O discutie aprinsa despre consumul „electricelor”

Dupa spaima din iarna, cu valori de consum ridicate si autonomie mica stoarsa din acumulatorii infrigurati si dupa restrictiile prelungite din aceasta primavara, electromobilistii au pornit in sfarsit la drumuri mai lungi si au lasat electronii sa se zbenguie.

Unul din subiectele preferate este consumul, impreuna cu nemultumirea legata de cozile de la statiile de incarcare si sistemul birocratic introdus recent de Kaufland pentru obtinerea mult ravnitului cupon de incarcare gratuita.

In paralel, odata cu cresterea frecventei incarcarilor la statiile rapide, necesare calatoriilor ce depasesc autonomia electromobilului, costurile cu energia electrica se apropie tot mai mult de cele ale combustibilului, aflat intr-un punct de pret minim, de mult timp nemaiintalnit.

Daca de pretul combustibilului va avea grija cat de curand cartelul OPEC si Rusia, pentru scaderea pretului electronilor pompati cu viteza in acumulatorele insetate de energie va avea grija, candva, concurenta reala pe piata retelelor de distributie.

Dar este costul egal cu o calatorie diesel suficient pentru a descuraja un electromobilist „pur sange”?

Intr-adevar incarcarile dureaza mai mult decat alimentarea la pompa unsuroasa si rau mirositoare de combustibili fosili, dar … alunecarea lina lipsita de vibratiile unor pistoane agitate nu merita acest sacrificiu?

Categoric nu, vor raspunde electro-scepticii grabiti, vesnic cu ochii pe ceas si pe locatia radarelor dispuse parca doar ca sa ruineze o noua „media orara” astrala intre punctul A si punctul B, desi contractele pentru sezonul ciuntit de Formula 1, editia corona, sunt de mult incheiate.

Prin urmare electromobilistii si scepticii privesc lumea de la capete opuse, cea de graba continua, opusa linistii unor pauze de incarcare la aproximativ doua ore. In plus savoarea alunecarii line cu un VE, contra vibatiilor continue, ca sa nu mai vorbim de emisiile de CO2 si alte gaze de ardere nocive cu majoritatea vehiculelor echipate cu un motoare termice.

Dar cele mai inversunate discutii se nasc pe tema costului unei calatorii, caculate pe baza consumului afisat la bord. Destul de relativ si la electrice si la motoarele termice, autonomia estimata si consumul realizat, dau nastere celor mai distractive controverse, cata vreme combatantii pastreaza decendenta si umorul dialogului.

Hyundai Ioniq teste paralele

Trebuie sa recunosc ca si eu m-am lasat prins de zel ingineresc, dupa recentele teste paralele in care veteranul Ionica (Hyundai Ioniq model 2018) a mers in urma electro-leului (Peugoet e-208), a lui Go-e (Skoda Citigo iV) si buburuzei (Ozone 3), doar pentru a confirma ca ramane cea mai eficienta masina electrica care ne-a intrat pe mana.

Tehnologia mai veche de pe Ioniq fata de nou nascutul familiei PSA, ne-a facut sa ridicam mirati din sprancene la citirea unor valori cu 30% mai mari pentru insetatul electro-leu.

Si mai suspiciosi am devenit dupa testul paralel cu Citigo, o masina cu 300 kilograme mai usoara decat Ioniq-ul, care a inghitit cu cateva procente semnificative mai multi electroni decat Ionica.

Doar buburuza a incercat, dar nu a reusit sa stirbeasca prestigiul lui Ionica, de cea mai eficienta masina electrica din garajul nostru virtual, apropiandu-se la doar 5% la prima plimbare in tandem de o suta kilometri pe traseul Sibiu -Racovita – Porumbacu de Sus – Sibiu (vom reveni cu amanunte).

Am incercat sa facem o determinare dinamica (in mers) a consumului cu aparatura de la reprezentanta Hyundai, dar pana in prezent fara succes. Ca sa ma scoata din carcoteala mea inginereasca, Darius a venit cu ideea clasica: „De ce nu facem un test de la plin la plin?” ca pe vremuri, cu orice masina a familiei plecata supraincarcata in concediu.

Stiam ca vor exista cateva piedici in realizarea unei astfel de masuratori, fiindca Ioniq-ul limiteaza incarcarea rapida la 94%, urmand ca incarcarea pentru ultimele 6% sa o petrecem in agonia incarcarii lente. In plus, un alt motorist, Lixandru, care si-a petrecut cariera in lumea service-urilor si a scolit generatii intregi de mecanici si tehnicieni, a mai aprins fitilul o data cu intrebarea: „De unde stii ca indicatiile de energie de la statii sunt corecte?”

Ca orice aparat onest si statiile au tolerantelor lor si la facultatile de specialitate exista un curs complex despre precizia masuratorilor si a determinarilor experimentale, ceea ce depaseste cu mult cadrul, ambitiile si posibilitatile proiectului Electromobilitate.

Dupa discutii aprinse am cazut de acord cu sfetnicii pentru noul test, ca sunt mai putin importante aspectele ingineresti, tolerantele si pierderile de energie in timpul incarcarii, fiindca proprietarul unui automobil electric este interesat in final de costul calatoriei. Fara tolerante. Banii plecati din buzunar sunt o suma fixa si foarte clara.

Primul test „de la plin la plin”

Botezat de noi in varianta electrica „testul Darius”, determinarea are scopul de a masura cat costa o calatorie electrica din punctul A in punctul B si nimic mai mult.

Pare simplu, dar la prima incercare pe traseul Timisoara – Faget am constatat ca pana si acesta ridica noi intrebari.

Am pornit la drum cu acumulatorul incarcat 100% la priza casnica din garaj si am parcurs cei 90.7 kilometri indicati la bord pana la Faget in 58 de minute. O socoteala simpla arata ca viteza medie a fost 93.8 km/h, chiar daca Ionica insista sa se laude cu o viteza medie indicata la bord de 99 km/h (eroare +5.5%).

La Faget incarcarea CCS a durat 20 minute de la 58% la 94%, limita superioara pentru incarcare rapida pentru Ioniq model 2018. Pentru aceasta sesiune de incarcare aplicatia e-charge a taxat 11.9 kWh cu 23.32 RON. Cati din acesti kWh au ajuns cu adevarat in acumulator, ramane un mister.

De la 94% am trecut pe incarcare lenta type 2, care pentru doar 6% mi-a incercat rabdarea cu alte 20 minute. In mod firesc nu asi apela la incarcarea AC type 2 pentru un drum lung, dar de aceasta data eram in misiune sa aflu cat costa un drum de la Timisoara la Faget, executand testul „de la plin la plin”.

Dupa 23 minute Ionica a mai incarcat 1.8 kWh (!!!) de data aceasta la pret redus de „doar” 2.59 RON.

In concluzie, la statia din Faget, pentru 90.7 km parcursi cu o medie orara de 99 km/h am platit 25.9 RON, echivalentul unui consum diesel de 6.46 l motorina pentru 100 km (4.42 RON/ l motorina la statia de combustibil din Faget).

Sau poate doar 8.80 RON, considerand ca erau electroni incarcati din garaj la un pret de 0,64 RON.kWh? …

Cu variatii pret de la 0.64 la 1.99 RON/kWh si cu un numar de kWh facturati, ce nu par verosimili nici pentru capacitatea acumulatorului si nici pentru pierderile de incarcare, „testul Darius” a ridicat mai multe intrebari decat a oferit raspunsuri.

(Vom reveni)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.