by Introducere
Ideea raidului montan botezat Transcarpatica s-a născut din experiențele acumulate în Munții Banatului, la Păltiniș, pe Transalpina și Transfăgărășan cu Ionică (Hyundai Ioniq model 2018), Porto (Hyundai Kona model 2020) și alte modele 100% electrice, care ne-au bucurat cu prezența la evenimentele timpurii organizate în cadrul proiectului Electromobilitate.
Faza de test drive a proiectului, cu Hyundai Ioniq și Tesla Model 3, a fost necesară pentru a risipi câteva din temerile inițiale legate de mobilitatea electrică, dar și pentru a oferi posibilitatea trăirii pe viu a plăcerii condusului lin și tăcut la volanul unui automobil electric, pentru număr cât mai mare de persoane interesate.
In teren montan se pot demonstra cel mai bine atât importanța cuplului instant pentru negocierea virajelor cu denivelări mari, fără schimbări repetate de viteze, cât și cursivitatea coborârilor abrupte, fără teama că frânele se vor supraîncălzi, sau acompaniamentul zgomotului chinuit al frânelor de motor prelungite. Mai pe scurt, munții sunt terenul optim pentru a demonstra multiple calități ale electricelor, iar acestea sunt prietenele munților, alunecând fără zgomot și fără fum prin peisajul de basm oferit de Carpați.
Fie că este vorba de o întâlnire într-o locație centrală, sau de un traseu care atinge multe trecători și se apropie de reședințele colegilor, ce nu pot sacrifica prea multe zile pentru astfel de activități, Transcarpatica a dovedit că bucuria condusului electric este molipsitoare. Pentru mulți dintre invitații noștri a fost prima ocazie de a călători și uneori de a conduce un model electric de interes pentru viitor, iar dialogul cu proprietarii a alungat multe din temerile legate de noua tehnologie.
După a doua ediție, derulata în octombrie, participanții au scris mai multe articole despre experiențele trăite, pe care le-am listat la final. Marcel (Spring, Deva), fiind mai tot timpul cu mâinile pe volan (altfel cum ar fi adunat peste 66.000 km cu Dacia Spring?) a rămas dator cu al doilea episod, cel al traversării Transfăgărășanului.
Dan Boboescu
Povești la gura sobei – Transcarpatica II, Transfăgărășanul
Pentru că e „iarnă”, și ce mai iarnă!… că nu prea este, dar și pentru că Transcarpatica II va deveni ediția a III-a în 2023, să depănăm împreună câteva povești din 2022. Contrar obiceiului să scriu expriențele imediat ce am „îndeplinit” o misiune, scriu acum ce ar fi trebuit să fie o „dare de seamă” asupra ediției din toamnă, etapa a II-a, Transfăgărășan.
La ediția a II-a Transcarpatica au participat trei Springuri: unul din Sibiu, altul din București și al meu. Cred că toți trei ne bucurăm de participarea la expediție, mai ales că Springurile au făcut față cu brio provocărilor celor mari, au ținut pasul, au ținut ritmul și nu au dezamăgit pe tot parcursul traseului, care a inclus Transalpina și Transfăgărășan. Acolo unde am facut o pauză de masă, Springurile de Sibiu și Deva au servit și ele o copioasă porție de electroni la Novaci, iar cel de București, având alte planuri dinainte stabilite, a preferat să amâne.
Partea a II-a, ascensiunea pe Transfăgărășan, traversarea spre Sibiu dinspre Curtea de Argeș s-a făcut într-un ritm alert, pe frig și ceață la cote de peste o mie de metri. Transfăgărășanul, un drum peste și prin munte, un drum impresionant pe care l-am străbătut a doua oară în 2022 cu o mașină electrică. Pare încă un lucru surprinzător pentru mulți turiști aflați în zonă, să vadă mai multe Dacia Spring, în repetate ocazii și, mai ales, să traverseze tot tronsonul fără nicio problemă.
Transfăgărășanul, citez din istoricul lui (Transfagarasan):
„Cei mai mulți dintre noi cunosc faptul că idea construirii unui drum peste munții Făgărașului i-a aparținut lui Ceaușescu. Realitatea este că existau schițe și planuri realizate înainte de 1960, care conțineau detaliile unui drum ce trece printre munții Făgărașului. Proiectul a fost abandonat deoarece bugetul de atunci nu suporta o asemenea cheltuială, dar ideea a fost reluată după finalizarea lucrărilor la hidrocentrala de la Vidraru.”
Și tot din aceiași sursă:
„Lucrarile au demarat în decembrie 1969, din ambele capete. De la sud, geniștii din cadrul Regimentului 1 Râmnicu Vâlcea, iar de la nord cei de la Regimentului 52 Alba Iulia. Acestora li s-au alăturat lucrători civili atrași în special de salariu destul de consistent pe vremea aceea, de aproximativ 6000 lei.
„In anul 1971, Ceaușescu a schimbat planurile și drumul a devenit un drum național cu două benzi, iar zona munților Făgăraș ar fi trebuit să devină o stațiune a sporturilor de iarnă cu peste 100 km de pârtii de schi, pârtii de bob, patinoare și hoteluri.”
Cert este că azi, acest traseu este străbătut în fiecare vară de foarte mulți turiști, iar vara lui 2022 a dus și la unele blocaje în zona Bâlea Lac, traseul fiind unul din cele mai spectaculoase din România, foarte apreciat și admirat. Transfăgărășanul are 151 kilometri cu punct de plecare la Nord Cârțișoara, iar capătul de Sud este la Bascov, lângă Pitești, altitudinea maximă este de 2.042 metri, a fost construit între 1970 și 1974.
Statistici Dacia Spring
Datele tehnice Dacia Spring pentru traseul parcurs în sensul de la Curtea de Argeș la Bâlea Lac, ceva mai jos, pentru că sus, fiind ceață foarte densă și foarte aglomerat, atât cât se putea vedea, nu am căutat să opresc să încurc circulația:
- km la bord: 50.587;
- km parcurși de la Sebeș prin Transalpina – Novaci – Curtea de Argeș: 338,3 km;
- consum: 12,5 kWh/100km;
- viteză medie: 49,3 km/h;
- de la Curtea de Argeș până în punctul raportului: 83,9 km;
- autonomie rămasă: 90 km, pornind de la 259 km autonomie estimată la încărcarea de la pensiunea din Curtea de Argeș;
- procent baterie: 48% la o temperatură de 0°C.
Iar datele tehnice pentru întreg traseul:
- km la bord: 50.615;
- total „A”: 366,3 km, Sebeș – Transalpina – Novaci – Curtea de Argeș – Bâlea Lac – păstrăvăria Albota;
- consum: 11,5 kWh/100km;
- viteză medie: 48,8 km/h;
- autonomie rămasă: 120 km;
- procent baterie: 50%.
Explicația autonomiei la final de călătorie? De la Bâlea Lac până la păstrăvăria Albota regenerarea Springului și-a spus cuvântul, ca de altfel la orice electrică, recuperarea de energie la coborâre făcând parte din bilanțul energetic al unei călătorii.
Costurile totale au fost de 33,38 lei până la Novaci. Am prins o încărcare gratuită la Vințu de Jos la MOL pe A1 spre Sibiu, 18,9 kWh și tot gratuit (sau mai bine zis inclus în prețul cazării) la pensiunea de la Curtea de Argeș 12,3 kWh.
Încărcarea finală a fost de 7,68 kWh la Sibiu la Enel X unde am abonament de 75 lei/60kWh lunar și încă una gratuită la Vințu de Jos, tot la MOL pe A1, dar sensul spre Deva și a fost de 22,44 kWh.
Bilanțul energetic: 78,83 kWh pentru 501km (Vințu de Jos – Transalpina – Transfăgărășan – Sibiu – Vințu de Jos).
Nu cred că mai este nevoie de o concluzie în care să se specifice că, dacă vrei să vizitezi unele din cele mai frumoase zone din țară, poți reuși chiar și cu Spring.
Invitație
Dacă sunteți interesate/interesați de călătorii electrice în munți, sau să aflați mai multe detalii despre experiențele proprietarilor alături de cele 21 modele participante la proiectul Electromobilitate în 2023, veniți să ne cunoaștem la evenimentele organizate în 2023. Până atunci vă dorim lectură placută la gura sobei.
