#electrip: Maramureș, plai cu DOR

Revenirea în Maramureș, munții Rodnei, după mai mulți ani a fost un moment excelent pentru copii de a experimenta puțin din nostalgia noastră, a adulților de astăzi.

De ce nostalgie?

Munții Rodnei sunt o atracție pentru iubitorii de natură. Aducerea obiectivelor din creierii munților mai aproape de spectatori a făcut ca vizitarea lor să se facă mult mai ușor, iar din iubitori de natură să devenim niște vizitatori din obligație sau simple numere, statistică.

Acum mai bine de 30 de ani făceam multe ore pe un traseu cu plecare din stațiunea Borșa. Triunghiul roșu ne-a dus până la Cascada Cailor și Poiana Știol. Mai departe linia albastră ne-a purtat pe lângă Tăul Știol prin Șaua Gărgălău, Șaua Laptelui, Vârful Laptelui Mare, Șaua Puzdrele și Vârful Puzdrelor. Am urmat punctul albastru pentru traseul de coborâre până în sat.

După câțiva ani revenim cu un grup mai mare și campăm mai jos de cascadă. Am explorat zona, vizitată atunci mult mai rar decât în prezent. Nu te deranja nimeni zile la rând. După alți 10 ani teleski-ul funcționa la cerere pentru grupuri mai mari. L-am folosit cu astfel de grupuri în 2 rânduri. Am ales să coborâm pe traseul amintit mai sus, triunghiul roșu. Astăzi afluxul de doritori de a ajunge la cascadă a făcut ca teleski-ul să funcționeze de dimineața până seara. E bine? Din punct de vedere a vizitatorului, da, evident. La natură cine se mai gândește?

Accesibilitatea aduce după sine multă mizerie, moment în care iubirea pentru natură se transformă în cu totul altceva. Stai și te întrebi cât va dura până punem asfalt și construim un hotel chiar lângă obiectiv…

Cascada Cailor

Trecând peste nostalgie și dezamăgire noua vizită la Cascada Cailor ne-a bucurat și ne-a deschis apetitul pentru viitoare vizite în zonă.

Un colaj nu va transmite vreodată ceea ce se simte acolo. Ochiul vede detalii care nu vor apărea în imagini, așa că vizita devine necesară 🙂

Ecoturism

Toate vizitele trecute au fost poluante pentru mediu și ne-am bucurat în această excursie că am parcurs drumul cu o mașină electrică, fără zgomot și fără noxe directe. Ne-am adus micul aport la un mediu mai sănătos pentru noi și pentru cei din jur. Cei 600 km parcurși au scutit mediul de noxele emise de vehiculele utilizate la vizitele precedente.

Și nu, nu am fost singurii. Am mai văzut electrice, câțiva turiști, dar și ale localnicilor. Am mai văzut și destul de multe gospodării echipate cu panouri fotovoltaice.

Vedem că infrastructura este sărăcăcioasă. Ar fi necesare niște investiții pentru a atrage mai mulți vizitatori eco.

Zonele cu aer curat merită investiții în ecoturism. Mai merităm niște investiții în educația noastră, a tuturor, deopotrivă localnici sau turiști.

Gunoiul îl luăm cu noi, nu-l lăsăm pe munte, în pădure sau pe marginea drumului!

Plecat cu 100% SoC de acasă știam că mă pot baza pe cel puțin 500 km de parcurs, știind că drumurile ne vor aduce o viteză medie relativ mică.

Aveam o opțiune de rezervă în Borșa. Am ales comoditatea, Baia Mare oferind mai multe variante. Am ales să plătim energia, în parte din comoditate, în parte cu ideea că ar trebui ca și cei ce investesc să recupereze câte ceva din investiții, chiar să se gândească și la altele.

Costul total pentru cei 600 km a fost de aproximativ 140 lei, calculând și energia încărcată acasă.

Drumurile sunt chiar bune, foarte rar am avut parte de valuri sau gropi. Pe ici pe colo aglomerate, dar se poate circula relaxat. Singura bucată de drum mai grea a fost cea de pe Valea Vinului din Vișeu. Știam și am fost pregătiți pentru această porțiune de aproximativ 3 km.

Știam că în capătul drumului ne așteaptă Cosy Mary Chalet.

Toamna la munte, pentru prima dată

Este prima oară când petrecem câteva zile de toamnă la munte. Culorile pastelate te fac să încetinești, … să oprești pentru câteva clipe. Clipe necesare putea a admira acest anotimp care tinde să se prelungească din ce în ce mai mult.

Pe lângă obiectivul principal am mai vizitat:

• Planetariul din Baia Mare, unde am învățat despre stele, planete, constelații. O locație care se păstrează la un nivel excelent, având parte de sală plină.
• Izvorul cu apă sulfuroasă de pe Valea Vinului;
• În drum spre nordul extrem al țării ne-am oprit pentru câteva poze de toamnă pe Pasul Hera
• Cimitirul vesel de la Săpânța, care nu mai e chiar așa vesel cum ni-l aminteam. Am rămas cu impresia că mai e doar colorat.

Mașina s-a comportat excelent, media de consum pe traseu luat ca un întreg a fost de 12.2 kWh/100km. Chiar dacă am avut și 11.7 kWh/100km am observat că s-a corelat bine cu temperatura și viteza. Pe o scurtă porțiune de pe Valea Vinului am avut nevoie de puțin ajutor, modul ECO+ a limitat puterea care ajunge la roată și am urcat fără probleme o porțiune mai moale. Fiind anticipată nevoia am schimbat modul înainte de a ajunge în situația de a avea nevoie de mai multe manevre. Este a doua oară când uzitez de acest mod, prima fiind tot la munte, dar iarna.

Las la final un video de 1 minut de pe traseu cu păduri și apus de soare în zare. Abia așteptăm următoarea vizită în Maramureș! 🙂