Dragă 2022, nu îngropa electromobilitatea!

Rar scriu noului an, dar nu pot să contest faptul că venirea ta mai mult îmi aduce îngrijorări și temeri decât speranțe. În special când vine vorba de electromobilitate. Dar profit de această platformă pentru …. nu știu exact pentru ce, dar măcar să-mi vărs și eu oful…

Chiar dacă fratele tău, anul 2021, a fost un an bogat în speranțe și construirea unui făgaș propice electromobilității – aici menționând în primul rând disponibilitatea finanțării prin AFM atât a programului Rabla+ cât și demararea programului de finanțare a infrastructurii de încărcare – dar dragă 2022, vii cu nori negri la orizont.

Nu neg faptul că actuala echipă de la Ministerul Mediului este de departe cea mai profesionistă echipă care s-a perindat vre-odată pe acolo și este o echipă care cunoaște destul de bine dosarul electromobilității. Din păcate, această echipă și-a luat în cârcă toată coordonarea electromobilității, ceea ce este fundamental greșit.

Dar dacă atunci când spunem mașini prietenoase cu mediul înconjurător (adică natură, oameni, clădiri, infrastructură și tot ceea ce ne înconjoară) – sau mașini electrice – ne uităm direct la Ministerul Mediului, dragă 2022, nu uita să îi rogi următoarele:

1. La programele de finanțare a infrastructurii, amintește-le să mai pună și niște standarde de cost, într-un mod similar cum sunt standarde de cost la lucrările publice de infrastructură de transport. Nu de alta, dar ar suna urât să vedem stații Type2 montate cu prețul de 100.000 RON bucata când se pot monta și cu 2000-3000 RON. Să mai limităm călcatul pe cadavre, că băieți deștepți se găsesc oriunde.
2. Poate anul 2022 ne aduce un mod mai just de distribuire a finanțării ecotichetelor. Și poate suma asta mare, reușim să o distribuim către mai mulți beneficiari. Trebuie reajustat tot sistemul pentru că trăim într-un paradox rușinos: Deși avem una din cele mai mari subvenții din lume (dacă nu chiar cea mai mare) pentru achizioțarea unui vehicul electric, rata de cumpărare/adopție este una din cele mai slabe la nivel mondial. Și asta pentru că o sumă așa de mare, lasă loc speculei și oportunismului din partea importatorilor. Doriți un exemplu? Kona Luxury este adusă în România la același preț de import ca și prețul din Germania, dar vine fără scaune ventilate, ceea ce-i aduce importatorului un avantaj de aproape 1000 EUR. Bineînțeles că datorită nivelului de subvenție, cumpărătorul Român o privește ca o mașină de 32 mii de eur, nu ca o mașină de 34 mii de eur. Ia ghiciți care dintre cumpărători își vor cere dreptul sau nu. Banii băgați în traistă nu tot timpul au efectul scontat.
3. Că tot vorbim de subvenție…. oare ce ar fi ca subvenția să urmărească vehiculul și nu posesorul? Adică dacă cineva și-a achiziționat un autovehicul electric, să nu mai fie obligat să țină mașina minim un an? Poate nu e mulțumit de ea după 3 luni și vrea să o schimbe. Însă la revânzare, prețul va trebui să conțină și valoarea ecotichetelor acordate pentru acel autovehicul. Iar la prima vânzare a autovehiculului în afara țării, în primii 5 ani de la achiziționarea autovehiculului, ultimul proprietar să returneze prorată din subvenția de care a beneficiat pe acel autovehicul. Asta ar crea un avantaj imens pentru piața auto internă și ar favoriza revânzarea de autovehicule achiziționate intern și nu importul din alte state comunitare. Experiența de până acum ne-a dovedit ce cazane vin din import, fie ele și electrice. Din păcate multe state comunitare încă nu raportează daunele totale.

Mașinile electrice nu trebuie tratate ca un subiect de mediu, ci în primul și primul rînd trebuie tratate ca ceea ce sunt: autovehicule. În acest sens, mi-aș dori tare mult, dragă 2022, să aduci o rază de lumină și în Ministerul Transporturilor (și cum naiba s-o mai numi el – sau se va numi după luna mai) și să vedem niște asumări clare și de acolo. Din punctul meu de vedere, aceste asumări presupun:

1. Standarde clare, trasabile și transparente de emisii pe flote. Indiferent că vorbim de flote publice sau private, că vorbim de flote de turisme sau atelaje speciale (autoutilitare, vehicule de transport marfă, transport persoane). Oare cum ar fi să impunem flotelor ca de la an la să-și reducă cu 5% cantitatea de emisii? Bonurile/facturile de combustibil sunt ușor de monitorizat, că toți operatorii economici vor să-și recupereze acciza și tva-ul, normele de consum nu sunt greu de identificat.
2. Cum ar fi să impunem mecanisme de limitare a înmatriculării autovehiculelor – atât pe persoană fizică dar și juridică – care se bazează pe principiul limitării emisiilor la producătorii auto la vânzarea autovehiculele noi? Adică să spunem clar: la nivel de țară, dorim ca media de emisii pe parcul auto înmatriculat în anul X (nou/second-hand) să nu depăseașcă Y grame CO2 / vehicul / km etalon. Ideal ar fi ca Y să fie norma EURO curentă minus doi (adică dacă acum e E6.d, să punem Y=Euro 5. Mai multe despre standardul EURO aici).
3. Poate totuși, în al 12-lea ceas, se trezește RAR-ul și face ITP-ul pe bune. Atât în trafic cât și la operatorii autorizați. La câte sicrie pe roți avem pe străzi, greu să aibă pretenția că-și fac treaba pentru care au fost desemnați, ca instituție.

Oh…. dar dacă tot ne-am luat de componente ale guvernului…. Să nu uităm și de Ministerul Energiei. Avem probleme critice legate de birocrația necesară ATR-urilor de putere mare. Este o întreagă corvoadă obținerea unui racord de 50KW, ce să zic de racorduri de putere și mai mare. Și nu vorbesc de 1 MW putere în Floreasca, vorbesc de corvoada pe care trebuie să o ducă o primărie de comună care e la zeci de km depărtare de rețeaua de 100/200/400KV care dacă vrea să-și pună o stație de 50KW prin programul de finanțare a infrastructurii de încărcare are probleme reale din acest punct de vedere. Din păcate, legislația curentă nu prevede un termen maxim de racordare, unele proiecte întinzându-se pe mai mulți ani, ceea ce impune dificultăți majore. Ah… și mai transparentizați ecosistemul ANRE-ului. Încercați să-l faceți mai deschis și mai concurențial, în special în zona de furnizori de servicii tehnice (proiectare, implementare, consultanță). Și mai simplificați normativele, normele, e greu să navighezi în acest ecosistem fără „ghidarea” potrivită. Ne bucurăm de progresul major înregistrat pe 30 decembrie în ceea ce-i privește pe prosumatori: compensarea cantitativă a energiei, nu compensarea economică. Dar încă rămâne apăsătoare problema generării de energie electrică, sistemul de distribuție și taxare. Prea se duce în prețul consumatorului orice greșeală a distribuitorului, producătorului sau chiar a statului. Nu facem și noi un sistem distribuit de riscuri, așa cum e normal? Până la urma urmei, consumatorul e complet ….. și cu banii luați.

Iar de la Ministerul Economiei … poate mai multă povață și înțelepciune în ceea ce privește sistemul de subvenționare Rabla+, mai mult în sensul acordării subvenției pe seria de șasiu, nu pe CNP. Deasemeni, așa cum avem o piață reglementată a alimentării cu combustibil fosili, ar trebui să găsim modele de operare și standardizare a furnizorilor de servicii publice de încărcare a autovehiculelor electrice. Având în vedere trendul clar de adoptare a electricelor, avem nevoie de specificații de acoperire la nivel național, nu doar în lungul coridoarelor europene de transport, avem nevoie de un standard minim de calitate a acestor servicii, avem nevoie de mecanisme de control a unei infrastructuri potențial critice la nivel național în următorii 4 ani. Poate începem să fim proactivi la acest capitol, nu doar reactivi.

De la Ministerul Administrației…. îmi doresc să avem o lămurire asupra numerelor de înmatriculare verzi – pentru mașini plugin-hybrid și electrice. A venit val vârtej înainte de plecarea guvernului Câțu și a rămas agățată în plop… Mai avem nevoie de ele, nu mai avem, cum se emit, cum se distribuie pentru cei care au deja numere normale, ce se mai întâmplă cu ele? Ah.. și o speranță personală…. poate reușim să introducem undeva următoarea reglementare: este interzisă staționarea pe locurile parcare ce deservesc stații publice de încărcare a vehiculelor electrice/plugin-hybrid, cu excepția perioadei în care vehiculul se încarcă. Sancțiunile, știți voi să le stabiliți. Și paote mai colaborați cu tovarășii de la transporturi și mai faceți ordine în ceea ce privește numărul imens de sicrie pe roți, vehicule care scot zeci de metri de fum și, de ce nu, poate introducem niște semnalizări noi pe drumurile patriei? De ex cum sunt semnalizate stațiile de combustibil prin indicatoare, să avem indicatoare specifice și pentru stațiile de alimentare cu energie electrică? Sau hidrogen, de ce nu?

Și, 2022, poate ne înveți cum să colaborăm mai bine cu Consiliul Concurenței. Având în vedere scopul serviciilor publice de încărcare a vehiculelor electrice, nu ar strica să avem un monitor de prețuri pentru tarifele practicate la punctele de încărcare de uz public, așa cum avem și un program de monitorizare a prețurilor la comubstibil. Bașca, aș merge chiar mai departe cu monitorizarea prețurilor la energie în general. Că deja pute a cartel.

Iar 2022, anul ăsta te rog eu ca la Parlament, să nu avem crize majore. Gloată cum sunt, avem totuși nevoie de o legislație specifică și asta necesită timp. La capitolul ăsta (ca la multe alte capitole dealtfel), încearcă să oprești aceată instituție din a duce steagul nepăsării pe culmi nebănuite. Căci, da, avem nevoie de legislație specifică pentru toți cei menționați mai sus. Legislație care să corespundă Constituției și Acquis-ului comunitar (eh… cine își mai amintește acest termen?). Legi care să nu fie pulverizate la prima contestație. În special nu avem nevoie de o legislație care să dea pomeni electorale, ci să ne dea soluții trasabile, transparente și deschise în ceea ce privește reglementarea pieței de autovehicule, fie ele și electrice, de control al actorilor din această piață – că dacă nimeni nu respectă regulile jocului, atunci, care mai e rostul – și în special o legislație care să ofere o predictibilitate. Cum va arăta tranziția către un transport de masă cât mai puțin poluant, care se desprinde de combustibilii fosili. Ori aici, e un mare hău…. Iar masa de votanți nu o să mai conteze așa mult la alegerile viitoare, că ne împuținăm al naibii, fie pe cale naturală, fie pe calea unui trai mai bun în afara granițelor…

Oh, vai… 2022… dar cum să uit și de ceilalți care nu sunt la masa deciziilor? Poate anul ăsta ne aduci agenți de vânzare mult mai bine instruiți, care nu mai bagă tot neamul de prostii în capul cumpărătorilor. Dacă nu știu cu ce se mănâncă mașinile electrice, mă ofer voluntar anul ăsta să țin niște sesiuni de trainig, în mod gratuit. Cu siguranță și alții din această comunitate o vor face. Haideți să ne asumăm împreună creșterea gradului de educare a clienților de mașini electrice, fie ele noi sau SH, fie ele pentru uz personal sau în scopul exploatării comerciale. Când doriți, spuneți o locație și o zi întreagă discutăm despre mașini electrice, piață, echipamente, fișe de vânzări, customer stories și ce mai doriți!

Ah… apreciez că anumite companii de închiriere de mașini, au adoptat în flota lor mașini electrice. Însă, nu de puține ori m-am întâlnit cu clienți care ori au fost induși în eroare despre specificațiile mașinii (de ex Enyaq cu bateria de 60KWh promovat la fel ca cel cu bateria de 77KWh), ori nu au avut parte de o minimă instruire în ceea ce privește metehnele încărcării în România. Însă, te rog 2022, dă-mi puterea să fac un ghid pentru cei care închiriază o electrică sau sunt la prima utilizare a unui astfel de autovehicul. Ghidul să fie în format pdf/electronic, tradus în mai multe limbi, ușor de printat, ușor de accesat pe smartphone. Cu sfaturi și recomandări despre rețele de încărcare, modalități de plată, când și unde e bine să încarci, chestii din astea.

2022, aș vrea să fii anul începutului irelevanței PlugShare. Să începem să avem o acoperire suficientă în care să nu ne mai intereseze unde găsim un punct de încărcare, ci doar dacă e ocupat sau nu.

Și, 2022, sănătate te rog! Fără pandemii, fără cataclisme, fără crize existențiale. Restul, le mai facem și noi…

Să-ți scriu numai mulțumiri pe 31.12.2022!

Dumbrava Andrei

Ultimii 10 ani din viata i-am dedicat securitatii ciberneticii, astazi fiind arhitectul la nivel global pentru solutii de securitate in domeniul identitatii si administrarii accesului. Aceasta implicare a insemnat si dezvoltarea unor programe de masterat de securitate cibernetica la universitati din Romania. Iubesc antreprenoriatul si intraprenoriatul, motiv pentru care ma gasiti implicat activ in multe preacceleratoare si acceleratoare de inovatie tehnica, din Romania.