Omul sfințește locul! – este o vorbă pe la noi. Trebuie să analizăm măcar din când în când această vorbă. Că na, și sfințitul e de mai multe feluri. Povestea 🇪🇺 EU5000 – Locuri, Comunități, Oameni este despre mediu, grija pentru sănătate și mai ales despre o mentalitate flexibilă.
Deschiderea spre Europa și faptul că foarte mulți dintre noi muncesc sau călătoresc constant în Europa ne ajută să descoperim valorile occidentale la care s-a râvnit România timp de câteva decenii. Și tocmai asta facem în familia noastră. Învățăm deopotrivă adulții împreună cu cei mici istorie, geografie, obiceiuri. Toate acestea pe lângă observații, informații sau dezbateri despre mobilitate și în special despre cea electrică.
Prima comunitate care ne-a făcut să exclamăm sunt …
Transportatorii
Mai exact șoferii de camioane. Peste 4 milioane de astfel de vehicule erau înregistrate la finele lui 2023 în Europa. România era pe locul 9 cu un număr de aproape 148.000 de vehicule de marfă.
Am scris și în primul episod despre acest aspect, se poate revedea aici:
Reamintesc faptul că am văzut mii de camioane. Normal, e imposibil de numărat, dar fiecare parcare, fiecare refugiu, cât de mici, erau pline de camioane. Or fi și camioane electrice?
Unul singur am întâlnit la încărcare în cei 5.000 km parcurși. Europa are niște ținte pe acest segment, care nu mai sunt așa clare după modificările „ulterioare”. Obiectivul este o reducere a poluării cu 45% până în 2030 și 65% până in 2035. Practic 2030 este mâine, iar ACEA spune că ar trebui ca producătorii să pună peste 50.000 de camioane fără emisii pe piață. Cum vor face asta, oare?
Energia regenerabilă
Companii, comunități de energie și alte entități lucrează împreună cu autoritățile pentru ca țările și Europa să ajungă la un echilibru din punct de vedere al producției de energie.
La nivelul UE anul 2024 energia electrică provenită din regenerabile a ajuns la un nivel de 47%. Se vede acest lucru în costul energiei electrice încărcata în cei peste 5.000 km.
În Regatul Țărilor de Jos (imaginea din stânga) foarte multe semințe au încolțit în larg, în dreapta Germania cu moriști, care au crescut pe pământ fertil. Și nu se opresc, se construiește în continuare. Pe lângă cele două de mai sus, unde am încărcat cu un preț de 2 lei/kWh vine și Danemarca cu prețuri de 1.5 lei/kWh.
În vest se înțeleg altfel nevoile tuturor. Mediul înconjurător, sănătate, educație sau mobilitate, la fel de importante. Toți au grijă de toți!
Tagma gunoierilor
De ce aleg să vorbesc despre asta? România pare astăzi îngropată sub gunoaie. Gropi de gunoaie neconforme, gropi noi conforme aproape pline, levigat, incendii, moguli și muuulllți, mulți bani.
Nu poți să nu te întrebi cum reușesc alții să facă bani din gunoaie. Cehia, de exemplu, are patru ZEVO. ZEVO este un incinerator de gunoaie, care face conversia deșeurilor în energie. Waste-to-energy se folosește în multe țări, dar nu și în România. Cel puțin în mod oficial. Gunoaiele ard „neintenționat”…
Populația din Cehia a trecut prin diferite faze, pornind de la respingerea inițială, trecând prin faze de scepticism, protest, la final fiind convinși cu date publice că este un proces care nu poluează și care le generează energie. Mai mult, nu poluezi pământul pe care ai arunca aceste gunoaie. Germania și Elveția ocupă spre 0 (zero) spații deschise. Cum reușesc oare?
După colectarea selectivă și reutilizarea deșeurilor de calitate într-o economie circulară vine soluția incinerării. Ca o ultimă soluție, o mai bună alternativă la depozitarea în spații deschise. Costul pentru a procesa și incinera 100.000 de tone se ridică la aproximativ 70.000.000 de euro, iar procesarea și depozitarea în spațiu deschis sute de milioane de euro.
Vă recomand interviul cu Aleš Bláha, directorul ZEVO Malešice. Trecând pe lângă acest obiectiv ni se părea ciudat să vedem o „fabrică” în Praga. Din una în alta discuția în mașină a dus spre întrebarea: De ce nu se face la fel și în România?
Ce poți răspunde la o astfel de întrebare?
Pentru a avea acces la astfel de soluții ai nevoie de autorități puternice și implicit de un stat puternic. Un stat care să lucreze în folosul cetățeanului, nu în folosul unor găști!
Doar că… uităm că noi toți facem parte din acest sistem. Lucrăm zilnic împreună la această democrație originală 🙃
Pentru asta avem nevoie să restabilim încrederea unii în ceilalți, lucru la care nu excelăm deloc. Și tocmai despre asta vreau să continuăm. Locuri și oameni, cu zâmbete și încredere.
Broager și Sønderborg
Al doilea popas pe drumul nostru, locații de tranzit. Am dormit în Broager și am luat micul dejun în Sønderborg.
Am ajuns târziu la destinația de somn, dar nu a fost o problemă. În vest ai acces la o cutie cu cifru unde e cheia. Plata se face online, iar încrederea există, chiar dacă ne cunoașteam doar din niște mesaje.
Broager, un orășel cochet cu puțin peste 3.000 de locuitori și localizat pe o peninsulă situată pe fiordul Flensborg din Marea Baltică.
În Sønderborg, un oraș mai mare, port la Marea Baltică am luat micul dejun la Kislings. Căldura locului, a oamenilor ne face să ne gândim la acest loc. Nu ratați acest mic local dacă treceți prin zonă.
Plimbarea prin Sønderborg ce a urmat ne-a întărit ideea pe care am expus-o mai sus. Increderea oamenilor generează autorități puternice și un stat puternic. Pentru cetățean!
Electricele și huruitul motorului electric erau peste tot în Sønderborg. Unde am parcat am numărat 4 electrice la 10 mașini și 2 stații de reîncărcare. Parcarea nu era mai mare de 50-60 de locuri. Am observat acest setup în mai multe locuri în țările cu rețele de reîncărcare a mașinilor electrice bine dezvoltate. În primul articol am amintit de Regatul Țărilor de Jos. Greu ne-am despărțit de zona aceasta și de Baltică pentru a merge mai departe.
Billund
Capitala Copiilor în 2011. Cum altfel decât în orașul în care s-a inventat și în care bate inima LEGO. Drumul spre Lego House trece prim Parcul cu Sculpturi. Un traseu natural, printre ape și copaci unde municipalitatea în colaborare cu Legoland su decis să presare diferite sculpturi. Una în special ne-a atras atenția și e de la sine înțeles de ce:
Creatoare, Oana Constantineanu, descrie această sculptură astfel:
„Copilul, invitându-l pe miel să-l urmeze, exprimă o unitate încrezătoare între om și animal. Grupul de sculptură visează la vulnerabilitatea copilului și la viitorul necunoscut al comuniunii generațiilor următoare cu natura. Sfera abstractă, în drumul ei peste marginea podiumului, leagă cele două lucrări prin asocieri atât de joc, cât și de seriozitate.”
O altă atracție de pe acest traseu este mult mai explicită pentru adulți:
Ni se amintește și suntem încurajați, în special adulții, să ne jucăm mai mult. Preferabil împreună.
Săream peste Billund fără aceste două repere. Anul acesta la Billund s-a născut și mica noastră mascotă și transportul prin resort se face cu trenulețul electric. Din nou, grija pentru natură și pentru sănătate locuitorilor și a vizitatorilor.
Søndervig și Marea Nordului
Anul trecut am luat doar un aperitiv de câteva ore pe malul Mării Nordului. Ne-a făcut să ne dorim mai mult. Anul acesta ne-am decis să petrecem ceva mai mult timp pe nisipul și în apele ei reci. Chiar dacă e cea mai rece mare, ne-a fost practic imposibil să rezistăm tentației de bălăceală.
De multe ori o galerie de imagini vorbește de la sine, iar pentru noi a fost un amestec de frumos, bucurie, grijă, mediu și chiar istorie. Se spune că au cam fost spuse toate poveștile, noi doar le reamintim celor care le-au uitat. Avem mult de citit și de vizitat.
În loc de încheiere …
Au mai fost pe lista noastră pe acest traseu de 5.000 km și alte locații care ar merita amintite. Devine plictisitor de la un moment dat ca peste tot să te lovești de aceleași valori. Că a fost Jihlava sau Karlovy Vary din Cehia, Bremen în Germania, Zaandam în Regatul Țărilor de Jos sau cele de mai sus ne-am simțit în siguranță și mai mult cumva protejați. Încrederea în autoritățile și statele prin care am trecut a fost totală. Atâta timp cât există respectul reciproc cred că încrederea vine de la sine.
Făceam acest drum dacă nu aveam o mașină electrice? Parcurgeam peste 5.000 km cu un diesel?
Nu prea cred. Și nu e vorba de cost aici, e vorba de respectul enunțat mai sus. În ultimul episod voi dezvolta acest aspect despre mobilitate. Și nu e doar despre mobilitatea electrică, mediul și sănătatea vin la pachet cu mersul pe jos, bicicleta, trotineta, etc.
Pe străzile unde am locuit în Billund și Søndervig cel puțin trei sferturi dintre mașini erau electrificate și spre jumătate erau electrice.
Suntem într-o schimbare continuă, oamenii și comunitățile din care fac parte își schimbă legi, reguli module de a comunica, de a relaționa. Noi, în est, nu putem rămâne pe loc și mai mult, nu putem merge înapoi.
Aceasta este direcția de urmat, electrificarea și electricele nu sunt o modă trecătoare. Doar gândiți-vă la achizițiile de peste 2-3-5 ani din Germania. Pe mine mă pufnește râsul, sincer 🙂
Experiențele ne definesc ca persoane, astfel consider ca o necesitate relatarea aventurilor electrice din poziția de early adopter. Aventurile au început în 2021 prin relatarea primei excursii electrice în Croația. Viața la bordul unei electrice poate lua forma multor sentimente, dar vă las să le descoperiți în cadrul articolelor de pe blog. De fel sunt inginer telecom, apreciez tehnologia de orice fel, sunt atașat de cărți și viața bună pe care am gustat-o. Am ca scop, precum orice părinte, să las copiilor o planetă locuibilă și o lume cel puțin la fel cu cea experimentată de mine. Consider că suntem obligați să acționăm pentru astfel de obiective, așa că … citim și ne electrificăm! 🙃
