Un proiect de la școală ne-a retrezit interesul pentru un #electrip la Dunăre. În primăvară, aniversarea a 5 ani de ElectRoMania, ne-a purtat pașii până în Reșița. Am relatat despre experiența noastră într-un articol la acea vreme, se poate revedea aici:
Ne propuneam atunci să coborâm până la Dunăre după despărțirea de echipa Elmob. Un mic accident ne-a trimis, în schimb, acasă.
Generații diferite
X și Y sunt generațiile din care facem parte ca părinți. Am trăit mai mult pe lângă casă și pe la bunici. Aveam limitări și bariere în deplasările pe care ni le doream sau le visam. Schimbarea politică și mașina personală ne-au deschis noi orizonturi. Mașina electrică ne-a adus și disponibilitatea necesară pentru escapade de 300-500-900 km.
Generația Alpha, în schimb, nu au habar de bariere și limitări. Născuți într-o lume digitală, pare că totul poate fi obținut la un click … sau tap, mă rog. Ei bine, având în vedere disponibilitatea amintită mai sus, încercăm ca fiecare #electrip să fie despre parcurs mai mult, nu despre un obiectiv.
Parcursul de la A la B poate fi presărat cu încărcări, mese, mișcare, întrebări, discuții, peisaje și multe, multe altele. Astfel orice drum devine o sursă excelentă de educație. Având de partea noastră și tehnologia am ajuns să apreciem timpul petrecut la drum lung. Așa s-a întâmplat și pe drumul spre …
Chipul lui Decebal
De ce oare Decebal trezește un interes mai mare decât Traian și ai săi cuceritori romani? O fi numele mai special? O fi din cauza chipului săpat în stancă? Poate un mix de informații și de feeling personal. Nu al meu, am trecut de perioada preferințelor istorice 🙃
Cum ziceam mai devreme, chipul lui Decebal și defileul Dunării nu erau neapărat obiectivele numărul 1, dar ne-am dozat energie și pentru ele.
Am aflat pe cu ocazia asta că România deține cea mai înaltă sculptură în piatră (55 m) din Europa și a doua din lume.
Pe malul sârbesc avem un alt vestigiu, Tabula Traiana. Aceasta are o vechime de aproape 2.000 de ani și a fost ridicată de împăratul Traian pentru a comemora victoriile din al doilea război împotriva regatului Dac.
Dunărea, fluviul
Dunărea și defileul său sunt de parcurs mai pe îndelete, cu siguranță.
Ne-am minunat, pe de o parte, de imaginea oferită de șerpuirea apei, dar și despre cât suntem de competenți să dăm cu piciorul unei zone turistice extrem de atractive, pe de altă parte.
Nu pare că autoritățile se luptă prea tare pentru segmentul electric de mobilitate. Doar proprietarii din industria HoReCa cu priviri mai largi au investit în viitor în această zonă. Puțini de altfel.
Observam acest aspect, #konița s-a descurcat fără probleme pe tot parcursul, cum se va vedea mai jos. Dar nu e vorba doar despre o mașină eficientă precum Kona, zonele acestea turistice ar trebui să aibă deschidere pentru oricine. Și să nu uităm, ăștia cu electrice zumzăie mai mult 🚙⚡️
Drobeta-Turnu Severin
Istoria Drobetei este fabuloasă. În perioada antică devine primul centru urban din regiune și al treilea din Dacia, devenind municipiu în anul 126 cu un număr de 14.000 de locuitori. În 193 este declarat colonie, iar locuitorii ajung să aibă aceleași drepturi cu locuitorii Romei. În secolul al III-lea ajunge la 40.000 de locuitori. Revenind în zilele noastre Muzeul Regiunii Porțile de Fier, Castrul Roman, Termele romane, Piciorul Podului lui Traian, Castelul de Apă, Hala, Cetatea, Teatrul sau Fântâna Cinetică sunt doar câteva puncte de vizitat.
Cum observam și mai sus, pare că grija pentru mediu nu e o prioritate în oraș. De la intrare am simțit ceea ceea ce am observat din vârful Castelului de Apă.
Ultima bornă Via Transilvanica
Bornele de pe Via Transilvanica au fost împărțite elevilor. În acest fel am ajuns la ultima bornă de pe vestitul drum care parcurge România din Bucovina până în zona Terra Romana.
Alăturat, ultima bornă situată în curtea Muzeului Regiunii Porțile de Fier, la câțiva metri de Piciorul Podului lui Traian.
Proiecte precum Via Transilvanica sau cel primit de la școală ne îmbogățesc. Că suntem adulți, că suntem copii, avem de învățat în urma unor astfel de experiențe.
Iar experiențele ne definesc ca indivizi!
#konița pe drumuri cunoscute
Traseul ne era cunoscut până în județul Caraș-Severin. L-am parcurs, parțial, de mai multe ori pentru evenimentele Elmob. Ne amintim de Reșița x2, Deva x2, Alba Iulia, Ciugud (x3 dacă nu m-a lăsat memoria 🤪), au mai fost și drumuri personale pe acest traseu.
Am învățat un lucru important în urma drumurilor făcute în trecut. Să ocolim Turda! Dacă nu avem nevoie urgentă de încărcare (și avem grijă să NU avem) ne dorim să nu intrăm prin Turda. Și nu doar eu, în calitate de șofer!
Am lungit puțin traseul intrând pe A3/ieșind de pe A3 în localitatea Nădășelu. Am adăugat și 10 (x2) minute pentru tot parcursul. Neimportant, dacă suntem în mașină pe aceeași lungime de undă.
Sunt 360 km de autostradă, lucru care însemna un consum ceva mai mare decât cel uzual. Pentru că ne-am programat opriri pentru masă la Trans Iviniș am parcurs cele două segmente de 180 km cu viteza maximă legală sau acceptată de familie.
Nu tot timpul familia e dispusă să accepte 130 km/h, mai ales pe autostrăzile autohtone. Treptele instalate de constructori înaintea podurilor sau pasajelor au fost recepționate de autorități. E evident un complot prin care vor să ne amintească cât de greu se nasc aceste drumuri de mare viteză în RO. Nu ne plângem, constatăm doar …
Segmente, energie și costuri
Am plecat cu 100% de acasă, parțial electroni de la soare plus un top-up din rețea peste noapte. Costul încărcării de la rețea e de aproximativ 14 lei, cum veți vedea. Am spus aproximativ pentru că sunt complicate calculele de cost care vin de la furnizor în aceste timpuri. Am calculat la 0.83 lei/kWh, care e un preț maximal.
Datele complete le-am preluat într-un tabel, ca de obicei. Cum obișnuiesc, am adăugat pentru fiecare segment energia încărcată înainte de a pleca la drum.
Parcursul total a însemnat aproape 870 km, din care aproximativ 360 km i-am parcurs pe A3, A10 și A1. Media de viteză a fost de de 83 km/h.
Am încărcat 110 kWh, conform tabelului alăturat.
Temperaturi de toamnă, cu un maxim observat de mine de aproximativ 14 °C. Am obținut astfel un consum mediu ponderat de 16.5 kWh/100 km și un cost de 20.6 lei/100 km.
Costul este compus din sumele plătite pentru 72 kWh încărcați la stațiile e-Charge din parcarea hotelului YVY din Sebeș, 17 kWh încărcați acasă și o încărcare la destinație pe care o voi trata separat.
Oprim aproape la fiecare trecere prin Sebeș la aceste stații în special pentru că ne place mâncarea de la restaurant. Alegem stația de 50 kW tocmai pentru a ne putea bucura în tihnă de masă.
Au mai fost aproximativ 38 kWh (calculați după diferența procentului SoC) încărcați în parcarea hotelului Nest din Drobeta-Turnu Severin.
Astfel de locații, precum Nest, sunt de lăudat. Ele ar trebui sa existe la tot pasul.
Sunt acum stații destul de accesibile pentru o investiție minimă. Nu am căutat special o astfel de destinație, dar m-am bucurat când am observat stația și modul de utilizare plug&charge fără costuri directe pentru clienții hotelului.
În final …
… putem spune că am avut un drumul cât se poate de relaxat din mai toate punctele de vedere. Infrastuctura de încărcare e suficientă din punct de vedere al unei mașini precum Kona. Am zis și mai sus. Nu am stat după mașină, în schimb ea a stat după noi, chiar dacă am încărcat-o la stațiile „mai mici”. O masă, o pauză, niște mișcare și așa se scurge timpul și electronii în acumulator.
Credem că nu e nicio grabă când alegi să te bucuri și de parcurs, nu doar de obiectiv. Încercați și voi!
Ca inginer în domeniul telecomunicațiilor sunt un apropiat al tehnologiei de orice fel. Adăugăm grija familiei pentru un trai cât mai prietenos cu mediul și ajungem repede la ideea de electromobilitate. Așa începe aventura electrică 🙂
Minunat articol, Cosmin! Iar indemnul de la final ar trebui sa-l punem in practica mai des si mai multi. Cheers!
Multumesc Tudor! 👋