După ce am amintit de comentariile negative la articolul din presa locală despre cele 16 stații de încărcare al Primăriei Timișoara, am primit numeroase mesaje pro și contra, dovedind câtă educatie mai este necesară, până când publicul din exteriorul bulei noastre va accepta că electromobilitatea este un pas în direcția bună pentru orașe mai liniștite, cu aer mai curat.
În timp ce China dictează producătorilor cotele de NEV obligatorii în fiecare an, iar Europa amendează firmele ce depășesc emisiile de CO2 pentru întreaga flotă produsă într-o perioadă determinată, piața nord americană părea până anul trecut polarizată între vârful de lance al mișcării de electrificare globală, Tesla, și adversitatea administrației de la Casa Albă.
La scurt timp după instalarea noului președinte, care a candidat pe o platformă cu planuri ecologice ambițioase, primii pași dovedesc o susținere reală a domeniului care ne interesează. Începând cu anunțul de electrificare al flotei federale, compusa din peste 600.000 vehicule și continuând cu PR-ul pentru Ford F-150 Lightning, cu un test drive electric la o zi înainte de prezentarea publică a primului pick-up electric marca Ford, se pare că stelele se aliniază în sfârșit și în industria nord-americană pe direcția electromobilității.
Scepticism vs. realitate
De multe ori scepticismul își are rădăcinile în lipsa de informare reală despre progresul actual al tehnologiei pentru vehicule electrice. Un semnal pozitiv vine din parte marilor producători tradiționali care mai de voie, mai de nevoie, au început să investească sume considerabile în proiectarea și producția unor modele electrice, necesare îndeplinirii cotei de NEV (new energy vehicle) în China sau evitării amenzilor în Europa.
În acest context s-a pornit și uriașa mașinărie de marketing finanțată de grupul VW în Europa sau GM și Ford în SUA, care pregătesc terenul pentru livrarea noilor modele electrice. Pe lângă un public fidel, marile grupuri auto și-au clădit credibilitatea în peste o sută de ani de activitate și impactul concurenței venite din partea startup-urilor, va face ca trâmbițele promoționale pentru autovehicule electrice să sune tot mai tare.
Noua realitate se va instala pe parcursul următorilor zece ani pas cu pas și cu multe piedici din partea celor ce au mult de pierdut din această tranziție inevitabilă. Întrebarea cea mai frecventă, pe care o primim de la sceptici, este unde vor încărca milioanele de vehicule electrice?
Unde vom încărca?
Răspunsurile ACASĂ sau la SERVICIU par a fi cele mai nesatisfăcătoare, deși pentru al doilea an la rând, sondajul lansat de Tudor în cadrul proiectului Electromobilitate, dovedește că aproximativ 60% din proprietarii din București și aproape 90% din restul țării își încarcă electricele la domiciliu. In schimb, mai este foarte mult de lucru pentru a convinge angajatorii să instaleze prize de încărcare pentru angajați.
Nici statisticele despre dublarea numărului de puncte de încărcare în 2020 nu pot mulțumi scepticii, deși este nu pare dificil de înțeles că rețeaua publică de încărcare rapidă este necesară doar la drumuri lungi, care reprezintă mai puțin de 20% din modul de utilizare al electricelor pentru o vasta majoritate a proprietarilor.
Nici măcar cele 25.000 de stații de încărcare rapidă Super Charger puse în funcție de Tesla pe glob nu pot mulțumi scepticii, deși exemplul Tesla începe să fie urmat de tot mai multe firme (Porsche, Rivian și sub umbrela Ionity: VW, BMW, Mercedes, Ford și Hyundai-Kia).
Ce fac alții?
Nu știu dacă exemplul altora poate schimba scepticismul într-o atitudine pozitivă și constructivă, dar am selectat câteva exemple din vecini și de mai departe, despre ce este posibil, atunci când energia colectivă este concentrată pe soluții, nu doar pe critici sterile.
Ekoen – construiește 100 de stații rapide în Polonia
Fiind un start-up, probabil mai puțină lume a auzit de firma Ekoen, dar exemplul unui întreprinzător polonez este demn de urmat. Nemulțumit de situația pe care o întâmpinăm cu toții la prea multe puncte de încărcare, unde spre deosebire de benzinarii, nu exista un loc de relaxare, de masă, de cafea, etc. pe durata încărcării, Bartosz Kubik a decis să întreprindă ceva, afirmând:

Electromobilitatea a intrat într-o nouă fază de dezvoltare. Utilizatorii electricelor nu vor mai accepta un încărcător izolat, care de multe ori nu funcționează, amplasat într-o parcare întunecată, ce nu oferă condiții civilizate pentru nevoile de bază ale pasagerilor.
După inaugurare primei stații de încărcare a mașinilor și pasagerilor în 2020 la Zielona Góra, Ekoen a înregistrat aproape 10.000 de clienți în mai puțin de un an. Planul inițial este de a continua construcția altor 99 de stații similare.
Renault evalueză reintroducerea tehnologiei de înlocuire a acumulatorilor
După o încercare eșuată, pornită la drum în 2008 împreună cu firma Better Place, Luca de Meo, noul CEO Renault venit de la Seat, declară că în prezent firma franceză re-evaluează tehnologia schimbării rapide a acumulatorilor, împreuna cu o modernizare a conceptului de „acumulator ca serviciu”.
Așa cum a demonstrat NIO, când acumulatorul nu este cumpărat de client odată cu automobilul nou, prețul de achiziție poate scădea cu până la 30%. In plus faptul ca acumulatorul nu este achitat integral de proprietar, formează baza pentru înlocuirea rapidă, fără grijile legate de garanție.
Flexibilitatea oferită de NIO de a utiliza un acumulator mic pentru drumurile uzuale în oraș și o variantă cât mai mare pentru drumuri lungi, pare ideală din mai multe puncte de vedere, începând cu masa proprie în funcție de necesitați și dinamica plus eficiența rezultantă.
Dacă mai adăugam că acești acumulatori pot fi încărcați lent, în perioada când rețeaua nu este supra încărcata de consumul casnic sau cel industrial, avantajele înlocuirii acumulatorilor, față de încărcarea rapidă, par atât de convingătoare încât se naște întrebarea de ce nu s-a răspândit în afara Chinei și ideea a fost abandonată de Tesla, după debutul primei stații de înlocuire a acumulatorilor pentru Model S în 2013?
Dacă va mirați cum de Renault privește la o tehnologie pe care a abandonat-o cu mai bine de un deceniu în urmă, răspunsul poate fi găsit în China. In ianuarie am prezentat în detaliu efortul unor firme chineze pentru construirea rețelelor extinse de stații de înlocuire a acumulatorilor, care se derulează mai rapid decât alimentarea cu combustibil.
La începutul lunii mai, autoritățile chineze au publicat noul standard pentru stațiile de înlocuire rapidă a acumulatorilor pentru care alocă (din nou) fonduri masive de investiții și subvenții, pentru a fi din nou cu câțiva pași înaintea concurenților din alte țări. Firmele auto au oportunitatea să se alinieze la uraganul pornit de Beijing și în acest domeniu, așa cum se pare ca va face Renault, sau să ajungă în situația regretabilă a întregii industrii auto europene, care este în prezent captivă furnizorilor de acumulatori din Asia, din lipsă de viziune și curaj în urmă cu 10 ani. (Să mai vorbim de chip-uri?…)
Stații de încărcare ultra-rapide
Recent, știrea că NIO va construi și primele stații de înlocuire a acumulatorilor la Oslo a fost primită cu scepticism, oarecum justificat de progresul acumulatorilor, a tehnologiei de încărcare și a stațiilor ultra-rapide.
Ca să evaluam mai realist ce este posibil în acest domeniu, trebuie să privim dincolo de Super Charger, Ionity și Electrify America, fiindcă vitezele cele mai mari de încărcare sunt necesare pentru transportul greu, aflat la primii pași de testare pe scară largă.

Un exemplu ar fi rețeaua de încărcare pentru vehicule comerciale plănuită de startup-ul WattEV în California, bazată pe stații de 25 Megawatt, alimentate cu energie solară. Primul pas este o putere instalată de 4 Megawatt, urmând ca în a doua fază a proiectului să se atingă puterea nominală de 25 Megawatt pentru cele 40 de stații de încărcare.
Reconsiderarea importanței acumulatorilor
În urma cu zece ani, anunțul Tesla despre prima Gigafactory din Nevada, destinată producției propriilor acumulatori în colaborare cu Panasonic, a fost criticat, batjocorit sau pur și simplu dat la o parte de executivii firmelor tradiționale, care considerau acumulatorul o piesă ca oricare alta, ce urma să fie cumpărată de la furnizori specializați.
In prezent, toate firmele cu intenții serioase în domeniul electromobilității, au înțeles că acumulatorii sunt inima și electronica + soft-ul creierul electricelor și construiesc sau anunță investiții în propriile fabrici de acumulatori. Câteva exemple:
- grupul VW și Northvolt (planuri de extindere a unor investiții recent începute)
- grupul Stellantis
- GM și LG Chem (o fabrica în construcție în Ohio, a doua în fază de planificare în Tennessee)
- Ford și SK Innovation (chiar dacă în august 2020, executivii Ford încă declarau că acumulatorii nu sunt în centrul atenției pentru ei)
În loc de concluzii
Lista poate continua, dar motivul pentru care am amintit goana după tehnologie și capacități proprii de producție a acumulatorilor, este pentru a sublinia că scepticismul față de electromobilitate nu este caracteristic doar publicului nespecialist și insuficient de bine informat.
Chiar și cei mai bine plătiți executivi, puși să conducă destinele firmelor auto tradiționale au fost extrem de reticenți să îmbrățișeze tranziția, dacă nu ar fi fost cotele din China, amenzile din Europa și entuziasmul noii administrații americane pentru soluții ecologice la probleme energetice și de transport.
Prim urmare nu este de mirare dacă publicul reacționează cu scepticism la inițiative locale de promovare a electromobilității, ce par să fie doar în folosul proprietarilor de automobile electrice. Adevărul este însă că pe măsură ce tot mai mulți cumpărători se vor decide pentru modele electrice, cu toții vom beneficia de aer mai curat și orașe mai liniștite.

My lifelong automotive career started with design and testing of ICEs, continued with service and sales, followed by 20 years of global seat design, requirements and knowledge management.
My recent passion for electric vehicles found its home at 24auto.ro and electromobilitate.