by Considerat de mulți călători al treilea cel mai frumos drum montan din România, după Transalpina și Transfăgărășan, cu o lungime de doar 28 km, Transrarăul a ieșit și în calea Spring-ului. Extrem de puțin mediatizat, efortul celor care l-au construit și modernizat este direct proporțional cu satisfacția celor care îi calcă asfaltul. Drumul, de la bază (Chiril, Valea Bistriței), urcă de la 711 m, la 1450 m și apoi coboară la 620 m la Câmpulung Moldovenesc.
Urcarea pieptișă, de 10 km, aduce turistul sau electromobilistul cu 700 metri mai aproape de cer.
Coborârea, și mai și, pe 13 km te coboară de la 1450 m la 620 m. 800 metri diferență de nivel în doar 13 km! Multitudinea de indicatoare ”Urcare periculoasă 10%”, ”Atenție! Cad pietre”, zeci de oglinzi cu unghi larg, în curbele în vârf de arc, suprasolicită atenția pe de o parte și genereaza râuri de adrenalină pe de alta. Te oprești din kilometru în kilometru să admiri priveliștea, să respiri aerul curat. Ventilatorul de la radiatorul instalației de răcire a invertorului își face simțită prezența.
Plecarea
Am plecat din Fălticeni cu 100% SoC și am ajuns la Vatra Dornei cu 44% (114 km) trecând Pasul Mestecăniș (~1100 m). Am regenerat puternic între vârful de pantă de la Mestecăniș și Vatra Dornei. Ca idee, de la 46% cât aveam la vârf am ajuns cu 44% după 20 de km pe traseul paralel cu Bistrița Aurie. 2% pentru 20 km.
Am încărcat la singura stație CCS (e-on Drive – Pizzeria Lordinu) în orașul stațiune – Vatra Dornei, și aceea limitată la 24 kW. Cu o tolbă de nemulțumiri că pe această distanță plină de obiective turistice n-ai stații rapide CCS, doar Type2, una și una, totuși am prins curaj pentru următoarele călătorii când, pentru a ajunge la Cluj-Napoca, nu mai este nevoie să ocolesc prin Piatra Neamț.
Voi servi o pizza la Lordinu și voi străbate Pasul Tihuța – încărcat și eu și Spring-ul! Dar asta în altă poveste… când îmi propun să ajung la Oradea cu două opriri!
După ce am căutat-o pe veverița Mariana prin Parcul Central din Vatra Dornei și am savurat o shaorma ”a la Gabrielle”, colț cu esplanada Luceafărului, mașina încărcase 12.1 kWh de la 30% la 90% în 44 minute pentru 30.75 lei.
Am lăsat în spate Cazinoul aflat în plin proces de reabilitare și, cum nu-mi place să mă întorc pe același drum, am cotit dreapta spre Dorna Arini, de-a lungul Bistriței.
Drumul de întoarcere
La Chiril, locul unde Drumul Transrarău, 175A, se intersectează cu Drumul Național 17B, Vatra Dornei – Poiana Largului, oprim pentru o fotografie cu Bistrița scăzută. Aveam kilometrajul 9399 și 80% SoC.
Profilul de drum de munte cu o singură bandă și acostament lărgit betonat pentru permiterea circulației în ambele sensuri plăceau la nebunie, și mașinii, și privitorului. Văi largi și forme de relief autentice Bucovinei se desfășurau metru cu metru, procent cu procent. Indicatoarele de avertizare privind rampa și pericolul căderilor de pietre erau aproape la fiecare kilometru. Curbele în vârf de ac erau câte 5-6 la fiecare kilometru. Fetița căuta pe geam urme de urși sau alte animale sălbatice.
Ajungem la Rarău cu 67% SoC / 9410 km. Răspundem la întrebări ca:
- ”Urcă Spring-ul, urcă?!”,
- ”Ăsta e modelul acela nou de la Dacia care nu poate urca la deal?”,
- ”Nu se aude nimic, așa-i?”.
Rămânem stană-de-piatră ca ”Pietrele Doamnei”… clarificăm întrebările celor 3-4 curioși și coborâm tot pe Transrarău, spre Câmpulung-Moldovenesc.
”Pietrele Doamnei” merită vizitate ore-n șir, traseele turistice spre vârful Rarău, punctele de ”Belvedere” spre Ceahlău, spre Călimani, spre Giumalău, spre… Bucovina!
Hotelul Alpin Rarău își așteaptă turiștii, și nu puțini, pentru descoperirea locurilor. Măcar un Type2 dacă ar fi fost pentru cei ca noi cu ”verde”. Verde, care altfel e pretutindeni la Rarău…
In general, miros de frâne încinse, oxizi și alte elemente poluante. După noi, doar foșnetul cauciucurilor.
Coborâm spre Câmpulung-Moldovenesc pe pante de 15%. Ne strecurăm foarte ușor printre automobilele care urcau cu viteza I sau a II-a. Eram atenți la coborâre pentru că specificul tracțiunii electrice la coborârea pantelor este păstrarea aderenței roată/asfalt.
Fiica mea era curioasă de apariția unui urs… Din păcate sau din fericire, n-am avut norocul de a întâlni unul sau o altă specie. Am auzit că pe Transfăgărășan s-ar arăta mai des.
În drumul cu și mai multe curbe în vârf de arc între Rarău și Câmpulung Moldovenesc, recent inaugurat, am oprit și la Mănăstirea Sihăstria Rarăului, și la Pârtia ”Rarău Ski Resort”. Pârâul ”Izvorul Alb” instrumentează coloana sonoră a traseului, imprimând totodată și umiditate pe carosabil. Prudență, așadar!
La Pârtia ”Rarău” am ajuns cu 70% SoC / 9424 km. Deci 10% de autonomie din bateria de 26,8 kWh pentru 25 km pe un traseu de munte.
Deși am făcut doar o călătorie de aproximativ 225 kilometri, am întâlnit tot atâtea păreri care, pe bună dreptate, se bazau pe ”fake-news”-uri răspândite prin multe canale media. Inclusiv eu, la mintea din 2021, era să mă încred în ele, dacă nu era tatăl meu, care m-a încurajat să facem un efort pentru achiziția unui automobil electric.
Publicitatea negativă pe care o primește mobilitatea electrică este nedemonstrată, netestată și nedocumentată. M-am bucurat să răspund unor persoane că Springul poate ”urca” la Rarău, sper ca acele persoane să se convingă văzându-mă la fața locului cu familia.
Cu această ocazie, aș lansa o invitație la o întâlnire națională a mașinilor electrice pe ruta Transrarău. Drumul este scurt, durează maxim 2 ore, însă peisajele din zonă prelungesc aventura la 7-8 ore. Se poate caza la Vatra Dornei / Câmpulung Moldovenesc / Dorna Arini.
