by Introducere
Cosmin s-a alăturat echipei VW din cadrul proiectului Electromobilitate în ianuarie 2020 și de atunci a publicat mai multe articole (listate la final) despre experiențele acumulate cu ID.3, comparativ cu o doua mașină a familiei, un VW Golf.
În acest episod descrie cum a pornit, după câteva ezitări, cu familia îmbarcată în ID.3 de la București spre Maramureș și călătoriile pe valea Izei si valea Vișeului.
București – Maramureș cu VW ID.3
Am acumulat mai mulți kilometri în ultimele zile, pentru că am fugit în Maramureș la o plimbare în minivacanța de 1 decembrie. Am avut un moment când nu eram sigur dacă ar fi mai bine să merg cu Golful, pentru că mă temeam de aglomerația de pe drum la stațiile de alimentare.
Am mers cu ID.3-ul până la urmă. Deși au fost multe lucruri care nu au mers conform planului, ne-am adaptat și am ajuns fără vreo mare problemă. Ba mai mult, am văzut o singură mașină electrică până aici: o Tesla Model 3, între Bistrița și Târgu Mureș.
La cazare am avut opțiuni priza monofazică cu niște fire mai firave, sau priza trifazică trasă pe circuit separat.
Am luat cu mine stația mobilă (plus 3 adaptoare), încărcătorul mic de la VW de 10 amperi și un cablu prelungitor de 15 m. Am folosit doar stația mobilă la 11 kW.
Încarc până la 80% seara în 2-3 ore, iar dimineața până mâncăm încarc la 100% și pre-condiționez. Extrem de comod.
Complicatiile neprevazute au fost:
- La plecare, am pus mașina să se încarce până la 100% peste noapte acasă, dar când m-am trezit am văzut că sărise siguranța de la circuitul pentru priza de încărcare și aveam doar 83% SOC. Nu știu cauza, nu s-a mai întâmplat până acum. M-am trezit mai devreme cu jumătate de oră decât trebuia (premoniție?), direct cu ochii în aplicația mașinii, am văzut problema și am repornit încărcarea. Cu tot cu preîncălzire am reușit să încarc până la 95% înainte să plecăm.
- Pentru tranzit am calculat și am făcut un scenariu în A better route planner și puteam opri doar la Sighișoara, dar este o singură stație rapidă la Kaufland în acest oraș și mi s-a părut periculos, așa că am decis să opresc puțin la Brașov și apoi la Târgu Mureș. În final am oprit și la Sighișoara pentru toaletă, așa că am ales Kaufland și am încărcat, bineînțeles, fiind liber.
- Deși am plecat cu bateria la 12 grade și habitaclul încălzit vreme de aproape o oră la 23 grade, afară erau 2-3 grade și nu puteam merge pe modul eco pentru că venea aer rece și se plângeau toți ceilalți pasageri. Asa că am plusat la căldură și s-a cunoscut diferența în consum.
- Până la Sinaia am avut consum mediu de 22 kWh/100km cu mers domol, la limita de viteză pe DN. Enorm! Pe autostradă făceam mai mulți km și aproximativ același timp, trebuia să ocolesc pe centură ca să ajung la A3.
- Până la Brașov consumul a scăzut la 20 kWh/100km. Ulterior, până la Vișeul de Sus a scăzut la 17.9 kWh/100km pe o distanta totala de 567 km.
- La Târgu Mureș am încărcat câtă vreme am mâncat. Am stat mai mult la masă decât avea nevoie mașina, mă grăbeam să eliberez locul – nu că ar fi venit altcineva după mine.
- Dacă eram cu Golful nu opream la Târgu Mureș, ci continuam drumul până unde se trezeau copiii. Pentru încărcare este perfect acolo: food court, viteză bună, trei încărcătoare rapide. Am stricat somnul copiilor, a fost mai dificilă seara din cauza că au fost mai morocănoși. Dar tot a fost ok per total.
Experiențe din Maramureș
- Duminică am mers pe Valea Izei la câteva atracții ale locului și pe Valea Vișeului la întoarcerea spre cazare. Consumul a fost 16 kWh/100 km, mers mult prin sate, multă ploaie, adormit un copil în mașină 45 minute cu căldura pornită în staționare, fără rabat la căldură sau vreo constrângere de autonomie. Am făcut 180 km cu 60 procente din baterie. Pe un segment unde pur și simplu nu era nevoie de căldură, aveam cam 13 kWh/100 km.
- Pe drumurile din Maramureș puteam face fără efort 300 km cu soția și cei doi copii, pe vreme ploioasă și 6 -10 grade fără să încarc; la venirea dinspre București nu puteam atinge 300 km, iar asta m-a dezamăgit. Este urcare spre Brașov, trebuia să țin căldura mai sus decât ar fi fost nevoie dacă eram singur; dar chiar și așa, nu am mers tare deloc. La întoarcere spre București sper că o să fie mai mult drum în coborâre și să se revanșeze.
În rest, extrem de încântați de zonă și de trasee.
Este un paradox aici: am mers aproape 600 km cu o mașină electrică pentru a mă plimba cu mocănița, a cărei locomotivă pe aburi umple toată valea de fum 🙂
