A trecut mai bine de o lună de când ne-am întors din #electrip: 🇪🇺 EU5000 – versiunea 2025. Ecourile nu-mi dau pace, în special „hăulitul motorului electric”.
Practic e vorba de VESS (Virtual Engine Sound System), un sunet care vine dintr-o boxă la viteze mici, uzuale manevrelor în parcări. Reglementările impun acest sunet pentru ca cei din jurul mașinii să conștientizeze prezența ei. Este și o dezbatere pe rețelele sociale despre onomatopeea asociată acestui sunet. Părerile sunt că s-ar putea merge pe un vroom, whmmm, Wheeeeee, Vvvrrrrooooooo, Vwwwwwwww sau Wrooooomm. Distractivă dezbatere, nu? 🙃
Eu îi spun hăulit, iar anul acesta Europa ne-a rezervat un cor întreg de hăulitori și hăulitoare.
Articolele dedicate acestei experiențe se pot revedea:
- #electrip: 🇪🇺 EU5000 Family Trip – versiunea 2025 (I) 🚙⚡️
- #electrip: 🇪🇺 EU5000 – Locuri, Comunități, Oameni (II)
Am decis să spun o poveste altfel, o poveste despre … ecologiști și tranziție.
Gabi (Enyaq, București) și normalitate
Pe Gabi, din București, l-am cunoscut la HUB-ul de încărcare din Lovosice, Cehia. Enyaq-ul cu numere de Norvegia face constant drumuri de peste 3.000 km pe sens între cele două case.
Mi-a povestit de reticența cunoscuților din România la mașina electrică, dar și faptul că în Norvegia este o normalitate.
Mi-a împărtășit și o locație de vizitat, un castel minunat în Danemarca. L-am pus pe lista aglomerată pentru anul viitor.
Normalitatea e molipsitoare, am tras eu concluzia din scurta discuție de la încărcare. Noi veneam de la o cafenea (Lovo Cafe, la 50 m de HUB) și mașina zbiera că trebuie să plecăm mai departe.
Discuțiile și obiceiurile observate la stațiile de încărcare sunt pentru mine ca un fel de sondaje empirice sau o cercetare socială.
Chiar dacă mulți dintre cei pe care-i întâlnim la încărcare se află în noua stare de normalitate electromobilistică, ajungem să discutăm despre generalități:
- RFID vs. applicații
- abonamente
- condițiile de la stații
- despre mașini (cum se prezintă după ani de utilizare, probleme, putere de încărcare)
Discuția curge și spre o eoliană sau parcul fotovoltaic din apropiere. Zâmbetele afișate când se ajunge la sursa energiei te fac să te întrebi cât e ecologie în decizia de a conduce mașina electrică?
De ce avem nevoie de ecologiștii ăștia?
Trăim azi într-o lume cât se poate de ideologizată. Neoliberalismul se uită mai mult la a rezolva probleme capitaliste. Profitul cu orice preț pentru companii pare o deviză a multor politicieni de astăzi.
Ecologiștii pot echilibra balanța. Este important să nu cădem în niciun caz în plasa radicalizării. Să ne păstrăm pe Coridorul Îngust.
În Coridorul Îngust, Daron Acemoglu și James A. Robinson explică foarte bine cât de greu e să ne păstrăm echilibrul și să urmăm cel mai bun coridor din toate punctele de vedere.
Așa că e nevoie și de hois, dar și de cea. Și mai e nevoie ca noi toți să ne întâlnim față în față și să dezbatem idei.
Avem nevoie ca de aer să ieșim din spatele ecranului și de pe rețelele de socializare.
Dar … unde vreau să ajung cu acest exemplu?
Punctul în care vreau să ajung este unul în care nu mai răspundem la manipulare, oprim divizarea și ieșim la discuții față în față. Dezbateri în special despre subiectele care ne divizează, cum ar fi și zona aceasta ecologică.
Electrificarea nu e un moft
… este o necesitate. Una de lungă durată și care ne va defini la un moment dat ca specie. Terra își va vedea în continuare de treaba ei, va face ce știe ea mai bine pentru a readuce echilibrul distrus de homo sapiens.
În drumul prin Europa am văzut mult mai mult verde și mult mai puțin fum. Comunități atinse puternic de tot ce consideram azi că face parte din curentul ecologist. Producția de energie regenerabilă e la ea acasă, iar mașina electrică e de văzut peste tot.
Ne-am întrebat: Sunt străinii aceștia niște proști cu toate aceste „ecologisme”?
Culmea, tot noi ne-am și răspuns. Nicidecum, suntem exact la fel, gândim la fel 🙃
„Uite tati, panouri ca ale noastre. Și chiar acum încarcă de la soare! Ce tareeee!”
Exact despre asta e vorba, despre înțelegerea unui țânc de 9 ani. Gen Z și Gen Alpha văd cu alți ochi lumea pe care și-au imaginat-o generația părinților lor, a bunicilor și putem merge mult mai departe.
Cum ar fi să trăiesc în lumea nepoților mei, într-un viitor în care se vor juca împreună cu mama (fiica mea) lor în parc într-o zi dogoritoare cu 50°C la umbră? Șocant, nu? Mi-ar plăcea experiența? Nope!
Cam asta ne arată estimările și revin din nou la imaginea aceasta, pentru că ea ne cuprinde pe toți. Părinții, bunicii și cei dinaintea lor nu au avut informațiile de care dispunem azi.
Noi știm și avem toate instrumentele necesare pentru a acționa. Acesta e motivul pentru care informațiile de pe acest blog sunt împărtășite săptămânal, de aproape 8 ani, de proprietarii-voluntari.
Peste ani
… hăulitul electric nu va mai părea bau-baul de azi. Obișnuința și normalitatea se vor instala „picătură cu picătură”.
… ajutorul acordat astăzi de fiecare mașină electrică pusă la treabă va părea o mică alegere personală. Pe care o facem azi conștienți de ceea ce poate aduce un mediu mai curat în comunitățile în care ne petrecem timpul prețios.
… scăderea noxelor vor părea ceva banal, orchestrat de inovare și știință. Fizicieni, biologi și chimiști vor descoperi căile necesare spre banal.
… peste ani modelul Norvegian nu o să mai pară ceva extraordinar. Pentru că nu este nici azi, sunt doar niște mici picături, alegeri personale 🙃
… tranziția la verde va părea un fapt împlinit sau poate un eșec colosal. Azi nu avem de unde să știm, din păcate.
Doar timpul ne va spune dacă am luat astăzi decizii corecte. Dar astăzi logica nu ne poate spune nouă, nemților, danezilor, etc. decât un lucru:
Mai puțin fum = Mai multă viață!
… da, astăzi sunt sătul de hăulitul mașinilor electrificate. Dar mult mai sătul de troncănitul dizăl pe care-l aud zilnic pe drum. Mai bine un cor de hăulitoare, decât smogul zilnic prin care ne otrăvim pe noi și pe cei dragi. Decizia e la noi! Optimismul așișderea!
Experiențele ne definesc ca persoane, astfel consider ca o necesitate relatarea aventurilor electrice din poziția de early adopter. Aventurile au început în 2021 prin relatarea primei excursii electrice în Croația. Viața la bordul unei electrice poate lua forma multor sentimente, dar vă las să le descoperiți în cadrul articolelor de pe blog. De fel sunt inginer telecom, apreciez tehnologia de orice fel, sunt atașat de cărți și viața bună pe care am gustat-o. Am ca scop, precum orice părinte, să las copiilor o planetă locuibilă și o lume cel puțin la fel cu cea experimentată de mine. Consider că suntem obligați să acționăm pentru astfel de obiective, așa că … citim și ne electrificăm! 🙃
Interesting take on the VESS issue during the EU5000 trip. I agree that the low-speed warning sound is useful for safety in parking areas, but some systems really do feel too intrusive from inside the cabin. It would be great if manufacturers could make it smarter and less annoying without losing pedestrian protection.