ITP cu happy end și prima experiență cu Enyaq închiriat prin aplicația Flex

Așa cum am promis în primul episod, unde am relatat despre călătoria de la Târgu Mureș la Otopeni și retur cu ZOE, iată și continuarea experiențelor electromobilistice acumulate în luna iunie.

• Călătorie de la Târgu Mureș la Otopeni cu ZOE 41 (fără încărcare rapidă)

Renault ZOE 41 – ITP respins

În curând Zoe va împlini trei ani de utilizare. Spre surprinderea mea, la verificarea ITP brațul suspensie față dreapta a fost motiv de respingere. Această constatare m-a costat 120 de lei, fiind respins.

Mașina este în al treilea an de funcționare, cu 36.000 km parcurși. M-am dus la Materom din Corunca/Târgu Mureș, service autorizat Renault Zoe, le-am povestit pățania și am arătat situația de pe foaia ITP. În plus, am verificat data de expirare a garanției, pentru că eram încă în garanție. 

Am lăsat mașina în service și am fost sunat mai târziu, că garanția e până vineri și piesa ajunge joi. Așa a și fost, totul în regulă, au rezolvat schimbul în garanție și nu am plătit piesa sau manopera. 

Am revenit la ITP și am achitat 40 lei, taxa pentru revenire. Am verificat cu ocazia ITP-ului și a fost instalat un braț cu coduri originale.

În grupurile din media socială, sunt relatări frecvente că suspensia față la ZOE după 30-50 mii kilometri se cam duce. Eu circul în timpul săptămânii de cinci ori pe un drum de 8 km pe pietriș și denivelări, prin urmare mare surpriză nu a fost, dar totuși nu ar fi trebuit să apară probleme, fiind piesa originală. 

Vă recomand să faceți ITP-ul cel puțin cu câteva săptămâni înainte să expire garanția. Dacă se găsește ceva, poate aveți norocul și schimbă pe garanție, dacă găsiți și amabilitatea pentru service, fiindcă programările sunt în unele ateliere și cu două luni de așteptare.

Mulțumesc Materom Corunca pentru profesionalism!

Skoda Enyaq – închiriere prin aplicația flex.lu

Așa cum povesteam în primul episod al călătoriei de la Târgu Mureș la Otopeni, am fost într-o delegație în Luxembourg, unde am fost speaker la conferința VoxxedDays. Având în vedere că transportul în comun este doar până la ora 23, și avionul meu ajungea târziu, am avut doar taxiul ca opțiune să mă duc la cazare 23 km de la aeroport.

Am auzit de serviciul flex.lu, ceva gen Spark din București, unde mi-am făcut cont înainte, am trimis o imagine cu permisul și în două zile mi-au aprobat contul în app. Cu acest app puteam să închiriez mașini fără discuții la fața locului.

La sosire în Luxemburg găsești porți automate pentru verificarea pașapoartelor, prin care am trecut rapid. Am prins un autobuz care m-a dus din aeroport în gara centrală. Lângă gară este o parcare mare supraetajată, unde un nivel este doar pentru car sharing și o zonă este rezervată pentru Flex. Am verificat înainte ce tip de mașini au disponibile și mi-am făcut planul să încerc un Enyaq full electric, cu care să mă duc la cazare și să revin apoi la prima oră în oraș, unde aveam treabă dimineața.

Folosind aplicația, am setat închirierea între 23:55 si 07:00, am primit un preț estimativ de 55 euro. Prin bluetooth se deschide masina, si este pe parbriz un dispozitiv NFC prin care trebuie să împerechezi telefonul, doar așa poți porni mașina.

Nu primești cheie, ci prin app ai două butoane de open/close car, și prin bluetooth se deschide în 5-10 secunde mașina. Înainte să poți porni, trebuie să confirmi identitatea, și spre surprinderea mea, erau notate în app opt locații cunoscute de lovituri pe caroserie sau diferite probleme mici. Am identificat una nouă, și am trecut-o în app.

Am luat-o cu 100% SOC (state of charge) și am dus-o înapoi cu 71%, după ce am parcurs 74 km, cost total 49 euro. Taxiul doar într-o direcție m-ar fi costat vreo 80 euro pentru 23 km. Am avut norocul să prind night-fare, și așa a fost un win-win cât am plătit. 

Cu această ocazie am fost până la Schengen, localitatea unde se întâlnesc 3 granițe, Luxembourg/Germania/Franța, acolo s-a semnat celebrul pact pentru ridicarea verificărilor la frontiere în anul 1985. Am fost cu un picior în Germania, cu alt picior un Luxemburg și cu vederea spre Franța. 

Enyaq-ul mi s-a părut un SUV destul de mare, față de spațiul disponibil în parcare la preluare. Și la hotel am parcat la 10 cm de zid, ca să fie cât de cât aliniat.

Locurile de rental sunt echipate cu chargere și este obligatoriu să conectezi mașina la charger. Nu știu cat de sănătos este să fie ținute 100% tot timpul, dar e decizia operatorului.

Enyaq avea 18 mii km la bord. Aspectul interior a fost plăcut, dar oglinda din interior e foarte mică, doar cât un telefon, și pare o tendință actuală în industrie să fie cât mai mică. Schimbătorul m-a enervat destul de mult, abia am reușit să mă obișnuiesc, ori puneam în R când am vrut D, ori invers. Nu prea le-a ieșit, se putea face mai clară acțiunea acelui schimbător. Este prima mașină pe care o conduc cu lane assistance, și dacă nu semnalizam schimbarea benzii de circulație pe autostradă, se opunea să fac manevra, încercând să mă mențină pe banda mea. 

Costul de combustibil este inclus în prețul de inchiriere. Și la termice și la electrice ai un card în mașină, pe care-l poți folosi la benzinării/chargere dedicate și poți alimenta plătind cu cardul lor, sau al tău. La electrice nu a fost obligatoriu să aduci mașina înapoi full, dar la termice este obligatoriu să aduci înapoi cel puțin cu 1/3 alimentat. Alt avantaj să închiriez electricul era că nu-mi băteam capul cu re-charging înainte să aduc mașina înapoi. Regula celor de la Flex, e că trebuie să aduci înapoi mașina în locația de unde ai preluat-o.