by Ca orice poveste frumoasă, aventura mea electrică alături de Spring poate începe cu: A fost o dată ca niciodată, o zi când a venit Dan la Deva cu o Tesla albă…
A fost prima zi de teste cu o electrică în familia Banu, fratele Tavi și nepotul Cris au fost primii… Și a venit a doua oară cu Hyundai Ioniq, tot pentru un test de conducere la care am participat și eu, ba chiar am fost invitat să conduc Ioniq-ul… Am refuzat.
Plecarea de pe loc cu zumzăitul motorului ca de tramvai, avântul lin și fără smucituri pentru că, oricât de Niky Lauda ai fi, tot te faci simțit ocupanților din mașină, iar rulajul fin în care se auzeau doar anvelopele pe asfalt m-au convins să schimb direcția spre o electrică.
Și a venit și ziua a treia, cea în care am avut șansa să testez și eu pe Ionică, Ioniq-ul alb de la Timișoara. Nu eram curios de un test de rulaj pe autostradă, la viteză, cât eram de o urcare în pantă și cum la Deva există un asemenea drum cu o declivitate de vreo 10% spre Cozia, am executat acest test care m-a încântat.
Ș’apoi a venit Salonul auto (anulat în ultima clipă) de la Geneva din 2020 cu prezentarea virtuală a conceptului 3D al Daciei Spring, imagini preluate apoi și prezentate pe un canal YouTube. Mi-a plăcut ce am văzut și din acel moment planetele au început să se alinieze prin înscrierea la precomandă, apoi plata avansului și, mai târziu, plata diferenței.
Prețul estimat tot pe YouTube, raportat la caracteristicile tehnice ale altor două electrice pe piață, cam la aceleași dimensiuni, e-UP și Citigo, m-au făcut să plănuiesc în detaliu achiziția. Un singur mare inconvenient apăruse și anume autonomia estimată la 170 – 180 km WLPT, adică nu pot ajunge de la Deva la Oradea…
Prima aplicație instalată pe telefon a fost PlugShare și deja se conturau plimbările mai lungi cu stațiile de încărcare pe traseele dorite. Într-adevăr, până la mare mi-ar cam trebui ceva opriri dar, vorba aceea veche din vremuri apuse: pauzele lungi și dese, cheia marilor succese.
Prin iunie 2021 au început să apară la reprezentanțele din România primele Dacia Spring. La o benzinărie din Deva apăruse un Spring și, cum eram cu fiul meu Cătălin și cu Solenza, am parcat rapid lângă Spring pentru primele comparații reale. Concluzia ? Nu e mai mare, dar nici mai mică ca Solenza la dimensiuni exterioare. Doar ca lungime, Solenza era ceva mai lungă datorită portbagajului.
Și a ajuns Springul la reprezentanța Dacia Deva unde, am făcut o comparație a interiorului. A doua concluzie ? Pentru mine e perfectă. A urmat un singur test de mers, efectiv am dorit un test de urcare pe pantă, un test ce m-a încântat. Aveam mari dubii că va putea pleca din pantă cu un motor de doar 33 kW, dar nu a avut nici cea mai mică ezitare. A urmat la test și Cătălin care, decepționat că nu se aude niciun sunet de motor, a fost totuși plăcut impresionat.
Planetele au stat aliniate pentru mine toată vara lui ‘21, de am reușit să fac plata integrală a mașinii și, pe 15 octombrie 2021 am intrat în posesia micuței Dacia Spring, pe care am plimbat-o imediat la primul drum lung.
A fost o călătorie la Timișoara, unde m-am întâlnit cu colegii din proiectul Electromobilitate pentru un test comparativ de consum între Spring, Citigo și Peugeot e-208. Testul de consum s-a efectuat până la Cramele Recaș pe care doar le-am admirat fără a degusta nimic.
Dacia Spring, pentru mine, este o mașină electrică versatilă, sprintenă și foarte ușor de manevrat într-o parcare mai înghesuită. Faptul că, în diminețile friguroase de iarnă, pot să mă folosesc de mașină imediat ce am urcat în ea, parbrizul și luneta fiind dezghețate, iar în interior este o atmosferă plăcută, mă fac să apreciez această mică mașină în care mulți aruncă cu pietre… Ar cam avea nevoie de zece mii de bolovani doar pentru România.
Dacia Spring, chiar dacă este proiectată ca mașină de oraș, prin autonomia estimată și „oferită” pe timp de vară a făcut-o și mașină de lung parcurs, pentru cei cu timp și multă răbdare.
Dovada că poate fi și mașină pentru distanțe mai lungi este participarea la mai multe evenimente organizate în cadrul proiectului Electromobilitate, în locuri aflate la distanțe mai mari decât autonomia estimată (170 – 180 km).
- Electro-șezătoarea Ciugud – Păuca (Cu Dacia Spring la electro-sezatoare);
- Inaugurarea a șapte stații de încărcare de la Reșița, cu o scurtă plimbare la Văliug,
- Transalpina imediat după deschiderea traficului;
- Un prim drum de test spre Bâlea Lac, urmat de o primă traversare a Transfăgărășanului cu ocazia întâlnirii posesorilor de Dacia Spring de pe barajul Vidraru (Asaltul Springurilor asupra barajului Vidraru);
- Participarea la ediția a II-a Transcarpatica 2022, ce s-a desfășurat pe traseul Sebeș – Obârșia Lotrului – Transalpina – Rânca – Curtea de Argeș – barajul Vidraru – Transfăgărășanul cu sosire pentru concluzii și povești la Păstrăvăria Albota.
În luna noiembrie a urmat un drum cu emoții și stres în Germania, după ce Mihai si colegul său au ajuns de la Fălticeni la Berlin, iar alți proprietari de Spring și-au făcut concediile în Turcia, Grecia sau Bulgaria.
Dacia Spring este pentru mine o mașinuță electrică pentru drumuri relaxante, de care mă declar extrem de satisfăcut după primii 63.000 km, parcurși în mai puțin de 15 luni cu costuri minime.
