. Aș fi curios dacă s-a obținut o informare oficială din partea instituțiilor abilitate.
În loc de concluzie
Viitorul mobilității electrice este legat într-o mare măsură de sursa de încărcare a bateriei. Susținem pe blog că unele surse, cum ar fi propriul sistem fotovoltaic sau încărcarea oferită de angajator, ne ajută să obținem și un cost mai bun în utilizare.
Astfel de întâlniri pot duce la idei bune, la soluții cu valoare practică și nu în ultimul rând la relații cu sens. Am revăzut la această întâlnire colaboratori mai vechi și ne-am bucurat că această întâlnire ne-a oferit prilejul să avem mici discuții separate.
Raportul final
Cum am zis mai sus, lăsăm spre consultare raportul final. Un astfel de document este menit să ajute. Informația pură și curată e destul de greu de identificat și tocmai de aceea sunt de felicitat organizațiile care facilitează astfel de întâlniri. Felicitări Consiliului Civic Local și LADO Cluj!
Ca inginer în domeniul telecomunicațiilor sunt un apropiat al tehnologiei de orice fel. Adăugăm grija familiei pentru un trai cât mai prietenos cu mediul și ajungem repede la ideea de electromobilitate. Așa începe aventura electrică 🙂
Raportul vorbea la modul serios de producerea de hidrogen (care să fie pompat în rețeaua de gaz metan) din excesul de energie regenerabilă. Avem în România măcar la nivel de instalație pilot așa ceva? Există undeva în lume așa ceva? Nu zic că nu e posibil, doar întreb dacă s-a făcut deja ceva în direcția asta.
Salutare! Au fost și pare că avem în continuare proiecte pilot si de testare. Sunt articole care ne spun asta:
https://www.economica.net/e-on-a-inceput-sa-testeze-in-romania-amestecul-de-gaz-si-hidrogen-pentru-retele-si-aparate-casnice_673742.html
https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/foto-e-on-romania-continua-testele-cu-hidrogen-pe-aragazele-si-centralele-cu-gaz-ale-populatiei-21312742
https://energie.gov.ro/delgaz-grid-proiectul-20hygrid-a-fost-finalizat-cu-succes-concluziile-fiind-prezentate-autoritatilor/
Cel mai probabil suntem cu un pas în urmă din punct de vedere legislativ, cum de altfel suntem obișnuiți în RO. Cel puțin asta înțeleg din ce am mai citit. Legislația ar fi primul pas, după care vine cel mai greu care se referă la producție. Vedem, mai e ceva până vedem gaze verzi în utilizare. La acest moment mai facil e să produci electroni verzi 🙂
Salutare si multumesc pentru raspuns! Am intrat pe linkuri si am citit, e un lucru bun ca s-a verificat functionarea instalatiilor de gaze cu 20%hidrogen80%metan, dar asta e pasul doi. Lipseste pasul întâi, electroliza apei la nivel industrial in conditii de consum fluctuant (adica in functie de câtā energie regenerabila suplimentara este disponibila in sistemul energetic).
Dupa aceea: „România are o experiență de peste 100 de ani cu hidrogenul, deci știm că se poate face, știm cu cine se poate face și știm unde și ce s-a făcut. “