Transcarpatica a fost cu siguranță cel mai complex proiect organizat până acum de comunitatea noastră. Chiar dacă întâlnirile de la Păltiniș au avut un grad mare de mobilizare, cu siguranță lungimea a și varietatea traseului din Transcarpatica au primat.
Adevărata vedetă din această campanie a fost Hyundai Ioniq 5, în echiparea de bază, care s-a comportat mult peste așteptări.
Ziua 1: Paul se alătură caravanei
În a prima zi a caravanei, Paul s-a alăturat Caravanei pe traseul Băile Herculane – Ponoare – Târgu Jiu pe un traseu de poveste prin cheile Cernei.
Mai multe detalii despre prima zi de Transcarpatica găsiți aici.
Din păcate, în a doua zi a caravenei, pe traseul Tg. Jiu-Pitești-Brașov nu am avut o Koniță disponibilă.
Ziua 3: Brașov – Sf. Ana – Cheile Bicazului – Cetatea Neamț – Suceava + Botoșani (470 km)
Ca la orice moldovean neaoș, ziua începe întotdeauna cu noaptea ce o precede. Așa că, în seara am lăsat la încărcat Ioniq-ul la priza casnică pentru a avea cât mai multă energie disponibilă a doua zi. Nu aveam în plan să încarc Konița pentru că oricum mai aveam 80% SoC, dar a avut grijă neprevăzutul să-mi mai bage un traseu de aproape 100km vineri pe la 10:20 seara. Traseu și care a consumat mai multă energie decât de obicei, fiind o urgență ce necesita rezolvare imediată. Pe un DN1 plin de camioane… Parfum! Așa e când nevasta consultă mersul trenurilor de vară, deși suntem la început de noiembrie. Iar pentru a preveni o hipotermie, am purces în ritm susținut spre Sinaia pentru a salva consoarta de la …. Așa că, ajuns în miez de naopte înapoi acasă, am scos rapid rola de 30m și am pus și Konița la încărcat pe 10A (limitare dată de rolă) și până dimineața la plecare a încărcat ceea ce pierdusem cu o seară înainte spre drumul de la Sinaia.
Dimineața, am mai încărcat și Peugeot-ul o oră, iar apoi am plecat la drum. La 09:00. Probabil eram cel mai ”descărcat” din gașcă, plecând la drum cu 80% SoC. Bineînțeles, după ce am plecat am observat că am uitat mașina pe limitare de încărcare la 80%, altfel poate aș mai fi avut un 3-4KWh suplimentari. Am zis că aia e – până la Piatra Neamț ajung sigur. Acolo sunt suficiente stații DC cu plată așa că nu voi fi foarte afectat. Eventual mai încarc acolo 20-30 de minute și totul o să fie ok. Și spun 20-30 de minute pentru că de la Suceava mai aveam de mers niște kilometri în plus, până la părinți, în județul Botoșani.
La Hărman s-a alăturat grupului și Marius, cu Tesla sa (Model 3, SR).
După o oră 30min de la plecarea din Brașov, am ajuns la Lacul Sfânta Ana. Aici aveam în plan să coborâm până la lac și eventual să vizităm Tinovul Mohoș. Însă cum urcam spre Lac, ceața devenea din ce în ce mai densă, pe multe sectoare vizibilitatea coborând și sub 20m. Întrucât zona colcăie de urși iar din cauza lor dețin un record personal nedorit – înconjurarea lacului în 7 min – am zis că e mai bine să ne vedem de drum decât să se împiedice ursul de noi. Așa că am făcut o poză de grup și am continuat traseul spre Cheile Bicazului.
Până la Lac am înregistrat un consum de 16,1 KWh/100 Km, dar nu a fost nimic de speriat pentru că știam că își va reveni până la Bixad, ceea ce s-a și întâmplat (a coborât la 13,5 în 16 km). Dacă e să luăm în calcul consumul la coborârea în Bixad, consumul obținut este de 13,5KWh/100 Km la o viteză medie de 52,7 Km/h.
Încă de dimineață am plecat pe principiul de ”checkpoints” pentru a evita mersul în coloană. Fiecare din noi avea propriul stil de mers, fiecare mașină are tempo-ul ei, așa că eu am plecat în stilul propriu spre Gheorgheni – loc unde trebuia să punem electro leul la încărcat și în acest timp să luăm masa.
Ca stil de mers, eu merg puțin ”mai tare” pentru a folosi direct energia potențială pe drum și să pot recupera acolo unde ar trebui să frânez în mod normal. Așa cum știți, eu nu merg într-un mod de regenarare anume. Țin pe 0 și ajustez din padele după nevoi.
Am stabilit cu Tudor că îl aștept eu la Mol Gheorgheni și îl transport eu spre locața unde vom servi prânzul. Întrucât am ajuns cam cu 15 minute înainte lui Tudor, rezolvasem ”treburile” la benzinărie și mai era berechet timp, am pus mașina la încărcat pe CCS timp de 6 minute, încărcând 3,89 KWh.
La Gheorgheni am ajuns cu un consum de 13,9 KWh/100 Km la o viteză medie de 60 Km/h – raportat față de plecarea din Brașov.
Prânzul l-am servit la K&K Bistro, un loc frumos în Gheorgheni unde mâncarea este puțin mai altfel, dincolo de clișeele tradiționale. Locul e puțin mai retras, pe pietonalul orașului, dar mâncarea este variată, din bucătăria internațională și în general este cel puțin bună. Printre cele mai apreciate preparate, din cele comandate, a fost puiul sous-vide cu orez și sos sweet-chilli, limba de vită, gyrosul la tavă și souvlaki-ul vegetarian.
După un prânz copios în Gheorgheni am fost să ridicăm electroleul de la încărcat și am purces spre Cheile Bicazului. Am făcut o mică oprire la Lacul Roșu, după care am căutat în Chei un loc de poze – ferit de tarabe, fum și fără să încurcăm traficul.
Evitarea tarabelor și a fumului ne-a dat mult de furcă prin chei întrucât ne-am tot perindat în sus și în jos pe acolo încercând să găsim niște unghiuri de poze care să nu evidențieze debandada de acolo. Până la urmă am găsit un loc bun de poze pe drumul de intrare în ”vechiul tunel”.
Următorul punct de pe traseu a fost oarecum așa în dubiu… eu și Tesla Model 3 eram încă în dubiu dacă trebuie să încărcăm la Piatra sau nu. Așa că am zis că mai vedem pe traseu. Prin Piatra Neamț ne-a amețit puțin waze-ul care naiba știe pe unde vroia să ne ducă către Târgu Neamț. Așa că prin oraș, Tesla s-a separat de noi. Restul am plecat grupați spre Cetatea Neamțului.
La Cetatea Neamțului nu am mai fost de peste 15 ani și în timpul urcării mi-am adus aminte și de ce…. Chiar dacă era închisă cetatea (noi ajungând după 16:30), am hotărât să urcăm întrucât pentru unii membri ai grupului era prima dată când ajungeau pe acolo. Cât noi am urcat la Cetate, Tesla a tras la Kauflandul din Târgu Neamț să mai bage niște electroni. Mașina mea indica peste 100 km autonomie și am zis că nu are rost să încarc, pot încărca lejer la Suceava.
Ajutat de geografie și trafic, am ajuns în Suceava pe la 18:15, cu o autonomie de 60 Km, deci cei aproape 4 KW puși la Gheorgheni au fost irelevanți în economia drumului, ajungând comfortabil și fără ei…. La Suceava, o parte din noi aveau cazarea la Conacul Domnesc, așa că am oprit acolo pentru a lua cina la restaurantul lor și pentru a ne întâlni și cu Șerban (Zoe).
Am pus Ioniq-ul pe Type2 (el nu încărcase toată ziua) și am lăsat Kona pe CCS la încărcat. Efectuez corespunzătorul check-in pe PlugShare, merg în restaurant, comand de mâncare, apare lumea, hi-hi-hi, ha-ha-ha, oameni faini, mâncare foarte bună (și cu gust de copilărie – vă recomand colțunașii) și… s-au dus două ore. Când realizez cât e ceasul, mă ridic la masă și hai să-mi continui drumul spre ”țară” că nah – și acolo e un program…. Zic hai că s-a încărcat mașina 100%, numa bine, nu mai scot chargerul din portbagaj la țară.
De la Suceava am mers spre casă deosebit de bine, profitând de un DN2 aproape gol, așa cum nu l-am mai văzut de zeci de ani. Drumul întins, lin… doar câte o vulpe mai încerca reflexele șoferilor dar nimeni nu a fost rănit/vătămat în această experiență.
Când ajung acasă, o adevărată forfotă prin curte…. acceleratoarele de particule erau în plină funcțiune (acum au intrat fructele recoltate în iulie-august – pere, caise, cireșe, vișine) iar personalul ”tehnic” evalua atent și fără îngrijorare procesul tehnologic. Din motive legislative, n-am putut să mă integrez în fluxul de producție întrucât pentru următoarele etape din Transcarpatica îmi era necesar permisul de conducere.
Concluzia primului stint: noi am mers extrem de relaxați, în ritm cu traficul. Nu am mers la consum, nu am mers să încurcăm pe careva, nu am mers să omorâm alți oameni (depășiri în zone lipsite de vizibilitate, mers cu 100-120 prin localitate sau alte aberații de Schumacher Carpato-Danubiano-Pontic – născut liber și viu). Am mers în același ritm cu care ai merge cu o mașină ”normală”, pe combustie. Din păcate, pe acest traseu, infrastructura nu-ți permite un timp mai bun. Și toți am făcut drumul acesta fără emoții, fără compromisuri.
M-am născut mai la stânga de Liveniul lui Enescu, unde ulterior mi-am petrecut copilăria. În poveștile super-eroilor ce m-au înconjurat. Cu bune și rele, dar – oricum – cu bună-credință. Care m-au învățat că trebuie să și dăruiesc ca să primesc ceva. De peste 20 de ani mă implic activ în ONG-uri. Tot de peste 20 de ani mi-am dedicat cariera tehnicii și securității. Iar acum am descoperit gașca asta faină de la ElMob cu care vreau să descopăr și să savurez o nouă bucurie. Că-s oameni faini și merităm asta cu toții.
Ah! Acum locuiesc la dumbrava.net!
