#Electrip: S-a votat Dobrogea!

Aşa cum vă spuneam şi în articolul precedent, săptămâna aceasta continuăm seria drumeţiilor electrice. În această săptămână am schimbat puţin condiţiile de escapadă în sensul că nu am mai plecat doar noi doi cu Kona ci am mai avut companie. Deasemeni, nu am mai plecat vineri ci sâmbătă. Tura asta am amânat plecarea cu o zi pentru că a trebuit să aşteptăm un membru al echipajului pentru a primi prima doză de vaccin împotriva Covid. Dar asta nu ne-a împiedicat să facem bucla de week-end.

Nu uitaţi că oricând putem interacţiona şi pe forum sau pe facebook!

Ziua 1 – Braşov-Predeal-Bucureşti-Constanţa

SoC plecare:  100% Distanţă:  426 km SoC destinatie:  8%
Încărcări intermediare
Nr Staţie Cantitate Timp încărcare Cost Tip încărcător
1. Mol Pallady 2 13,5 KWh 21 min 29 RON CCS 50KW
Total: 15,5 KWh 21 min 29 RON

Sâmbătă de dimineaţă, înainte de toate, am fost şi am schimbat anvelopele maşinii, înlocuind „ghetele” Konei cu „pantofii sport” de vară. Probabil unii consideră că pentru Braşov este cam devreme, dar… cât îngheţ să mai avem în perioada următoare?

După schimbarea anvelopelor ne-am întors acasă şi aşteptam cu toţii telefonul de la centrul de vaccinare pentru a putea merge la vaccin. Iniţial programarea era pentru ora 19, ceea ce ne putea încurca puţin planurile, dar pe la 12 a venit şi mult-aşteptatul apel. Aşa că, pregătiţi fiind deja, cu bagajele în maşină, am pornit în grabă spre Predeal pentru administrarea vaccinului.

Noi nu am plecat de acasă cu o ţintă anume, dar în pauza din Predeal am hotărât să vedem marea. Aşa de la Pimăria Predeal ne-am pornit direct către Constanţa. Numai că în graba şi entuziasmul de dimineaţă, am omis să planificăm şi prânzul, astfel că după Ploieşti, nevoile biologice au devenit dominante, aşa că am oprit la Berăria H pentru o porţie de Herestrău şi un burger cinstit… că doar toţi suntem la dietă de pandemie :D.

După baia de soare din Herestrău ne-am pornit la drum mai departe. Waze-ul ne-a sugerat să continuăm pe DNCB, să nu traversăm Bucureştiul – fapt destul de ciudat pentru o sâmbătă după-masă.

Pe centura Bucureştiului, imediat după podul CF de la Cernica, am avut o păţanie cu un stol de gângănii zburătoare care s-au decis să-mi facă parbrizul inutilizabil. Aşa că, forţat de împrejurări, am tras în Mol-ul de lângă staţia de la Anghel Saligny să rezolv problema. Întrucât rezolvarea problemei a necesitat un efort intens şi folosirea de substanţe numeroase pentru îndepărtarea cârmâzului de pe parbriz, am pus şi maşina la încărcat.

Această încărcare a fost oarecum utilă, pentru că fiind deja destul de târziu (era trecut de ora 18), am dorit să ajungem în Constanţa înainte de ora 20 (restricţiile covid… care naiba o mai fi gândit şi setul ăsta – nu se puteau bloca doar pârtiile de schi şi mall-urile, hai să blocăm toată lumea…). Aşa că de la Mol Pallady şi până la Constanţa am pus 140 pe CC şi duşi spre mare am fost. La 20:10 am intrat în Constanţa, moment în care am decis să căutăm o benzinărie pentru a ne face nişte provizii şi pentru seară. Bine că şi cei care livrează sunt închişi după ora 18…. Noroc că ne-a salvat Rompetrol Hei cu nişte salate absolut delicioase, că altfel rodeam la chips-uri până ne scoteau cu macaraua din cameră.

La 21:00 am ajuns şi la Hotel Class din Constanţa. Sunt 3 motive pentru noi am ales, pentru a doua oară, acest hotel:
1. Poziţionarea în Constaţa – aproape de Bulevardul Tomis, Plaja Modern,
2. Pentru micul dejun – ospătarii sunt de nota 10, ştiu să-ţi aducă zâmbetul pe buze
3. Proximitatea faţă de Sala Sporturilor, unde sunt disponibile 3 prize Type2, de 22KW AC.

Aşa că ultima plimbare pe ziua de sâmbătă a fost de la hotel până la Sala Sporturilor pentru a lăsa maşina la încărcat.

Ziua 2: Reîncărcarea …

SoC plecare:  100% Distanţă:  538 km SoC destinatie:  25%
Încărcări intermediare
Nr Staţie Cantitate Timp încărcare Cost Tip încărcător
1. Sala Sporturilor 59,52 KWh 490 min 0 RON Type 2
2. Kaufland Buzău 41,93 KWh 52 min 0 RON CCS 50KW
Total: 101,5 KWh 542 min 0 RON

Duminică a fost ziua adevăratei aventuri. Ne-am trezit pe la 7:30 cu o stare de vacanţă şi nerăbdare de descoperiri… Am plecat imediat să iau maşina de la încărcat (o lăsasem peste noapte la încărcat), lăsând Tomisul să se desfate în razele soarelui de dimineaţă şi a brizei răcoroase.

După ce am servit micul dejun, am fost apoi pe faleza Cazinoului din Constanţa. După câteva minute de plimbare şi poze, un acordeon misterios a început să-şi facă loc printre briza mării şi gândurile matinale ale oamenilor. Rezultatul vi-l prezint mai jos, în formă brută:

După resetarea oferită de acordeon, am plecat apoi spre Cazinoul din Mamaia. Aici am avut o mică surpriză: pare că în pandemie şi marea s-a distanţat niţel. Extinderea plajei de pe litoralul nostru a crescut considerabil suprafaţa plajei, astfel că la Cazino / Princess plaja a mai avansat cu aproape 100m în mare, înălţându-se în acelaşi timp cu aproape un metru. Din păcate noul „nisip” este dragat de pe fundul mării şi nu mai este nisipul acela fin de îl ştim cu toţii. Acum, este plin de scoici, melci şi alte roci din mare, iar nisipul în general este mai grunjos.

De la Cazinoul Mamaia am plecat către cetatea antică de la Histria. Accesul l-am făcut de pe DN22 prin localitatea Tariverde, urmând apoi traseul către cetate pe DJ 226A, care până la Mănăstirea Histria are o calitate destul de proastă.

La Histria am petrecut destul de mult timp, aproape 3 ore şi nu am vizitat decât muzeul şi cam 20% din cetate. Pe finalul vizitei ne-am delectat cu o mică lecţie de istorie prezentată de o asociaţie locală strâns legată de istoria locului.

Pentru a vă bucura cu adevărat de cetatea de la Histria, rezervaţi-vă timp suficient şi nu uitaţi să vă luaţi încălţări specifice pentru drumeţii. Prin anumite locuri terenul este destul de dur. Atunci când va putea fi deschisă, cherhanaua este o opţiune bunicică de luat masa, deşi vă recomand ca pentru un peşte bun să daţi o fugă la Cherhanaua din Jurilovca.

Însă noi, de la Histria am decis să mergem la Tulcea să mâncăm un peşte la Ivan Pescar. Deşi platourile pescăreşti au fost un deliciu, borşul de peşte şi midiile în sos roşu nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor.

Păcat că administraţia din Tulcea îşi bate joc de centrul oraşului şi de faleza dezvoltată pe malul Dunării. Cu siguranţă se poate găsi o soluţie în primul rând pentru refacerea pavajelor şi a trotuarelor, presupun că nici amenajarea horticolă (plante, flori, copaci) nu presupune cine ştie ce resurse. Să mai zic ceva de haosul comerţului ambulant şi de lipsa unei coordonări de dezvoltare a zonei (străzi, parcări, locuri de promenadă, piste de biciclete… aoleu câte se pot face acolo)

De la Tulcea am ales să ne întoarcem la Braşov prin Brăila, trecând Dunărea cu bacul pe la Smârdan. Waze-ul ne-a îndrumat spre Smârdan pe o reţea de DJ-uri, urmând traseul Nalbant-Horia-Cerna-Măcin. Nu ne-a părut rău deloc, întrucât crestele Munţilor Măcinului şi Culmea Niculiţelului au creat un spectacol geologic fantastic. Poate la vară apuc să-i străbat şi la picior.

La Smârdan am zis să verific autonomia maşinii (ăăăă….. nu prea stau cu ochii pe autonomie), şi când am văzut că mai am suficientă baterie până la Buzău, am zis că nu mai fac un popas în Brăila. Deja era pe înserate şi ştiam că o să avem de furcă cu poliţia… Ne-am bucurat de apusul pe Dunăre, dar mai ales ne-am delectat cu peisajul oferit de construcţia podului peste Dunăre de la Brăila.

De la bac-ul din Brăila am plecat direct spre Kaufland Buzău, unde am făcut o pauză de încărcare. Am pus mai mulţi electroni decât era necesar pentru că am ajuns după ora 21 şi până ne-am rezolvat problemele drumeţilor, a durat vre-o 40 de minute. Oricum, până aici maşina făcuse peste 370km fără alimentare (să nu uităm şi de relieful Dobrogean), în condiţiile în care noi ceream a 4-a pauză.

De la Buzău am venit pe traseul „normal”, urmând traseul DN1B-DN1 (Mizil-Ploieşti-Comarnic), ajungând acasă pe la 00:30. În Buzău şi Azuga am fost opriţi de poliţia naţională pentru a ne justifica deplasarea la ora respectivă. Din punctul lor de vedere, era mai bine să rămân pe traseu pe undeva şi să nu mă mai deplasez după ora 8….

Acasă am ajuns cu 25% SoC. O altă escapadă în care Kona nu ne-a dezămăgit şi ne-a purtat oriunde ne-a dus gândul.

Până săptămâna viitoare, drumuri bune, sigure, sustenabile şi fără incidente!

3 Responses

  1. Claudiu spune:

    „Ne-am trezit pe la 7:30 cu o stare de vacanţă şi nerăbdare de descoperiri… Am plecat imediat să iau maşina de la încărcat (o lăsasem peste noapte la încărcat)”

    Voiam sa te „cert” pentru lasatul peste noapte la statie dar am vazut ca ai lasat mesaj pe plugshare „Daca e cineva grabit, pm”.

    Totusi daca cineva prin absurd iti trimitea pm la ora 5 dimineata l-ai fi vazut? Practica asta am mai vazut-o la turistii ce lasau in Parcul Titulescu din Brasov masinile parcate cu mufa legata iar cei care doreau sa incarce dimineata la 5-6 nu aveau unde cu toate ca acele masini parcate nu mai incarcau. O Kona se incarca in 4-5 ore – era mai frumos dupa ce terminai de incarcat sa muti masina. Ca regula: locul de incarcat nu e parcare.

  2. Dumbrava Andrei spune:

    Avand in vedere ca am pus-o la incarcat seara pe la 10:30 si aveam nevoie sa o incarc complet (daca te uiti in tabelul din articol, observi ca am pus aproape 60KWh, iar masina mea trage cu 7.4KW) oricum pana pe la 7 nu o scoteam de la incarcat…
    dar am zis ca daca totusi este un caz urgent si sunt ocupate toate cele TREI prize, o sa ma trezesc si o sa o scot pe a mea si dimineata o mai incarcam in portul turistic.

    Daca trimitea la 5, auzeam. Daca trimitea inainte de 5, telefonul nu mai afisa notificarile 🙂
    Da, la Brasov sunt multe probleme, in special cu cei care fac taximetrie/uber, foarte rar mai trec pe la statia respectiva.

    Strict vorbind de Sala Sproturilor, acele locuri sunt locuri de parcare „normale”, nu exista vre-un semn distinct de restrictie, panou de informare sau marcaj (cu exceptia prizei de la Telekom). La fel de bine putea sa vina unul cu o masina termica si sa o lase acolo si nu aveai ce sa-i comentezi.

    Multumesc de lectiile oferite. Adevarul e ca in cei 25k de km nu am capatat suficienta experienta in ale incarcatului, dar cu timpul ma mai perfectionez 🙂

  3. Claudiu spune:

    Imi cer scuze…am uitat ca mai sunt Kone cu incarcare de 7.2kw…
    Nu a fost in intentia mea sa dau lectii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.