by Pe 27 noiembrie 2020, la ora 16:30, ieșeam de pe „poarta” Țiriac Auto Brașov, la bordul Koniței. Avea 14 km la bord (făcuți probabil la manevrele de încărcare/descărcare cât și la omologare).
Pe 27 noiembrie 2021, la ora 16:55 eram în Mamaia, la bordul aceleiași Konițe. Numai că tura asta avea 73.428 Km la bord, un consum de 16.4 KWh/100 Km după un drum Brașov-Litoral.
Țin să menționez de la bun început că în acest an mașina nu a ieșit din țară, deși a străbătut-o în lung și-n lat, fără probleme, fără emoții, fiindu-mi partener de bază în toată această perioadă. Cuminte și devotată m-a așteptat gata de drum ori de câte ori am avut nevoie. Chiar aș putea spune că a avut grijă „părintește” de „puii” ei, oferindu-ne cele mai bune condiții de odihnă și somn atunci când am cedat din cauza oboselii.
Atunci când am luat Konița nu mi-am propus să sparg vre-un record în materie de număr anual de km. Nicidecum. Dar recunosc că suntem o familie tânără, foarte activă, cu o viață profesională intensă și… cam singuri pe la Brașov, rudele fiind în alte regiuni ale țării. Ceea ce presupune un număr important de deplasări. În ultimii 14 ani am o medie de 30 de nopți de cazare pe an. Și cu celelate autovehicule deținute anterior făceam cam 40-50 de mii de km pe an.
Sincer să fiu, atunci când am luat Kona am zis că dacă reușesc să fac măcar 30-40 de mii de km pe an cu ea, atunci am tras lozul câștigător. Mai deținusem temporar un Nissan Leaf, cu care am avut o experiență dezastruasă din punct de vedere al deplasărilor. Până și drumul la București era o aventură în sine, procesând în timp real mii de variabile, calculând cu deosebită atenție orice depășire sau rulaj în apropierea magicului „110 km/h”.
Cu toată această experiență, avantajele electromobilității erau evidențiate în mod clar. Chiar și în puținele momente de conviețuire pașnică cu Leaf-ul, dinamismul unei electrice, silențiozitatea sa, dar mai ales comfortul încărcării acasă m-au împins cu tot elanul să achiziționez ceva mai serios. Așa că țintele au fost Tesla Model 3 și Kona. Din motive evidente (diferență de cost, ușurință de finanțare, servicii de suport post-vânzare) Kona a câștigat competiția cu M3.
După ce am „lichidat” parcul auto, fiind convinși de trecerea în mod permanent la o electrică, am decis totuși să păstrăm în familie o mașină termică. Am zis că cine știe…. în caz de nevoie să fie acolo. Așa că am păstrat Sandero-ul Stepway folosit și el intens în anii anteriori: Cumpărat nou în septembrie 2019, la ajungerea Koniței în noiembrie 2020 avea și el 56.000 Km la bord. Am păstrat Sandero-ul pentru că este o mașină genială pentru o familie tânără: nouă, ieftină, fiabilă și cu opționale care la alte mărci nu ai ce să cauți fără măcar 25000 EUR în buzunar. Plus că are garda la sol înaltă ceea ce ne ajută enorm pe trasee mai off-road sau iarna la ski. La ora actuală, Sandero-ul are 61000 Km în bord, susținând naveta zilnică a nevestii, în așteptarea unui nou posesor (dorim să migrăm complet spre electric).
Împotriva credinței publice că electrica este cea de-a doua mașină într-o familie, iete că la noi tocmai termica a ajuns bibelou în parcare. Nu ascund faptul că am plecat pe drumul electromobilității înconjurat de munți de neîncredere, suspiciune, mituri urbane și…. adevărate monumente „dă dăștăptăciune”. Nu e ca și cum în ultimul an au dispărut, chiar văd din ce în ce mai multă dezinformare și fanatism.
Încă mă mir de insistența unora în a-mi explica cum cei 10-15000 km pe care ei îi fac într-un an sunt mai mulți și de un caracter de urgență interplanetară. Sau cum ei scot consumuri de 3-4-5% la viteze de autostradă, ignorând legile fizice. Sau cum alimentatul la benzinărie și statul la coadă la casa de plată este mai rapid decât cuplarea și decuplarea charger-ului atunci când ajung acasă. Sau cum că am coborât din bananier direct în electrică, necunoscând experiența cu o mașină termică.
Și totuși, cum a fost acest an? (Actualizare după ultimile facturi primite pe 02.12.2021 – actualizare și a setului de date).
Pentru cei interesați de date brute (încărcări, consum și costuri), le găsiți aici. Cât despre Konița mea, găsiți un mic istoric disponibil în următoarele articole:
Vă zic din start că a fost foarte ușor și fără probleme. Mașina a mers impecabil, nu am avut probleme cu încărcarea, nu a fost vre-un drum pe care trebuia să-l fac și să fi renunțat la el din cauza mașinii.
Da, ca orice om, la început am avut un grad mare de entuziasm și contorizam cu deosebită atenție orice parametru care apărea în exploatarea mașinii. Bineînțeles că vizionasem mii de ore pe YouTube despre mașini electrice și citisem toate dumele de pe multe forumuri/grupuri. Odată cu acumularea kilometrilor și „câștigarea” încrederii în Koniță, am început să devin din ce în ce mai comfortabil cu mașina și am început să cern informațiile mai ușor. Așa am constatat și cantitatea de habarniști și de tot neamul de „experți” auto-suficienți în ale electronicii și electrotehnicii, fără ca ei să calculat un ochi de rețea vre-odată în viața lor.
1. Costuri
Mici. Iar diferența față de o termică, doar din costurile asociate cu energia necesară rulării, este imensă, în avantajul Konei.
2. Încărcarea
Prefer să încarc acasă. Acasă nu mă încurcă nimeni, e ieftin și comfortabil. Și durează cel mai puțin.
După încărcatul acasă, prefer să încarc în rețeaua EnelX. Abonamentele lor și posibilitatea rezervării unei stații te scapă de multe griji.
Special am pus și timpii în zile în care mașina a stat conectată la un anumit tip de încărcător. Cu siguranță multe genii se vor arunca să spună că am dormit 97 de zile în mașină în fața porții așteptând să se încarce mașina de la priza casnică. Sau că am stat 5 zile lângă chargerul de 50KW așteptând mașina să se încarce.
La modul cel mai real, în tot anul ăsta, nu cred că am așteptat mașina mai mult de 10 ore. Incluzând aici și numărul de ore dormite în mașină datorate oboselii mele…
3. Drumurile lungi
Un deliciu. Mașina are autonomie suficientă, este foarte dinamică, știu că nu mă lasă baltă, nu mi-e frică să ajung cu 5-7% la următoarea stație de încărcare. Sincer, chiar prefer să ajung cât mai descărcat pentru că timpul necesar absorbției a 40-50KWh scade fantastic de mult.
În caz că vă întrebați cât de multe drumuri lungi fac, puteți vedea în datele de mai sus că am 27 de drumuri peste 500 km. Pentru cei care se screm că drumul lor în concediul anual nu poate fi făcut cu o electrică, ei bine…. iete că se poate. Cam la orice drum prin România, o să ai nevoie de o pauză de 40 de minute la fiecare 350-400 km. Vitezele medii pe care le poți scoate la noi în țară sunt jalnice, nedepășind 65 Km/h decât pe câteva trasee scurte din țară (pe autostrăzi). Așa că te va duce Konița 4-5 ore de condus continuu fără probleme. Tu să reziști atâta, că ea sigur nu o să cedeze înaintea ta.
4. Range anxiety (Teamă de pana prostului)
0. Sunt suficiente stații prin țară, tot timpul am suficientă energie până la următoarea, așa că da…. în continuare sunt neglijent.
Mai aud unii cu „dom’le”, o să renunț la electrică că nu sunt suficiente stații prin țară…. Oameni care cred că încărcarea e numai gratuită și evaluează infrastructura strict prin prisma stațiilor gratuite…. Da bine băi deșteptule, dacă la un peco s-ar da combustibil gratuit, câte uni crezi că ai sta la coadă? Mergi naibii la o stație cu plată, că bate vântul pe acolo….
5. Uzură
Anvelopele de vară de pe puntea față, Michelin-urile cu care a venit mașina, s-au dus după 55 de mii km. 20% uzură pe plăcuțele de frânare (mai jos poză cu același disc de frână în aprilie și acum – la schimbul anvelopelor. Vă las să ghiciți care poză e de când). Cât încarc, tot atât descarc, ceea ce indică o degradare minimă a capacității de stocare a acumulatorului (unii i-ar zice SoH acestei capacități, dar… nu asta înseamnă defapt SoH). Becurile h7 Philips Racing Vision +150% s-au dus fix după 150h de funcționare, dar tot atât scria și pe cutie că vor ține, deci…
6. Dezavantaje?
Nu. Dar mi-aș fi dorit o încărcare de 100-125KW cum au ID-urile și Skoda Enyaq. Dacă vreți să vă legați de dimensiunile mașinii, eu chiar am vrut o mașină mai mică. Faptul că acum pot să parchez în mult mai multe locuri decât puteam cu mașini de peste 4,85m este de neprețuit pentru mine. Ah… și încă nu am vre-o portieră atinsă, ceea ce e divin deja. Primul an când nu repar mașina pe CASCO.
7. Merită?
Da. Fiecare leu, fiecare secundă, fiecare gând!
Ultimii 10 ani din viata i-am dedicat securitatii ciberneticii, astazi fiind arhitectul la nivel global pentru solutii de securitate in domeniul identitatii si administrarii accesului. Aceasta implicare a insemnat si dezvoltarea unor programe de masterat de securitate cibernetica la universitati din Romania. Iubesc antreprenoriatul si intraprenoriatul, motiv pentru care ma gasiti implicat activ in multe preacceleratoare si acceleratoare de inovatie tehnica, din Romania.
Felicitări pentru abordarea logică a electromobilității, pentru încurajările și sfaturile permanente pe care ni le-ai dat.
Suntem împreună!
Multumesc!