În urmă cu puțin mai mult de un an, mai exact în data de 1 Mai 2019, participam la prima ediție ElectRoMania organizată de proiectul Electromobilitate la Brebu Nou.
În acea perioadă, singura persoană din familia noastră care conducea o mașină reîncărcabilă la priză era Teo (tatăl meu), care conduce de un an și 4 luni un BMW X5 xDrive40e plug-in hybrid. Dorința de a achiziționa o mașină hibridă sau hibridă plug-in a apărut cu câțiva ani în urmă, din rațiuni preponderent ecologice, dar și economice. Tatăl meu este o persoană care acceptă ușor tehnologia nouă și este interesat de aceasta, înțelegând încă de la început beneficiile electrificării transportului personal.
Următorul membru al familiei care a urmat calea electrificării am fost eu. Aveam o mașină superbă, la care țineam foarte mult, un Seat Leon FR pe care mi l-am dorit de când eram mic. Dar din păcate, se pare că jantele de 19 inch, suspensia sport și asfaltul denivelat al drumurilor din țara noastră nu au loc în aceeași povestire, așa că în urma îndoirii unui amortizor din cauza unei guri de canal am decis să vând mașina.
Întrebarea naturală care a urmat era „Ce mașină îmi doresc?”. După ce am condus mașina tatălui meu, care în condiții optime poate parcurge 22-25 km în regim full electric, mi-aș fi dorit o autonomie electrică mai mare pentru a beneficia de liniștea condusului electric pentru distanțe mai lungi.
Nu îndrăzneam însa, să caut o mașină full electrică deoarece nu aveam suficiente informații despre acestea și credeam că nu îmi va satisface nevoile. Inițial am găsit mai multe variante plug-in hybrid care mi-ar fi plăcut, dar nu eram hotărât. Luasem în considerare și achiziționarea unui BMW i3 REX cu acel mic generator pe benzină care crește autonomia totală a mașinii, însă câteva evenimente m-au determinat sa îmi îndrept atenția spre o mașină full electrica:
- Prezentarea lui TM3 (Tesla Model 3 long range) și a lui Ionică (Hyundai Ioniq model 2018) în cadrul întâlnirii la Facultatea de Mecanică din Timișoara cu proiectul Electromobilitate, după care am fost convins că o mașină electrică s-ar potrivi nevoilor mele. Dan Boboescu, un pasionat și promotor al acestor autovehicule, ne-a explicat beneficiile, iar faptul că am avut ocazia să urcăm în cele două modele a contat foarte mult.
- Participarea la evenimentul ElectRoMania a mai adăugat un bolovan pentru înclinarea balanței spre modelele full electrice, deoarece am avut ocazia să parcurg un drum de 30 de minute în 4 modele diferite, Tesla Model 3, Hyundai Ioniq, Renault Zoe și BMW i3. După acest eveniment eram aproape convins că Ioniq-ul va fi următoarea mea mașină.
- Tot la începutul lunii mai, eram în Barcelona pentru un city-break, și am aflat întâmplător că Barcelona International Motor Show celebrează 100 de ani, așa că am profitat de ocazia participării mai multor producători de mașini electrice și am adunat cât mai multe informații cu putință, participând și la un drive-test cu Hyundai Kona electric (Ioniq-ul fiind plecat în alt drive-test). Am fost foarte impresionat de senzația condusului unei mașini electrice și de liniștea din habitaclu, așa că acolo am luat decizia achiziționării Ioniq-ului.
Ultimul membru al familiei Marchiș care mai trebuia „electrificat” a fost mama Laura. Ea nu a fost receptivă din prima la ideea unei mașini full electrice, doar din motivul rețelei de încărcare slab dezvoltate din România, deși majoritatea drumurilor ei zilnice nu depășesc 15 km.
Drumul cu Ioniq-ul la Oradea din luna Octombrie, când a văzut că se pot face deplasări lungi și nu riști să rămâi fără curent, iar mai apoi sugestiile subtile „aruncate” periodic de mine și de tatăl meu, au dus la acceptarea ideii de mașină electrică într-un final.
La sfârșitul lunii februarie am comandat noul Peugeot e-208, iar din data de 8 Aprilie 2020, familia Marchiș nu mai scoate fum (cel puțin) pentru deplasările în oraș.
Considerentele tranziției spre mobilitatea electrică au fost atât financiare, cât și ecologice. Momentele în care am văzut smogul în Timișoara sau cele în care ne ustură nasul când respirăm au fost motive importante în acceptarea și tranziția spre electromobilitate.
Bineînțeles, partea financiară nu trebuie uitată. Odată achiziționată, o mașină electrică va avea costuri de rulare și întreținere de câteva ori mai mici decât orice fosilă. Nu trebuie totuși ignorat prețul relativ ridicat (pentru moment) de achiziție, cu tot ajutorul de aproape 10.000 euro prin programul rabla plus, dar care se recuperează cu cât parcurgi mai mulți kilometri.
Ce impact social va avea schimbarea de la automobile clasice la electrice și dacă va avea unul, rămâne de văzut. Însă „râșnițele” noastre electrice ne fac fericiți atunci când nu trebuie sa mai alimentăm cu carburant, când dimineața te trezești cu plinul făcut, habitaclul incalzit si geamurile dezghetate iarna, sau racite vara, sau când vrei să ajungi de la 0 la 100 km/h cu viteza unui „hot-hatch”, dar în liniște.
Și ne fac fericiți mai ales la gândul că putem contribui la o planetă mai curată și un aer mai respirabil fără a renunța la confortul mașinii personale.
The passion for cars determined me to start studying Automotive Engineering. I recently became an Automotive Engineer and my goal is to pursue a career in the electric mobility field. I joined the „Electromobilitate” project driven by devotion for clean transportation and to share my experience regarding electric cars with other enthusiasts.
