by Introducere
Din precedentele articole scrise de Cosmin, probabil vă amintiți că este la a doua experiență electrică cu ID.3, după ce a utilizat pentru primul an electromobilistic un Renault ZOE. În plus, beneficiază de un VW Golf cu care parcurge distanțele mai lungi.
In continuare veți afla motivele pentru aceste alegeri, mai ales atunci când Cosmin pornește în călătorii de vacanță cu doi copii mici.
Bilanț 2021: 42.6 lei/100 km cu Golf vs. 15 lei/100 km cu ID.3
Săptămâna trecută am parcurs 443 km cu un consum de 23.9 kWh/100 km. Am mers 50% pe autostradă, 40% în afara orașului și 10% în oraș. M-am grăbit, așa că acest consum mi se pare bun.
A fost diferență mare de consum și viteză între dus și întors pe autostradă. La 140 km/h spre Pitești a consumat peste 28 kWh/100 km. La întoarcere, deși am avut multe depășiri, consumul afișat a fost sub valoarea de mai sus. Având drum de 180 km pe sens cu încărcare până la 100% la mijloc, nu am simțit vreo restricție. Nici nu am stat după mașină, acest drum a necesitat o pauză. Nu a fost nici foarte frig.
Costul încărcărilor
Nu am contor separat pentru priza de încărcare acasă, dar pe baza estimărilor am calculat o medie de 15 RON/100km (cu tot cu pierderi la încărcare) pe un an:
- circa 70 bani/kWh pentru încărcările acasă; momentan nu mi-a crescut prețul energiei.
- consum mediu într-un an de 19.2 kWh/100 km, după 21570 km monitorizați in cadrul proiectului Electromobilitate;
- încărcări gratuite la stații publice;
- am avut cardul wecharge din care am folosit circa 1000-1500 RON în 14 luni preponderent la stații rapide, în deplasare.
Am estimat cei 15 RON/100 km considerând că aș plăti toate sesiunile DC în tranzit, dar și că voi încărca gratuit ocazional la magazine pe type 2, astfel ca pe medie aș avea un cost mediu oarecum similar cu cel al încărcărilor acasă.
Foarte important pentru cazul meu de utilizare este că nu depind de stațiile publice și pot încărca liniștit acasă, iar drumuri foarte lungi, care necesita reîncărcare, fac doar ocazional.
Parcurg 2000-2500 km/lună, uneori mai puțin, iar dacă nu aș putea încărca acasă nu aș conduce o mașină electrică, pentru că nu îmi permit să „plătesc” încărcările cu timpul meu.
Încărcarea la serviciu
Pot încărca și la birou, dar crește continuu numărul de mașini electrice și nu este mereu plug&charge, trebuie ceva planificare. Rar am nevoie reală să încarc la birou, dar oricum trebuie gândit un sistem care să fie mai prietenos cu utilizatorii în masă. Eu aș prefera multe prize de putere scăzută (2-3 kW fiecare), în loc de puține prize Type 2 la care să te programezi, sau să te grăbești să eliberezi (11-22 kW).
Evident, ideal ar fi multe prize cu puterea maximă disponibilă la fiecare, dar mai e până acolo.
Rețeaua de încărcare
Rețeaua națională este în creștere și mă pot descurca pe mai toate drumurile, dar nu mereu fără emoții. În anumite orașe (cum este Râmnicu Valcea) merg fără niciun stres, pentru că sunt multe stații de toate felurile. În altele (cum ar fi Brașov sau Constanța), merg numai după ce planific în detaliu.
Până acum am trecut și prin situații neplăcute cu stații nefuncționale sau ocupate abuziv, dar nu am fost în pericol să rămân în drum sau să stau la cozi de ore întregi. În acele situații am pierdut ceva timp în plus, dar nu a fost dramatic. Și aproape mereu am rezolvat sau evitat probleme mergând la stații ce sunt 100% cu plata, fără vreo gratuitate.
Totuși, nu mi se pare acceptabil numărul mic de stații rapide de tranzit, având în vedere prețurile oportuniste (mari) de vânzare ale mașinilor, coroborate cu lipsa interesului pentru dezvoltarea rețelei de încărcare națională din partea producătorilor auto ce vând mașini electrice în România. Știu că marjele nu sunt grozave în industria auto, dar cred că producătorii nu sunt într-o poziție în care trebuie să caute scuze, ci soluții. Ceea ce fac ei acum mi se pare prea puțin, prea târziu.
Utilizarea zilnică este foarte plăcută când nu aștept după mașină să se încarce, ci stă în curte la încărcat în timp ce eu îmi văd de treabă acasă.
Considerații generale despre ID.3 și câteva limitări de utilizare
Sunt oarecum mâhnit de nivelul scăzut de eficiență și de inovație în general oferit de ID.3. Asta pentru că aveam așteptări mari. Altfel este o mașină plăcută la condus, agilă, rapidă, destul de practică și în care mă simt bine.
Consumul mai mare decât ceea ce văd la alte modele este încă irelevant pentru costuri, pentru că nu e o diferență mare în RON pe care o suport, încărcând mai mereu acasă. ID.3 mi-a limitat sfera de utilizare la drumul spre Bulgaria acum iarna, când am preferat mașina clasică (Golf) și în plus, faptul că nu pot pune bare transversale ca să car biciclete/schiuri. Vara nu mă avânt spre Grecia, pentru că încă nu sunt suficiente stații pe drum.
În rest, cu bune și rele, în 2021 în familie am făcut 8.000 km cu Golful pe benzină și aproape 22.000 km cu ID.3. Autonomia Golfului este de vreo 600-700 km pentru care plătesc 270 RON (42.6lei/100km în medie pe un an).
La ID.3 autonomia este în plaja de 150-450 km, maxim 300 iarna, dar cu 220-250 km între două încărcări (15 lei/100km în medie pentru 2021).
După ce am făcut plinul la Golf, cei 1539 km pe benzină parcurși în vacanță m-au costat 42.6 RON/100km
Am plătit cu revolut in Bulgaria, deci sunt diferențe minime de curs valutar; dar oricum sunt incluse.
Iar prețurile sunt asemănătoare: 2.77 leva/litru = 6.8 lei/litru pentru benzina mai bună, 2.44 leva/litru = 6.2 ron/litru pentru cea de 95. Consumul la pompă a fost la fel cu cel afișat, anume 6.6 l/100 km (100 litri de benzină pentru 1500km).
Golful merge preponderent în afara orașului la noi. Altfel, în oraș am văzut consum mediu de vreo 8.5 l/100km sau 56 lei/100 km.
