Poți face 1000km cu o electrică cu bateria veche de 200000km?

Bineînțeles că internetul este plin de tot neamul de experți care anticipează schimbarea bateriei unei mașini electrice în primii 150 de mii de km. Ba că se degradează, ba că se desface din mers, ba că vine Soros să-și ceară înapoi cobaltul scos de batalioanele sale de copii din Africa. Așa că întrebarea „Poți face 1000km cu o electrică cu bateria veche de 200000km?” este mai mult decât pertinentă pentru publicul larg.

#RO1000Challenge ne-a dat o ocazie numai bună de a testa diverse scenarii în ceea ce privește mașinile electrice și realitatea unui drum lung prin țara noastră. În articolul de săptămâna trecută, v-am prezentat rezultatele per general obținute în cadrul acestui test:

Rezultate RO1000Challenge
Rezultate RO1000Challenge

Da, am ajuns la o diferență de 12 minute față de Tesla Model Y Performance. Din păcate, niciunii nu am putut optimiza la maxim în niciuna din edițiile #RO1000Challenge. Pentru că în acest test mașina este o piesă importantă, dar nu singura determinantă. Veți vedea mai jos de ce.

Dacă am fi avut în paralel o mașină termică/hibridă, diferența era maxim 30 de minute. Dacă ar fi fost. Iar dacă am fi avut un PHEV, era chiar interesant, având în vedere că aceste mașini au rezervorul de combustibil foarte mic (rar depășește 40L) și nu ar fi apucat să încarce pe traseu.

La aceste rezultate vă puteți uita și prin prisma comportamentului unei mașini second-hand. Condusă de un „bătrânel” din Brașov, de acasă până la… Templul ăl mare din Atena sau bazilicile creștine din Istanbul (musulmanii sunt tot creștini)… sau mă rog, pe unde se mai plimbă bătrâneii din România.

Cum s-a descurcat TanKonița?

Cum deja știți, la #RO1000Challenge am participat cu TanKonița mea. Deși nu e cea mai veche mașină din garajul nostru virtual, cu siguranță este mașina cu cel mai mare odometru. La momentul testului, înregistram 208543km pe odometru.

Chiar dacă la ora actuală nu mai poți cumpăra o Kona nouă cu aceleași caracteristici ca a mașinii mele, cu siguranță pe piața SH se găsesc opțiuni interesante. Mai ales că TanKonița mea e una care n-ar trebui să mai fie. Și care a demolat toate miturile urbane legate de mașinile electrice.

Odometru TanKoniței la startul #RO1000Challenge ediția 2024
Odometru TanKoniței la startul #RO1000Challenge ediția 2024

Nu doresc ca acest articol să devină unul plin de cifre și o analiză complexă greu de procesat. Dar, pe scurt:

  • TanKonița este la fel de predictibilă ca din prima zi, când era doar Koniță. Nu am simțit vreo degradare a mașinii. Consumurile înregistrate pe diverse trasee sunt izbitor de constante.
  • În tot acest timp nu s-a diminuat capacitatea de încărcare a mașinii. Nici cantitatea, nici viteza.
  • Datele din această ediție de #RO1000Challenge sunt direct comparabile cu datele din ediția precedentă. Nu uitați că anul acesta am avut o distanță suplimentară, reprezentând traversarea/ocolirea Bucureștiului.
  • Acest test mi-a demonstrat că încă nu este cazul să fac un upgrade la altă mașină.

2024 vs 2022

În tabelul de mai jos puteți vedea timpul total, distanța parcursă în această ediție:

Iar pentru ușurința comparațiilor, pun aici și rezultatele de la ediția din 2022:

Cum am mers și cum am încărcat

Deși puterea maximă de încărcare a Konei nu este chiar cea mai strălucită (77kW), combinația dintre curba de încărcare și eficiență o favorizează în tranzitarea țării.

Datele tehnice pe segmentele parcruse în #RO1000Challenge 2024

Am precizat și în articolul în care anunțam rezultatele acestei ediții, anul acesta nu infrastructura de încărcare ne-a limitat, ci opțiunile noastre. Iar procesul de verificare a vitezei pe traseu a fost super strict.

Așa cum am mai explicat, nu dorim să încurajăm indisciplina în trafic, să devenim un periocol pentru ceilalți participanți la trafic. Sau chiar pentru noi înșine. Motiv pentru care am mers cât mai aproape de viteza legală pe sectoarele de drum ce le-am parcurs (of.. DN2..). Cu toate acestea, vitezele medii de deplasare pe diverse segmente au fost influențate atât de trafic, dar și de rutele alese.

Eu am preferat să ocolesc Bucureștiul prin sud iar de la Constanța la Tișița să merg pe traseul Giurgeni – Râmnicu Sărat – Focșani.

Diferențele de distanță și timp

Cu siguranță, sunteți tentați să spuneți că anul trecut am scos un timp mai bun. Așa cum menționam adineaori, în acest an ruta noastră a presupus străbaterea capitalei. În anii trecuți, noi plecam de la stația (actual) PPC de la Auchan Pallady și ne opream la stația Renovațio E-Charge de la CTP Ciorogârla. Astfel, în acest an, prin mutarea punctului de plecare-sosire la Brașov, am ocolit capitala pe centura sudică (DNCB). Am înregistrând o distanță suplimentară de 34 de km, pe care am am parcurs-o în aproximativ 36 de minute, suplimentare timpului de conducere din 2022.

Blocaj pe A2, în minivacanța de Rusalii, 2024
Blocaj pe A2, în minivacanța de Rusalii, 2024

Apoi, a mai fost un factor cheie în ceea ce privește timpul din 2024: ambuteiajele repetate de pe A2. Care, însumat, au depășit mica întârziere din 2022 de pe segmentul Brașov-Pitești generată de traficul turistic (aproximativ 20 minute). Dacă în 2022, de la Auchan Pallady și până la Vivo Constanța am făcut o oră și 43 de minute, anul acesta de la intrarea pe A2 de la Manolache și până la nodul A4 cu DN3 (intrarea în Constanța pe la „Palas”), am făcut două ore și 18 minute (fără să iau în considerare încărcarea de la Lehliu). Adică 35 de minute în plus. Nu mai zic nimic de ambuteiaje că și așa iau zilnic un pumn de pastile să țin pompa cardiacă sub control.

Cea mai proastă verigă din lanț – șoferul

1) Pauză biologică pe centura capitalei. Tipul ăla de pauză în care mai întâi iese, după care se întoarce să bată la ușă… Astfel, am oprit la OMV Domnești, unde am salvat ceva din pauză prin încărcarea la o stație de 50kW de la ElDrive. O pauză de care de altfel nu aveam nevoie.

Stația ElDrive de la OMV Domnești
Stația ElDrive de la OMV Domnești

Am salvat ceva, nu tot. Nu știam de stație, dar, sincer, dacă era de la alt operator, nu mă puneam să încarc mașina. Asta pentru că am autocharge activat și știu că stațiile lor nu au probleme la pornirea sesiunii.

Imediat ce am văzut stația în benzinărie, într-o mișcare super rapidă, imediat ce am ieșit din mașină, cu mâna dreaptă am deschis portul de încărcare a mașinii, cu stânga am luat mufa din stație și am băgat-o în portul CCS al mașinii și apoi dus am fost… Să salvez pantalonii.

Situație cu ocazia căreia mi-am dat seama de ce Superman poartă chiloții pe deasupra: probabil că nu avea autocharge-ul activat și, pe grabă fiind, și-a tras direct alți chiloți, să mai acopere din rușine.

Superman regretând că n-are autocharge activat. AI Generated

2) Am dorit să încarc la Lehliu, pentru a avea o pauză în care să adun informațiile colectate pe parcursul zilei și să fac postările pe social media. Din ceea ce am crezut inițial că va fi floare la ureche și o pauză de maxim 30 de minute, mi-am luat o țeapă de era să mă doară rău. Adică am stat mult mai mult decât avea nevoie mașina până la Constanța unde zisesem că o să fac un top-up. Cumva am mai salvat din prostie, lăsând mașina să se încarce până la plecare. Zic că am lăsat-o ca să par că totuși am gândit cumva situația. Dar, norocul prostului, pe DC, mașina mea stă limitată la 90%. Așa că în 13 minute am încărcat ceea ce la următoarea stație rapidă aș fi încărcat în 4-5 minute.

Încărcare la stația ElDrive de la Lehliu

3) După vacarmul de pe A2, am vrut să încarc la stația Mol de pe autostradă. Să iau ceva de mâncare și o cafea. Dar când am intrat în spațiul de servicii … ori se re-editau ceva lupte între vlahi și otomani, ori era ceva promoție la tigăi, ori o fi mutat careva spitalul de psihiatrie pe autostradă, că nu-mi pot explica nici cozile, nici hărmălaia dinăuntru, nici zgomotele…

N-am căutat decât să ies cât mai repede din spațiul de servicii. Iar într-un perfect YOLO, am ocolit Constanța pe A4 (ați ctiti subtitlul, da?), apoi am trecut de Ovidiu, de Mihai Kogălniceanu… și uite – hop -eram deja pe podul de la Giurgeni. Când m-am trezit să văd dacă am o stație prin apropiere. Ați ctiti subtitlul, da?

Oricât ai vrea, nu te încăpățâna că ești zmeu!

Cum Brăila era cam la limită, iar halca de carne deja dădea semne alerte că nu mai rezistă unei zile pline de cod portocaliu de caniculă, am decis să opresc la stația EvConnect de la Popasul Chirana, în imediata apropiere. Deși mai aveam un EVSpots la Însurăței.

Încărcare la stația EvConnect de la Popasul Chirana
Încărcare la stația EvConnect de la Popasul Chirana

Atunci când am căutat următoarea stație mă gândeam că stau 10 minute cât să fac un top-up până la stația Envio de pe DN2 de la Râmnicu Sărat. Însă am stat puțin peste 30 de minute din cauză că nu îmi mai reveneam. Probabil ceva efecte de insolație. Sau pur și simplu cantitatea imensă de apă băută până la acel moment (aveam sticle golite deja), în combinație cu clima dată pe 22 de grade și lipsa filtrelor UV pe geamurile mașinii m-au adus într-o situație deloc plăcută.

Însă, faptul că am avut o terasă umbrită și o benzinărie de unde să îmi iau cele necesare să mă refac, m-a ajutat enorm. O adevărată oază.

Și da, doream să ies cât mai repede din Bărăgan, să dau de o zonă cu vegetație mai înaltă, că mă terminase atâta soare și atâta câmp. Și atâta linie dreaptă.

Când crezi că ai rezolvat problema…

De la Chirana am plecat direct spre DN2. Cu toată nebunia lui, faptul că mai sunt localități și ai percepția unui loc locuit, m-a relaxat imens după pampasul București-Constanța-Râmnicu Sărat. Motiv pentru care mers direct la Focșani, oprind la popasul Luca, la ieșirea spre Bacău. Acolo este o stație operată prin Renovațio E-Charge, o stație extrem de fiabilă, pe care te poți baza la drum.

Plus că aici găsești ceva decent de mâncat iar în benzinărie există un supermarket. Și toalete foarte curate. Este un popas preferat de mine încă de pe vremea când a apărut restaurantul acolo. Din păcate, restaurantul este închis momentan, dar se pot servi sortimente luate de la „covrigărie”.

Atunci când m-am dat jos din mașină, ce să vezi… cele 32 de grade de la Chirana, cu briza din Bărăgan erau ceva nesperat de bine.

În Focșani erau 35 de grade și nu adia pic de vânt. Iar concentrația de UV era… la nivel maxim.

Temperatura în Focșani

Asta a fost și ultima încărcare de pe traseu. De aici am mers direct la Brașov, via centura Bacăului. (Așa impunea traseul nostru).

Iar de la Bacău la Brașov drumul este… „pitoresc”. În sensul în care sunt mașini care de mult timp n-ar trebui să mai fie pe stradă, atelaje trase de cai sau măgari până la oameni care admiră peisajul, din mers…

Concluzii

După 3 ore și 35 de minute după ce am plecat din Focșani, am ajuns la Brașov. Între timp, lăsarea serii a mai calmat traficul, a mai redus soarele, a mai calmat șoferul.

Și am avut mare noroc că m-a așteptat TanKonița. Dacă era după ea, ajungea înaintea mea la Brașov.

Sfârșit de #RO1000Challenge 2024 pentru TanKonița
Sfârșit de #RO1000Challenge 2024 pentru TanKonița

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.