Profitând de mini-vacanța de 1 mai, am făcut o escapadă până în Delta Dunării. Întrucât toți ocupanții mașinii erau după o săptămână plină, am zis ca ziua de sâmbătă să fie una mai ușoară, cu obiective facile de vizitat, iar seara, să mâncăm un pește la Tulcea.
Așa că, traseul a fost unul destul de simplu și evident: de la Brașov plecăm spre Buzău, cu popas la Stânca Teherău, Muzeul Chihlimbarului de la Colți, Vulcanii Noroioși de la Berca, traversând apoi Câmpiile Buzăului și Brăilei. După ce am trecut Dunărea cu bacul, am urmat DN 22D, prin culmea Pricopanului, traversând dealul Nalbantului înainte de a trece prin Dealurile Tulcei pentru a ajunge la destinație.
În cele de urmează, datele despre consumul mașinii pe segmente, au fost culese prin intermediul ABetterRoutePlanner, în versiunea Premium, cu un dispozitiv OBD bluetooth, conectat la mașină.
Viaductul Stânca Teherău
Primul stop l-am făcut la Viaductul Stânca Teherău, unde există un punct de belvedere spre Lacul Siriu
Muzeul Chihlimbarului de la Colți
După câteva poze făcute aici, am plecat spre Muzeul Chihlimbarului de la Colți. La Valea Sibicului, într-o curte de pe marginea drumului, un măr se desfăta în soarele de primăvară, etalându-și florile de un alb impecabil, parcă făcându-le în ciudă celorlalți pomi.
La Muzeu am ajuns odată cu un autocar de elevi, așa că am stat să îi așteptăm. Muzeul este destul de mic, dar cu artefacte care merită călătoria. Din păcate condițiile de la interior nu favorizeaza fotografierea acestora, dar vă asigur că pentru ochi, este un adevărat desfăț înăuntru. Motiv pentru care, vă las câteva poze din exteriorul muzeului:
Dar… care este frumusețea chihlimbarului? Dincolo de faptul că este considerat o piatră semi-prețioasă, chihlimbarul este o rășină secretată de copacii existenți pe Terra acum 170-240 milioane de ani. Întrucât la acel moment, organismele și animalele existente nu aveau capacități motrice fantastice, chihlimbarul a prins/încorporat mici animale/organisme. Întrucât temperatura pe planetă acum 170-240 milioane de ani era mult mai mare ca acum (cam cu 15 grade celsius mai mare), cu o atmosferă mult mai umedă, o concentrație de CO2 mult mai mare dar și cu o presiune mult mai mare decât acum. Sub acțiunea acestor factori, rășina arborilor se solidifca foarte repede, lipsa oxigenului din chihlimbar, precum și impermeabilitatea chihlimbarului, asigurând condiții ideale de conservare.
Cu atât mai mult, chihlimbarele translucide oferă o notă aparte de senzațional întrucât poți vedea vestigiile conținute cu ochiul liber.
De acasă și până la Colți am consumat 16,5% din baterie, până aici făcând 119km:
Pâclele mici ale Vulcanilor Noroioși de la Scorțoasa
De la Colți ne-am întors spre DN10, urmându-l până la Sătuc, unde am făcut stânga spre Berca. După Policiori drumul este destul de vălurit, pe anumite sectoare fiind drum de piatră. Recomand multă atenție la traversarea acestui drum.
Am ales Pâclele mici pentru că sunt cele mai spectaculoase și ușor accesibile din întregul complex de Vulcani Noroioși din Buzău. Pâclele Mari sunt destul de anoste ca peisaj, iar cele de la Beciu nu sunt ușor accesibile. Deși, toamna sunt cele mai spectaculoase.
Personal, am avut ocazia să studiez complexul vulcanilor noroioși cu ocazia participării la o olimpiadă națională de geografie. Pentru cei cu pasiune spre acest domeniu, tot județul Buzău e un festin, un deliciu… un rai, fiind și singura zonă din România unde sunt vizibile mai toate procesele geologice.
Dar cum eram singurul din mașină cu aplecări spre astfel de domeniu, am revenit cu picioarele pe Pământ, lăsând turismul de masă să acapereze atmosfera călătoriei.
Așa că, am urmat recomandările afișate la parcarea amenajată și am mers la restaurantul din zonă. Aspectul nu este cel mai îmbietor, dar știu de mult timp că acolo se folosesc produse locale și oamenii încearcă tot posibilul ca mâncarea servită să fie delicoasă. Așa că am comandat un mix de „tradiționale”: mici și cârnați de Pleșcoi, însoțiți de cartofi prăjiți și murături. Toate făcute din amestec de carne de vită de oaie. Dar în primul rând cu tocătura excepțională, granulația ei fiind mică, sub cea a amestecului pentru burger, dar condimentate exact cât trebuie. Ambele, un deliciu, chiar recomand. La capitolul mici, personal aș zice că sunt o idee peste ce se servește la Obor sau la Cocoșatu. După mici și cârnăciori, au mai venit din partea casei câte o gogoașă petru fiecare, gogoașă de casă care a primit și puțină coajă rasă de portocală. Delicioase!
De la masă am intrat în rezervație
Bineînțeles, ca la orice vizită la un astfel de obiectiv, unde e destul de evident că în noroi nu trebuie să te bagi, imposibil să nu găsești un exemplar de homo tembelus care na… el nu crede în nimic, că doar e dac liber, născut viu și autodeterminat
Desigur că grija majoră a exemplarului era papucul pierdut în nămol, nu ieșirea cât mai rapidă de acolo. Motiv pentru care până la urmă a fost abandonată (mda, era o ea) și de salvatorii din poză.
De la Colți și până la Pâclele Mici, am mai consumat 9,5% din baterie, ajungând cu 61,5% SoC.
Restaurant Garden
De la Vulcanii Noroioși am zis să plecăm direct spre Brăila. Dar votul majoritar a fost să oprim în Buzău, pentru a avea o prânzo-cină. Am ales să mergem la restaurantul Garden, aflat pe DN2, la ieșirea spre Focșani. Auzisem de el cu recomandări pozitive.
Locația este fastuasă, poate puțin prea mult pentru gustul meu (mai respiră kitsch-ul prin decorațiuni și amenajări). La cel mai sincer mod, nu prea se potrivește amenajarea cu locația, restaurantul fiind o oază de civilizație într-o zonă în care cu siguranță nu ai dori să te trezești plimbându-te.
Același spirit de epatare este prezent și în meniu. Nu știu câți din clienții lor chiar înțeleg fructele de mare, combinația de alimente propuse în meniu și cu siguranță bucătarul e ferm convins că ce face, face bine și n-ai cum să-l scoți din ale lui… Eu mi-am comandat o porție de tagliatele cu creveți, farfurie ce conținea exact 3 lucruri: paste, sos de roșii și creveți trași la tigaie. Mai mult prăjiți la tigaie decât trași, întrucât erau fazi, fără aport de grăsimi din unt, fără adaos de aciditate din vin/lămâie iar condimentele probabil că stăteau liniștite în rafturi, nicidecum în tigăi. Iar cele 3 ingrediente evident că s-au întâlnit direct în farfurie, nu au fost lăsate să-și întrepătrundă aromele.
La masă au mai fost comandate o poție de piept de rață cu vin și o pomana porcului. Același lucru ca la paste. Ingredientele menționate erau în farfurie, erau gătite corect, dar fără gust pentru că nu a fost dat și gust mâncării. La capitolul mâncare, a fost așa, o nota 3 din 5 și asta pentru că lipsea gustul din farfurie. Pentru curățenie și atmosferă și personal, 5/5.
De la Vulcanii Noroioși și până la Garden, am consumat 5% din baterie:
Cât timp am mâncat, deși nu era nevoie, am pus mașina la încărcat la stația EvSpots din locație. Având vizibilitate directă la stație, am lăsat mașina să se încarce cât a vrut, adică până la 95,5%:
Buzău – Brăila
De la Garden am plecat spre Brăila pentru a traversa Dunărea spre Smârdan. Am deviat puțin pe la Mall-ul din Vărsătura pentru ceva cumpărături.
Dunărea, în acest drum, te obligă să te deconectezi de la tempo-ul uzual, ceea ce este aproape terapeutic. Să admiri Dunărea, noul pod, și activitatea din șantierul naval, te cam scot din ale tale și parcă îți dau un răgaz…
De la Garden și până la Bac am consumat 23% din baterie:
Smârdan – Tulcea
De la Smârdan, am plecat spre Tulcea, traversând culmea Pricopanului, cu niște peisaje de excepție… în față, întuneric, din spate un apus de excepție. În stânga rămășițele stâncoase a ceea ce cândva au fost masivi muntoși. În dreapta, rapița cu ale sale flori galbene dădea nota finală unui tablou incredibil…
Numa că la o asemenea superbitate de peisaj, nu putea lipsi și prostul care pleacă la un drum de 15 ore și lasă în cameră un card care înregistrează doar 10… așa că fără poze de pe traseu.
De la Smârdan la Tulcea am consumat 23% din baterie
La Tulcea, am luat cazare la Hotel Delta. Am ales acest hotel din două motive:
- Este în centrul orașului, chiar pe malul falezei de pe brațul Sfântu Gheorghe
- Are stație de încărcare.
Dar în tradiționala bătaie de joc a angajatului la o firmă mai mare, stația de încărcare electrică este tot timpul blocată de vehicule cu motor termic. Vehiculele bineînțeles că sunt ale angajaților, care parchează două-trei rânduri de mașini fix în dreptul stației. „pentru că n-avem domle atâtea mașini electrice în Tulcea” (deși tu ceri expres prin booking acces la stație). Am avut și a doua zi niște peripeții la micul dejun unde a trebuit să deranjez ospătarii din taclalele lor, ca să aducă cele necesare pentru micul dejun: tacâmuri, mâncare, cafea, sucuri. Toate dozatoarele erau goale, iar cloșurile erau goale…
Bașca, deși era evident că vin cu o mașină, pentru că am cerut acces la stație, parcarea hotelului era plină, fără loc rezervat.
Și cum ajutorul/norocul vin de unde te aștepți mai puțin, Primăria Tulcea amenajând mai multe stații Type2 în parcările publice, disponibile prin EvConnect. Stații distribuite destul de bine prin centru:
Felicitări Primăriei din Tulcea pentru proiect și le urăm „La Mai Mare”! Poate în viitorul apropriat reușim să le facem o vizită ElMob! Dacă ne puteți pune în contact cu administrația locală din Tulcea, rămânem profund recunoscători!
După ce am lăsat mașina la încărcat, cam la 300m de hotel, am participat și la un mic târg local, ținut în zonă:
M-am născut mai la stânga de Liveniul lui Enescu, unde ulterior mi-am petrecut copilăria. În poveștile super-eroilor ce m-au înconjurat. Cu bune și rele, dar – oricum – cu bună-credință. Care m-au învățat că trebuie să și dăruiesc ca să primesc ceva. De peste 20 de ani mă implic activ în ONG-uri. Tot de peste 20 de ani mi-am dedicat cariera tehnicii și securității. Iar acum am descoperit gașca asta faină de la ElMob cu care vreau să descopăr și să savurez o nouă bucurie. Că-s oameni faini și merităm asta cu toții.
Ah! Acum locuiesc la dumbrava.net!
Pai si sa inteleg ca la hotel n-ai incarcat deloc? Asa greu le-a fost sa-si mute masinile?
N-am reusit sa incarc la hotel. Atat pot ei sa gandeasca