Despre prima experienta mai indelungata la volanul lui Ozone 3

In primavara am anuntat cu bucurie ca prima masina electrica de oras, un Ozone 3, s-a alaturat proiectului Electromobilitate.

Pornita la drum cu un Hyundai Ioniq model 2018, caruia i s-a adaugat dupa doua luni o Tesla Model 3 long rage, tractiune spate, initiativa noastra de educare electromobilistica prin test drive, a ramas in cautarea unui miniautomobil electric de oras pentru mai bine de un an si jumatate.

Desi este domeniul de utilizare ideal pentru un vehicul echipat cu acumulator, versiunile de oras au fost mai degraba rare. Cu un automobil mic producatorii au mari dificultati sa realizeze profit. Era o lectie bine invatata dupa 20 de ani de incercari a marcii norvegiene Th!nk, esecul Bolore cu varianta de car sharing in Paris si reactia generala a electroscepticilor, care nu vedeau mai mult decat un cart de golf „glorificat” in incercarile timpurii ale transportului individual electric din marile aglomeratii urbane.

Cu toate acestea am ramas convinsi ca pentru reducerea noxelor si a zgomotului din orase o contributie importanta poate fi adusa de miniautomobilele de oras, cu conditia ca modelul comercializat sa fie:

• accesibil ca pret de achizitie si exploatare
• compact dar incapator
• practic si usor de intretinut

Am depus primul avans pentru achizitia unui miniautomobil de oras e.GO Life, produs la Aachen, in vara anului 2018, iar in toamna aceluiasi an, dupa test drive-ul de la Muenchen, ne-am asigurat un loc si pe lista de asteptare pentru un Sion, conceput de startup-ul Sono Motors din Muenchen.

Nu am avut noroc cu livrarile din Germania si ne-am reorientat spre produsele importate de firma GTG din Baia Mare. Dupa un prim test drive cu Andi Ostroveanu la Cluj in vara anului 2018 si un al doilea la Baia Mare in 2019 cu Lala si Ghita Muresan, am primit mesajul mult asteptat, ca livrarea unui Ozone 3, cu patru locuri si patru usi, se poate derula in 60 de zile, dupa achitarea unui avans de 50% din pretul de aproximativ 10.000 euro (dupa subventia rabla plus).

Despre livrarea primului Ozone la Porsib si detaliile tehnice am scris in primavara , iar primele impresii dupa un test drive au fost impartasite de Marius Barsan. Restrictiile din timpul starii de urgenta si a celei de alerta, ne-au impiedecat sa continuam plimbarile cu buburuza, pana in 7 iunie, cand impreuna cu Darius si Andra am reluat seria de calatorii in zona Sibiului.

Test drive cu Andra si Darius

La intoarcerea din concediu, tanara familie pasionata de mobilitatea electrica in toate formele ei, trotinete, biciclete si automobile, a poposit pentru o ora la Porsib, de unde am pornit impreuna pe un traseu de 30 de kilometri pe strazile pustii, in weekend, ale Sibiului.

Despre impresiile lor la primul contact cu buburuza l-ati auzit pe Darius povestind in ultimul podcast cu stiri din lumea auto electrica, gazduit de ArenaIT.

Excursia la Porumbacu

Randul meu la volan a sosit in 8 iunie, cand alaturi de Stefan Mircea (Fane), gazda priceputa a proiectului Electromobilitate la Porsib si insotit de veteranul Ionica, am parcurs primii 90 de kilometri pe traseul Sibiu – Racovita – Porumbacu – Sibiu.

Cu doua persoane la bord (aprox. 180 kg sarcina), micutul Ozone a tinut pasul cu traficul pe drumul national dintre Sibiu si Brasov fara probleme si a confirmat asteptarile unui consum redus, sub 10 kWh/100km.

Am verificat viteza de incarcare si am realizat ca recuperarea unei „liniute”, din cele zece prezente la bord, care indica starea de incarcare, se recupereaza in aproximativ o ora, contorul indicand 2 kWh incarcati la priza casnica, incluzand si pierderile de incarcare.

Seara am petrecut-o discutand experienta din prima zi cu Ozone 3 la drum intins si planificand urmatoarele etape. Fiind inmatriculat ca „motociclu” am avut surpriza placuta sa aflam ca pentru buburuza nu este necesara rovinieta. Alaturi de scutirea de impozit pentru masini electrice si cea de parcare in unele orase, avantajele financiare ale circulatiei cu un vehicul electric se aduna.

9 iunie, ne indreptam prudenti spre munte

A doua zi, dupa un drum de incalzire la Ocna Sibiului, am urcat pana la Curmatura, punctul de plecare in urcarea mai abrupta pe serpentine spre Paltinis. Buburuza se comporta bine atat la urcare cat si la coborare, chiar daca franarea regenerativa nu permite OPD – „one pedal drving”, condusul doar din accelerator.

Zonele denivelate te fac sa simti ca esti intr-un vehicul cu ampatament mic si arcurile putin cam rigide te conving ca esti intr-o masina destinata drumurilor scurte prin oras.

Dupa 128 kilometri, buburuza a primit biberonul cu electroni de la Porsib, cu destinatia incarcare 100%, pentru ceea ce urma a doua zi, un test de autonomie in conditii de trafic urban.

Urcarea la Paltinis si 200 de kilometri fara incarcare

Dar socoteala din seara precedenta s-a diluat rapid in potopul de dimineata la Sibiu. Traficul la pas si dopurile lungi in traficul orasului gatuit de podurile peste Cibin, au determinat ca dupa prima ora sa fi parcurs doar 25 km…

Cum norii incepeau sa se deschida in directia Paltinisului, am abandonat planul de oras si am pornit cu elan spre Arena Platos, considerand ca oricum consumul afara din oras si pe urcarea servera pe munte va fi mai mare decat cel stop and go din Sibiul inmuiat de ploaie.

Un alt motiv de iesire din oras a fost aburirea intensa a geamurilor laterale, care impiedica vizibilitatea. Din pacate bordul cu diuze laterale cu care era dotat proptotipul de la Baia Mare anul trecut, a fost inlocuit de unul cu guri de aerisire centrale, eficiente pentru pasageri, dar inadecvate pentru dezaburirea gemurilor.

Urcarea prudenta la Paltinis, nu si-a propus sa doboare vreun record pe celebra proba speciala a traditionalului raliu sibian, ci doar sa verifice limitele de cuplu si consum ale buburuzei.

Coborarea a dovedit din nou ca franarea regenerativa a micutului motor trebuie ajutata cu pedala de frana. Sistemul de indicare al incarcarii acumulatorului la bord, in trepte de cate 10%, este orientativa, dar suficient de precisa ca sa te poti baza pe ea. In plus, cand rezerva de energie coboara la 20% un semnal sonor atrage atentia sa te orietenzi spre o statie de incarcare din apropiere, iar la 10% semnalul sonor devine continuu.

Dupa inca o bucla pana pe Valea Avrigului, unde la pensiunea Ghiocelul este o statie de incarcare instalata la sugestia lui Ciprian Cherciu, un mare promotor al electromobilitatii in Romania, si inca o urcare pe dealul Daii, pentru cateva imagini cu perspectiva muntilor Fagaras si a Sibiului, buburuza s-a intors la Porsib, dupa parcurgerea unui traseu de aproape 200 km, fara reincarcare.

Urcarile repetate, viteza mai mare de rulare in afara orasului si utilizarea continua a aerului conditionat, ne-a convins definitiv ca autonomia de 200 kilometri din specificatia tehnica este realizabila in oras, in sezonul cald.

Cu o incarcare pe saptamana – considerand un parcurs de 30 km zilnic, asa cum a rezultat din sondajul de opinie lansat de Tudor, buburuza poate asigura transportul pentru doi adulti si doi copii pentru mai putin de ZECE RON (15 kWh x 0.64 RON/kWh).

Despre utilitatea micutului automobil electric de oras in exploatare zilnica, vom afla intr-un serial scris de Marius Barsan, care va analiza cum indeplineste Ozone 3 misiunea de transport legata de mersul la serviciu, cumparaturi si alte scurte deplasari.

Alte articole despre Ozone si firma GTG:

1. In vizita la cei ce indraznesc sa asambleze automobile electrice de oras in Romania
2. Autovehicule electrice la SAB 2018
3. Mini-automobile electrice de oras asamblate la Baia Mare, un exemplu demn de urmat
4. “Oxigen” in peisajul electromobilistic romanesc
5. Ozone 3 in drum spre Romania
6. Ozone 3 a sosit in Romania
7. FOTOREPORTAJ: Intalnirea cu Ozone 3
8. Bine ai venit Ozone 3!
9. Prezentare Ozone 3 in detaliu
10. Ozone 3 – test drive cu buburuza electrica
11. Mirrorism – imagini cu Ozone 3 la Sibiu