N-a trecut chiar aşa mult timp de la articolul în care vă relatam experienţa mea după 20.000 km cu Koniţa din dotare, dar am reuşit să mai acumulez încă 10.000 km.
Dacă urmăriţi seria de rapoarte de consum săptămânal sau Electrip, probabil ştiţi deja că nu a fost chiar aşa greu să acumulez aceşti kilometri. Detalii şi experienţe despre diverse călătorii le regăsiţi în cadrul articolelor din categoriile mai sus menţionate.
Având în vedere că de pe 27.11.2020 şi până pe 05.05.2021 am făcut peste 30.000km – rulaj pe care probabil >95% din parcul de autovehicule nu îl parcurge într-un an calendaristic – nu cred că mai are vre-un sens să argumentez împotriva miturilor urbane cum că nu poţi face drumuri lungi cu o maşină electrică.
Puteţi observa şi din setul de date că sunt suficiente călătorii de peste 200 km, având şi zile în care am făcut 700 km. Dacă ai o electrică care se apropie de 300km autonomie, poţi face lejer şi fără bătăi de cap orice drum.
Iaraşi, în articolul de astăzi nu o să mai analizez dacă din punct de vedere al costurilor era mai eficientă o maşină termică. Nu de alta, dar Kona are un avantaj major, chiar disproporţionat faţă de un ICE cu o putere mult mai mică. Dacă e să comparăm cu maşini de acelaşi nivel de putere deja comparaţia devine complet inutilă şi ruşinoasă pentru o termică.
1. Cât am plătit pentru energia electrică necesară pentru cei 30.267 km?
În total am plătit 3.786,82 RON. Faţă de raportul trecut, observăm o creştere cu 1210,31 RON a costurilor totale cu energia necesară maşinii. Dacă la raportul anterior, din punct de vedere al energiei, aveam un cost de 12,77 RON/100km, acum acesta a scăzut la 12,51 RON/100km. Nu e mare diferenţa, dar e raportată la parcursul efectuat până în data calcului, ceea ce în practică se translatează la un cost foarte apropiat de 12 RON/100km.
2. Câtă energie am consumat?
În total am încărcat 5.573,91 KWh (+1856,71KWh).
Media de consum a ajuns la 16KWh/100km, îmbunătăţirea condiţiilor meteo influenţând în mod pozitiv scăderea maximelor de consum. Ce aş putea eu concluziona, e că, la nivel global, consumul mediu este influenţat strict de nivelul de precipitaţii (rezistenţa la rulare) şi geografie (posibilitatea recuperării energiei cinetice în procesul de frânare). Regimul de temperatură nu este critic sau cu un impact major, în condiţiile unui habitaclu preîncălzit.
3. Unde prefer să încarc?
Acasă rămâne, în continuare, locul preferat de încărcare. În mare parte pentru că aici se află cea mai ieftină energie pentru care nu trebuie să mă deplasez şi este staţia unde nu trebuie să aştept după careva. Apoi urmează locurile cu o cafea bună şi mâncare decentă, unde îmi fac pauzele de drum, cum ar fi staţiile de combustibili şi centrele comerciale. Stilul ăsta de alimentare a maşinii face să nu pierd timp pentru încărcare. Maşina se încarcă în pauzele pe care le fac eu.
Dacă este să corelăm cele două grafice de mai sus poate părea tentantă încărcarea gratuită, în special la staţiile oferite de municipalităţi şi centre comerciale. Totuşi, eu cam fug de ele şi asta pentru că:
1. Sunt prost întreţinute, de multe ori dacă apare o problemă tehnică nu prea ai la cine să apelezi.
2. Nu ştiu cum naiba se face, că dacă o staţie pare să reziste suficient timp uzurii, se trezeşte câte un cercopitec să o vandalizeze
3. Dacă staţia e cât de cât întreţinută (cum sunt cele de la Kaufland), aglomeraţia şi comportamentul grobian al multor posesori de electrice induc timpi de aşteptare inutili. Şi aici aş aduce în discuţie Shopping City Buzău unde prefer să încarc la staţia celor de la Enel X care e mai tot timpul liberă (şi acoperită) decât să stau să aştept după vre-unul care se încăpăţânează să încarce până la 100%….
Totuşi, găsesc foarte utile staţiile Type2, fără conector inclus, oferite de către municiplitaţi şi centre comerciale. Poate că merită să acordăm o atenţie mai mare staţiilor lente de încărcare pentru adevărata dezvoltare a electromobilităţii. Staţiile nu sunt scumpe, sunt foarte compacte iar infrastructura necesară este minimă.
4. Cum prefer să încarc ?
Aşa cum spuneam şi mai sus, prefer încărcarea acasă, dar să nu uităm că la drum lung, infrastructura pe care te poţi baza în 90% din cazuri este formată din staţii DC 50KW. Asta nu înseamnă că vei încărca cu 50KW/h, dacă obţii un 38-40 KWh poţi să zici că ai prins o aliniere norocoasă a astrelor. Asta din multe motive tehnice, parte ţinând de staţie, parte ţinând de maşină.
Aş prefera să am posibilitatea să încarc cu puteri mai mari, maşina fiind capabilă să încarce cu 77KW. Nu ar fi diferenţă mare de timp, dar ar fi frumos.
Pe de altă parte, cred că este critic să mărim numărul de puncte de încărcare disponibile într-o locaţie. Am rezolva multe din problemele de alimentare la drum lung.
5. Ce aplicaţii mai folosesc pentru încărcare ?
În lista mea de aplicaţii şi-au mai făcut loc JuicePassX şi Polyfazer. Polyfazer-ul este util la hoteluri (majoritatea având staţii achiziţionate ca serviciu prin platforma lor). Dar plăcut surprins sunt de calitatea şi modul de livrare a serviciilor de încărcare oferite de Enel X. De departe cel mai civilizat serviciu de încărcare din România. Dacă mai iei şi abonamentele potrivite, ajungi la 1,17 RON/KWh. În schimb, modalitatea de rezervare şi de utilizare a staţiei (penalizare când stai mai mult de 5 min după ce maşina a terminat de încărcat) sunt de apreciat.
Poate se gândesc atât Renovaţio cât şi E.ON să mai scadă nivelul de japcă şi să introducă nişte abonamente decente, dacă tot ţin aşa de mult la preţurile alea deosebit de nesimţite. Au dovedit destui că la 30 de eurocenţi/KWh este suficientă marjă pentru business.
6. Mulţumit de Kona ?
Mega. Dacă nu ai nevoie de o maşină cu portbagaj mare, ia-ţi Kona fără regrete. Este o maşină cu foarte puţine probleme, spre deloc.
7. Revin cu informaţii la 50.000km!
Având în vedere că se tot acumulează kilometrii într-un ritm destul de alert iar viitorul nu pare să arate un altfel de trend, voi reveni abia la 50.000km cu noi date.
M-am născut mai la stânga de Liveniul lui Enescu, unde ulterior mi-am petrecut copilăria. În poveștile super-eroilor ce m-au înconjurat. Cu bune și rele, dar – oricum – cu bună-credință. Care m-au învățat că trebuie să și dăruiesc ca să primesc ceva. De peste 20 de ani mă implic activ în ONG-uri. Tot de peste 20 de ani mi-am dedicat cariera tehnicii și securității. Iar acum am descoperit gașca asta faină de la ElMob cu care vreau să descopăr și să savurez o nouă bucurie. Că-s oameni faini și merităm asta cu toții.
Ah! Acum locuiesc la dumbrava.net!
